Epaminonda's Blog.....: MEZIN

Mai jos am postat alte poze vechi de aproape 100 de ani cu obiective arhitectonice specifice localităţii franceze MEZIN.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

sculptor (1876 - 1957)

Prietenia râmâne oglindirea în alter-ego.
Să crezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneala.

__________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

A X-a aniversare

Forţele armate ale RPR * 1943 - 1953

(medalie comunistă)

Iniţial Crearea Forţelor Armate ale României se serba la data de 15 noiembrie şi însemna crearea Regimentului Tudor Vladimirescu la 15 noimebrie 1943, în URSS, din rândul prizonierilor români. Ulterior Crearea Forţelor Armate ale României cât şi Ziua armatei se serba şi se serbează încă pe data de 25 octombrie, însemnând eliberarea ultimei palme de pământ românesc de sub ocupaţia fascistă.

Academia română & internaţională de croitorie

Director D.Theodorescu - Bucureşti - 1926

Medalie de onoare

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 40 mm.

Distincţie la studiu - 1896

Azilul Elena Doamna - Secţia normală

Această distincţie cântăreşte 12 grame şi

are diametrul de 30 mm.

Elena Cuza, numele de fată Rosetti, (născută în data de 17 iunie 1825 la Iaşi şi decedată în data de 2 aprilie 1909 la Piatra Neamţ), cunoscută şi ca Elena Doamna, a fost soţia domnitorului Al.I.Cuza. Copilăria şi-a petrecut-o la moşia părinţilor de la Soleşti, în judeţul Vaslui, unde este şi înmormântată. Primeşte de mică o educaţie aleasă, după severele principii pedagogice ale vremii, sub supravegherea directă a mamei. Elena a învăţat limba germană şi mai ales franceza pe care o folosea cu deosebită eleganţă în corespondenţa sa. De la şapte ani îşi continuă studiile particulare, cu guvernante şi profesori străini. Împlinind cincisprezece ani, Elena s-a stabilit la Iaşi unde a fost introdusă în înalta societate. Aici îl cunoaşte pe Alexandru Ioan Cuza cu care se va căsători în ziua de 30 aprilie 1844. Mai jos admiri poza familiei Cuza de pe pereţii bisericii din Ruginoasa.

Rar se întâlnesc două făpturi mai deosebite. Crescută de o mamă aprigă şi autoritară, Elena avea o fire cu totul opusă soţului ei: domoală, retrasă, cumpătată, cam stângace şi puţin timidă, lipsită de încredere în forţele proprii era stăpânită în societate de puternice complexe de inferioritate. Deşi căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un soţ prea statornic, între ei s-au păstrat, totuşi, întotdeauna relaţii de respect.După înăbuşirea revoluţiei de la 1848, Elena Cuza a dovedit o altă trăsătură de caracter. Pusă în faţa unei situaţii periculoase („revoluţionarii fugeau din Iaşi spre Galaţi, urmăriţi de oamenii domnitorului Mihail Sturdza) ce ameninţa siguranţa soţului ei, această tânără femeie timidă şi aparent lipsită de încredere în sine, a dovedit o extraordinară energie, iniţiativă şi hotărâre. A pornit singură de la Soleşti spre Galaţi, unde a mers să-l vadă pe consulul britanic Cuninghan. Împreună au pus la punct evadarea lui Cuza la Brăila. De acolo, au fugit la Cernăuţi şi mai departe la Viena şi apoi Paris. S-au reîntors în Moldova peste un an, când venise domn Grigore Ghica. Urmare a importantului eveniment istoric, Unirea din 1859, Elena Cuza a devenit Înalta Doamnă a României. La îndemnul soţului, pentru a nu se expune intrigilor, Elena Cuza pleacă în 1860 la Paris.

În această perioadă, în viaţa domnului intrase Maria Obrenovici, o doamnă de la curte. A revenit în ţară, la îndemnul soţului, la mijlocul anului 1862 pentru a face onorurile Curţii, uimindu-l atât pe soţ, cât şi pe rivala sa. A contribuit, cu modestia şi demnitatea ce o caracterizau, la opera reformatoare a Domnului Unirii, fiind inspiratoarea fericită a legii instrucţiunii publice. De asemenea s-a aplecat cu deosebită înţelegere asupra situaţiei precare a ţărănimii, fiind o susţinătoare energică a înfăptuirii reformei agrare. Calităţile sale sufleteşti şi educaţia primită au îndemnat-o să-şi dedice întreaga sa viaţă şi avere acţiunilor caritabile. Şi-a început opera de binefacere la Bucureşti, patronând Azilul Elena Doamna de la Cotroceni, destinat fetelor orfane, şi a încununat-o la Iaşi, unde a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”, pe care chiar ea l-a înfiinţat.. A înfiinţat spitalul din Piatra Neamţ, băile populare din acelaşi oraş, a dorit să înfiinţeze la Galaţi o maternitate. La aniversarea semicentenarului Unirii Principatelor a fost înconjurată cu mare dragoste. Iată mesajul unei telegrame primite cu această ocazie: "Celei mai sfinte prin jertfă şi iertare dintre femeile României, îi trimitem expresiunea celei mai adânci veneraţiuni în ziua când un neam întreg serbează 50 de ani de la Întemeierea României. În numele şi prin munca lui Alexandru Ioan Cuza, cel dintâi Domn al românilor şi al României Unite!". Suflet generos, Elena Cuza a consimţit să-i adopte pe cei doi fii nelegitimi, Alexandru şi Dimitrie, pe care soţul său îi avea cu prinţesa Maria Obrenovici, acordându-le întreaga sa atenţie, ocupându-se de educaţia lor şi înconjurându-i cu o afecţiune maternă. Elena Doamna, femeia plăpândă şi sfioasă, a supravieţuit tuturor celor care i-au marcat viaţa în vreun fel. Poate că lovitura cea mai grea fusese moartea mamei sale, Catinca, în anul 1869. A împărtăşit cu stoicism exilul soţului detronat şi, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoţiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoştea, le îngăduise şi - o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept”(N. Iorga). Supravieţuind tuturor celor pe care i-a iubit, şi-a petrecut ultimii ani de viaţă la Piatra Neamţ.

Piatra de temelie a Azilului Elena Doamna (Azilul pentru fete orfane) a fost pusă la data de 29 iulie 1862, arhitecţi fiind Giesel şi Liebitzer după proiectul arhitectului Oscar Benesch. Pe data de 24 aprilie 1870 (ziua onomastică a Principesei Elisabeta) s-a pus piatra de temelie a Capelei Azilului, arhitecţi fiind Carol Benesch şi Hoffman, lemnăria sculptată de către Karl Storck iar pictura fiind opera cunoscutului artist Gheorghe Tăttărescu. Grandiosul edificiu social s-a realizat din iniţiativa Elenei Cuza, care a scos din caseta proprie suma de 1000 de galbeni şi, prin intermediul a două loterii, a căror organizatoare a fost tot ea, sumele de 59480 şi 151655 lei ai timpurilor respective.

Expoziţia filatelică "TRANSFILEX ' 78" Iaşi

Iaşi

Această medalie este confecţionată din

bronz şi are diametrul de 60 mm.

Iași este una dintre cele mai mari oraşe și un municipiu din România cu o populaţie de aproximativ 265 000 de locuitori. Situat în regiunea Moldovei, oraşul Iași a fost în mod tradițional unul dintre cele mai importante centre de limba română, viaţă socială, culturală, academică și artistică. Orașul a fost capitala Principatului Moldovei 1564 - 1859, apoi a Principatelor Unite 1859 - 1862, și capitala României 1916 - 1918. Cunoscut sub numele de Capitală Culturală a României, Iași este un simbol în istoria românească. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale muncipiului Iaşi şi o poză cu clădirea simbol a oraşului - Palatul de Cultură.

_____________ooOoo_____________