Epaminonda's Blog.....: ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII DE GASTRONOMIE 7

SĂ REVIGORĂM

TRADIŢIILE NOASTRE!

Turte de Crăciun /

Scutecele Domnului /

Scutecele Domnului Isus /

Feşele Domnului sau

un desert deosebit, de post,

specific moldovenesc,
care se serveşte şi împarte

şi la alţii în Ajunul Crăciunului.

Marea sărbătoare a naşterii domnului Isus este aşteptată cu mare nerăbdare de către toţi românii. Postul de dinaintea marii sărbători purifică şi înalţă pe fiecare dintre noi.
Când mai sunt 7-8 zile până la Crăciun, doamnele caselor moldoveneşti pregătesc cele necesare pentru preparea Turtelor dulci. Este un desert special, mult aşteptat de către copii şi nu numai. Este un desert de post care, pe alocuri, are alte denumiri: Scutecele Domnului, Scutecele Domnului Isus sau Feşele Domnului.

Prepararea acestui desert reuneşte şi consolidează familia, fiind legată de frumoase tradiţii.
Enumăr mai jos materialele necesare fără a specifica exact cantităţile, deoarece o gospodină adevarată le potriveşte din priviri şi apoi degustând:
Apă, gratuit, de la fântână sau de la robinet

Faină, câtă ai şi câtă vrei să foloseşti, depinde cât de mare ţi-e familia sau cât vrei să împarţi şi altora.
Sare, doar un vârf de cuţit
Nucă măcinată dar şi câteva jumătăţi de miez de nucă, din belşug.
Nucă de cocos măcintă, dacă ai.
Zahăr, din belsug
Stafide, dacă ai
Miere de albine, dacă ai
Bomboane mărunte şi divers colorate, pentru ornament şi doar dacă gaseşti prin magazine, nu e musai.
Esenţe, coaja de lamâie şi / sau de portocale pentru preparea unui sirop dulce (deci cu zahăr), bine aromat.

Să nu uiţi că zahărul şi nuca dau calitatea acestui desert!
Prepari aluatul cum ştii tu mai bine (doar apă, sare şi făină, fără ulei, fără ouă, fără drojdie), îl baţi bine de masă până face nişte băşici mici apoi îl laşi vreo 10 minute să se trezească, timp în care te uiti să vezi ce este cu celelalte oale de pe aragaz sau dai un telefon.
După ce te-ai asigurat că totul este bine cu oalele tale şi ai vorbit la telefon, iei aluatul care s-a odihnit destul, îl porţionezi în bucăţi de mărimea unei nuci mai mărişoare, şi atentie, o bucată mai mare, cam de mărimea unei bile de billiard, aici nu se foloseşte şublerul desigur.

Pe blatul mesei presari câte puţină faină şi cu ajutorul sucitorului întinzi aceste bucăţi de aluat până devin subţiri, ca la taiţelul pentru ciorbe, şi rotunde, cam de mărimea unei farfurii mijlocii. Din bucata mai mare de aluat va rezulta o foaie cam de mărimea unui … capac de la roata automobilului.

Începe procedura de coacere a acestor foi, de recomandat pe plita unei sobe, dar se poate şi pe o tablă groasă peste ochiul de aragaz sau în cuptor, pe spatele tăvii de copt prăjituri, cum îţi este mai la îndemână. Aici munca poate fi împărţită, gospodina întinde turtele iar ajutorul ei de nădejde, soţul sau copilul cel mare, le coace. Coacerea turtelor este o treabă sensibilă pentru ca aici pot surveni mici accidente, eu chiar m-am ars de câteva ori. Aceste turte se coc pe ambele feţe, urmărindu-se atent să se rumenească, dacă eşti neatentă, turtele tale se pot arde şi umpli casa de fum.

Tradiţia este să coci, prima dată, turta cea mai mare, să o pliezi în patru şi să o aşezi la icoana casei tale, împreună cu un fir de busuioc. Ea va sta acolo până la Bobotează când va fi sfărâmată şi pusă în hrana animalelor împreună cu aghiasma (apa sfinţită de la Boboteză). Aceste turte se dispun pe farfurii în stive de câte 20 - 30 bucăţi, unde se vor odihni până în ziua de Ajun.

Adevărata măiestrie în preparea acestui desert, abia cum, în etapa a doua, se face simţită. Începe procedura de înmuiere a turtelor într-un sirop dulce, aromat şi încălzit bine. Nu pot să recomand cât se ţine o turtă la înnmuiat, dar exersând îţi vei da seama. Reţine, dacă sunt prea înmuiate se rup, dacă nu sunt bine înmuiate rămân tari şi iar, nu e bine. Dacă siropul este mai cald se ţin mai puţin la însiropat, dacă siropul se răceşte se ţin mai mult la însiropat şi, la nevoie, siropul chiar se reîncălzeşte. Pontul e următorul: aşezi trei turte la însiropat, aştepti circa 2 minute, controlându-le cu degetele din când în când. Se introduce o turtă uscată sub cele trei, se scoate cea de deasupra, se lasă 5 secunde să se scurgă, se aşează pe farfurie peste care se presară nucă măcintă, amestecată cu zahăr, şi tot aşa până obţii pe farfurie un fel de tort de înălţimea unui lat de palmă. Aici este muncă de două persoane: una însiropează şi aşează turte pe farfurie, cealaltă presară zahărul şi nuca peste ele. Dacă ai copt turte mai multe, le poţi dispune pe mai multe farfurii. Din trei în trei turte, eu pun, alternând, câteva stafide sau puţină miere de albine. Dă un farmec deosebit desertului tău. Încearcă şi nu vei regreta!

Urmează etapa a treia, cea a ornării desertului, care ţine de talentul fiecăruia. Poţi presăra nuca de cocos măcinată, poţi aşeza, în fel şi chip, bomboane divers colorate şi de dimensiuni diferite, poţi face o încadrare a turtelor tale cu jumătăţi de miez de nucă dispuse circular, etc.

Farfuriile tale se aşează pe o masă unde vor fi sfinţite de preot cu ocazia sosirii sale în Ajunul Craciunului. Fiind un desert special de post, poţi mânca şi tu, dacă mai ai chef, după atâta muncă, poţi da copiilor tăi oricât îşi doresc dar, poţi împărţi şi la prieteni, vecini sau colindători.

Poftă bună!

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Vasile Larco - Iaşi

_____________xxXxx_____________

DOUĂ INSIGNE PIONIEREŞTI

ŞI DOUĂ PLACHETE ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala)

Pionier sportiv

(insignă comunistă)

Această insignă cântăreşte 14 grame şi are

dimensiunile de 48 / 30 mm.

1949 - 1974

(insignă comunistă)

Această insignă cântăreşte 12 grame şi are

dimensiunile de 40 / 40 mm.

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Sub domnia M.S.Carol II,

regele României MCMXXX (1930)

Inaugurarea Uzinei hidro-electrice din Dobreşti

17 iulie 1930

Această plachetă este confecţionată din bronz

şi are dimensiunile de 80 / 50 mm.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

C.H.E.Dobresti este situată în Munţii Bucegi, lângă Tabăra Vânătorul. Sus se vede parte din cariera Lespezi iar in dreapta banda rulanta care o leaga de Pietrosita. C.H.E.Dobresti a fost construita in jurul anului 1930 si este alimentata din lacul de acumulare Scropoasa. Uzina hidroelectrică Dobreşti a fost proiectată de inginerul român Dorin Pavel, (întemeietorul şcolii hidrotehnice româneşti) în 1929 şi a fost pusă în funcţiune în luna august 1930. Conducător de proiect (director) fiind specialistul elveţian Bourquin. Măsurătorile hidrologice şi topometrice au fost realizate de Dorin Pavel împreuna cu geodezul Madrischi în anii 1925-1929. Uzina este situată pe cursul superior al râului Ialomiţa la cota 893,5 m şi cuprinde 4 turbine Pelton de 5650 CP plus una de 210 C P pentru servicii auxiliare. Până la constituirea uzinei hidroelectrice de la Bicaz, Uzina Dobreşti a fost una dintre cele mai mari din ţară ca putere instalată. Anual se economiseau 30 milioane de tone de păcură sau 60 milioane tone de cărbune prin folosirea energiei inepuizabile a căderii de apă. Barajul Scropoasa are o înălţime de 26 m, cantitatea de beton, ciment şi calcar conţinute de baraj este de 3270 m.c. iar volumul apei reţinute în lac este de 552000 m.c. Energia produsă anual era de 45-65 milioane kWh. Proiectele de detaliu au fost făcute cu concursul caselor constructoare Cite d’Entreprises Electron – Mecanique şi Brown – Boveri. Personalul întrebuinţat a fost român în afară de specialiştii grupurilor întreprinzătoare iar materialele în afară de echipamentul electromecanic au fost furnizate de fabricile metalurgice şi de construcţie din ţară.

Monitorul oficial * 1832 - 1932

Sub domnia regelui Carol II

la 8 decembrie 1932 s-au împlinit 100 de ani

de la apariţia primului ziar oficial românesc,

s-a inaugurat Palatul reînoit al Monitorului oficial

şi Imprimeriilor statului

Această plachetă este confecţionată din bronz

şi are dimensiunile de 72 / 51 mm.

Sub domnia regelui Carol II, la 2 decembrie 1932, s-au împlinit 100 de ani de la apariţia primului ziar oficial românesc şi 50 de ani de la ridicarea clădirii viitorului Palat al Monitorului oficial. În prezent în această clădire funcţinează Arhivele Statului.

_____________ooOoo______________