MOISSAC - FRANŢA

Mai jos am postat şi alte fotografii, unele mai vechi de 100 de ani, care prezintă unele obiective arhitectonice specifice localităţii franceze MOISSAC. 

Canalul pod Cacore (apeductul) de la Moissac, peste râul Tarn, a fost construit în anul 1846 din cărămidă de Toulouse şi piatră Quercy sub directa conducere a inginerului de poduri şi şosele Jean Baptiste Baudre. Are o lungime de 356 de metri şi este susţinut de 15 arce, 13 mai largi şi 2 mai înguste.  Este o lucrare inginerească rezistentă ce nu a cedat la marile inundaţii ale râului Tarn din anul 1930, în comparaţie cu podul de cale ferată, care a fost luat de viitură.    

Mănăstirea St. Pierre este un adevărată expoziţie de artă romanică situată în sud vestul Franţei. Finalizată în anul 1100 d.Hr., mănăstirea se întinde pe o suprafaţă cu dimensiunile exterioare de 31, respectiv 27 metri. Capitoliile sunt frumos sculptate și foarte bine păstrate. Sculpturile reprezintă frunziș delicat, animale și figuri umane, scene biblice și legende ale sfinților, toate combinate într-o ordine aleatorie, care aparent nu au logică. Din cele 76 de capitolii, 46 descriu scene narative din Noul Testament şi 11 scene de Vechiul Testament.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Vasile Larco - Iaşi

____________xxXxx____________

CÂTEVA PLACHETE ŞI

MEDALII ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

(Carol I - Regele României)

Inaugurarea portului Constanţa - 1896

Istoria portului Constanta este strans legata de cea a orasului Constanta. Desi prima atestare documentara a Constantei este tarzie (sec.II d.Hr.) - anticul Tomis se descopera, prin marturii arheologice, inca din sec. VI i.d. Hr. Orasul-port a fost organizat initial ca un emporion - centru de schimb intre comerciantii greci si populatiile bastinase. Tomisul va adopta, cu timpul, toate caracteristicile evolutive ale unui polis grecesc. Influenta greaca se mentine pana in secolul I i.d.Hr., cand teritoriul situat intre Dunare si Marea Neagra intra sub stapanire romana. Primii ani ai guvernarii romane au fost consemnati de poetul Ovidius, exilat la Tomis "inter getesque", din motive ramase inca necunoscute. Portul cunoaste o viata economica prospera in secolele urmatoare, iar orasul preia numele imparatului Constantin. In perioada bizantina, evolutia portului Tomis va fi marcata de numeroasele invazii ale popoarelor migratoare. Comertul este in scadere, negustorii cauta alte piete, dar portul nu este dat uitarii, el fiind inregistrat, in continuare, in portulanele si hartile ragusane, venetiene sau genoveze. De altfel, portul si alte constructii aferente vor pastra multa vreme denumirea de "genovez", in amintirea negustorilor si navigatorilor proveniti din acest oras italian. Dupa o scurta perioada de stapanire romaneasca, "pana la Marea cea Mare", teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, calatorii europeni sau din Imperiu vor mentiona activitatea portului Kustendge (denumirea turceasca a orasului), care, desi modesta, va contribui la cresterea comertului zonal.In 1857 autoritatile turce concesioneaza construirea portului Constanta si a caii ferate Cernavoda-Constanta companiei engleze "Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd." Portul Constanta beneficiaza, pentru prima data, de amenajari si dotari relativ moderne.Dupa Razboiul de Independenta, in anul 1878, Dobrogea revine Romaniei si, odata cu aceasta, apar primele preocupari pentru construirea unui port care urma sa fructifice pozitia strategica a Constantei si avantul economic inregistrat de tanarul stat. In opinia Regelui Carol I, portul Constanta "va deveni unul din cele mai insemnate ale Orientului si un izvor de bogatie pentru tara intreaga". Nu fara greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabila a proiectului. In aceste conditii, statul roman a rascumparat instalatiile portuare de la compania engleza, a contactat specialisti straini pentru intocmirea unor proiecte de largire a portului si a investit in construirea monumentalului pod de la Cernavoda. La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficiala a lucrarilor de constructie si modernizare a portului Constanta. In piatra de temelie a fost depus, de catre Regele Carol I, documentul care consfintea "intemeierea unui port la tarmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai indepartate comertul a gasit un loc de adapost, unde atatea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominatie a stramosilor nostri romani si unde s-a sfarsit poetul Ovidiu."Lucrarile de constructie au inceput dupa proiectul inginerului I.B. Cantacuzino si au fost continuate cu modificarile propuse de alti doi ingineri romani de exceptie: Gheorghe Duca si Anghel Saligny. In anul 1899, conducerea lucrarilor portuare a fost preluata de Saligny, constructorul podului de la Cernavoda. Pana in 1909, cand a fost inaugurat oficial portul Constanta, s-au efectuat lucrari de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud si cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol si, nu in ultimul rand, silozurile. Pornind de la aceste dotari, portul Constanta a operat in 1911 peste 1,4 milioane tone marfuri.

(Carol I - Regele României - mareşal al Prusiei)

Această plachetă este confecţionată din bronz

şi are dimensiunile de 83 / 70 mm. 

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Cluj Napoca

I.S.E. Cluj Napoca - 10 ani

1978 - 1988

I.S.E. (Institutul de Ştiinţe Economice - Cluj Napoca) este o componentă a învăţământului superior românesc, în cadrul renumitei Universităţi Babes Bolyai din Cluj Napoca. În anul 1872 s-a înfiinţat Universitatea din Cluj exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile majorităţii româneşti. Potrivit decretului imperial, Universitatea din Cluj a fost structurată, după modele europene ale timpului, pe patru facultăţi: Drept şi ştiinţe de stat; Medicină; Filosofie, litere şi istorie; Matematică şi ştiinţe naturale. Primul rector al universităţii moderne din Cluj, a fost specialistul în economiei şi finanţe: Aron Berde. O dată cu înfiinţarea Universităţii moderne tematica economică s-a regăsit, îndeosebi, în curricula Facultăţii de Drept şi ştiinţe de stat (sub forma unor discipline de economie generală, finanţe publice şi private, statistică, drept comercial, corespondenţă comercială, elemente de contabilitate) dar şi în cea a altor facultăţi, sub forma unor cursuri şi seminarii interdisciplinare de istorie economică, geografie economică, statistică şi matematică economică etc. După Primului Război Mondial, odată cu Marea Unire din 1918, Universitatea clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a fost preluata de autorităţile statului, devenind o instituţie a României întregite. La 12 mai 1919 se constituie Universitatea Românească din Cluj, ale cărei cursuri le inaugurează, în 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan, cu prelegerea "Datoria vieţii noastre", pentru ca la 1 februarie 1920 regele Ferdinand I să o proclame solemn. Realităţile politice, economice şi teritoriale de după Primul Război Mondial, au contribuit la intensificarea eforturilor şi pentru înfiinţarea unei instituţiei superioare de învăţământ economic românesc la Cluj. Perioada era favorabilă şi datorită preocupărilor, româneşti şi europene, pentru o nouă viziune şi organizare a învăţământului economic, în consonanţă cu cerinţele prezentului şi viitorului economic, cu funcţiile teoretice şi aplicativ-practice rezervate pregătirii viitorilor economişti. În această ambianţă, la scurtă vreme după înfiinţarea Universităţii, la 14 noiembrie 1920 se înfiinţa la Cluj, primă instituţie de învăţământ economic românesc din Transilvania: Academia Comercială, care peste doi ani îşi va schimba denumirea în Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Aceasta a avut puterea marilor provocări academice şi economice ale timpului, în deplină rezonanţă cu cele susţinute la marile universităţi economice europene. Începând cu 1 ianuarie 1930 activitatea academică şi de cercetare a instituţiei de învăţământ economic superior din Cluj a fost organizată printr-o lege specială: Legea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi tot din 1930 instituţia academică clujeană a avut dreptul să organizeze şi să acorde titlul ştiinţific de doctor în economie. Primul doctor a fost profesorul Gheorghe Dragoş, cu o teză despre istoria cooperaţiei în Ardeal. Între anii 1930-1947 au fost acordate 18 titluri de doctori în economie. In anul 1940 Academia a fost mutata la Brasov iar in anul 1948 desfiintata. In anul 1961 s-a reinfiintat la Cluj în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Facultăţii de Ştiinţe Economice , mai tarziu Institut de Stiinte Economice, astăzi Facultatea de Stiinte Economice si Gestiune Afacerilor, al cărui logo l-am postat deasupra. 

Statuia lui Mihai Viteazul din Cluj, dezvelită în 17 decembrie 1976, operă a sculptorului Marius Butunoiu, este amplasată în mijlocul pieței care îi poartă numele, fiind înconjurată de un mic parc. Până în 1919, denumirea pieții era Istvan Szechenzi, an în care a fost schimbată în piaţa Mihai Viteazul. Statuia ecvestră a domnitorului, cu înălțimea de 7 m, montată un soclu înalt de 4,70 m, este amplasată pe o platformă cu trei rampe, decorată cu basoreliefuri, reprezentând luptele cu otomanii și Unirea Moldovei și a Transilvaniei cu Țara Românească. Pe soclul statuii se află o stemă sigilară a domnitorului, care reunește însemnele heraldice ale celor trei țări române. Tot pe soclu este montată o inscripție cu textul: Mihai Viteazul  * 1593 - 1601 * Domnul Țării Românești al Ardealului și a toată Țara Moldovei.

Campionatul R.S.R. - individual - seniori - 1989 

(medalie sportivă comunistă din box)

Această medalie cântăreşte 24 de grame 

şi are diametrul de 60 mm.

____________ooOoo____________

Grays Harbor - micronaţiune virtuală - 10 coroane xxx 

Catedrala din Vilnius - Lituania

Catedrala Vilnius se ridica mandra in piata centrala a vechiului oras. A avut o istorie fragmentata, care a lasat-o in decadere si abandonata in timpul erei sovietice. Catedrala, care seamana cu un templu grecesc clasic este mai mult decat o biserica crestina, fiind aproape un muzeu cu opera de arta autentica, icoane traditionale si comori istorice. A fost construita in secolul XIII pe locul unui vechi templu pagan. A fost reconstruita de mai multe ori in secolele urmatoare, urmare a pagubelor produse de incendii si furtuni. Contine peste 40 de picturi si fresce. Cel mai notabil element este Capela de Casmir, construita in anul 1623, ce contine 8 statui placate cu argint si alte decoruri realizate de artistul Constantino Tencallo. 

Câteva ornamente decorative marginale 

de pe acţiuni germane  

con_dorul@yahoo.com