Epaminonda's Blog.....: MEURCHIN

Mai jos am postat alte fotografii, unele vechi de peste 100 de ani, care prezintă obiective arhitectonice specifice localităţii franceze MEURCHIN.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Jean Paul Sartre

filozof francez (1905 – 1980)

detinător al Premiului Nobel - 1964

Este totdeauna uşor să te supui, dacă visezi să comanzi.
Cel mai laş dintre asasini este acela care are remuşcări.
Omul este ceea ce nu este şi nu este ceea ce este.

_________xxXxx_________

CÂTEVA

PLACHETE ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala)

M.Eminescu

(M.Eminescu)

Centenar 1889 - 1989

"Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?" - M.Eminescu

S.N.R. - Secţia C.C.A.

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (născut la data 15 ianuarie 1850 Ipoteşti şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

N.Iorga * 1871 - 1940 - 1990

BRAD BĂTRÂN

A fost tăiat un brad bătrân

Fiindcă făcea prea multă umbră...

Moşneagul stând pe culme drept

A fost la drum o călăuză

Şi-n vreme aspră şi ursuză

El cu furtunile-a dat piept... - N.Iorga

Semicentenarul trecerii în nemurire - 1990

Nicolae Iorga s-a născut în 1871 la Botoşani, în familia unui avocat. A studiat în oraşul natal, apoi la Liceul Naţional din Iaşi. A absolvit Universitatea din Iaşi - secţia istorico-literară - în 1889, în doar un an. În 1889 publică primele sale articole ştiinţifice (dar şi poezii în revista Convorbiri literare). Iorga obţine titlul de doctor în 1893, la Universitatea din Leipzig. În 1895 devine profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti (la Facultatea de Litere). Deja Iorga devenise o personalitate foarte cunoscută şi apreciată. În 1897 este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru plin din 1910. Pe la 1900 Iorga s-a implicat în politică, domeniu în care s-a remarcat îndeosebi prin patriotism. În 1907 este ales deputat al colegiului al II-lea din Iaşi. În 1919 a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. A înfiinţat mai multe partide şi a participat la diverse alianţe politice. A fost un susţinător al regelui Carol al II-lea, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1931 şi consilier regal în 1938. În 1908 Nicolae Iorga a înfiinţat şcoala de vară de la Vălenii de Munte. În întreaga sa carieră Iorga a scris peste 1000 de volume şi vreo 25 000 de articole, studii şi recenzii (adică în medie mai mult de o carte pe lună, şi mai mult de un articol pe zi!). Nicolae Iorga avea o memorie cu totul ieşită din comun, şi o putere de muncă pe măsură. Sfârşitul vieţii marelui istoric a fost unul îngrozitor şi nemeritat. În 28 noiembrie 1940 Iorga este găsit mort pe un cîmp lîngă Strejnic, nu departe de Ploieşti. Fusese luat cu o zi înainte din vila sa de la Sinaia de o echipă de legionari, care l-au asasinat. Conflictul dintre legionari şi Iorga era vechi, dar el se accentuase în 1938, cînd Corneliu Zelea Codreanu publicase un articol în care îl acuza pe savant de „necinste sufletească”. Iorga l-a dat în judecată pe Codreanu, şi acesta a fost condamnat pentru calomnie. Pe 30 noiembrie 1938 Căpitanul şi alţi legionari, condamnaţi pe diferite termene, au fost ucişi de poliţie, la ordinul regelui Carol al II-lea (în perioada respectivă asasinatul politic era o metodă utilizată şi de Putere, nu numai de Legiune). Imediat după ce au ajuns la putere legionarii au răzbunat crâncen moartea comandantului lor, asasinâ'nd în închisoarea de la Jilava zeci de persoane implicate mai mult sau mai puţin în lichidarea Căpitanului. A doua zi a fost ucis şi Iorga, pe care legionarii îl considerau ca „autor moral” al asasinării lui Codreanu. Scena istorică de pe avers reproduce o parte din tabloul Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia (evenimentul s-a petrecut pe 1 noiembrie 1599, după ce oastea Ţării Româneşti câştigase cu câteva zile mai înainte bătălia de la Şelimbăr împotriva oştii principelui transilvănean Andrei Bathory). Pe internet se afirmă în mai multe locuri că tabloul, nesemnat, a fost pictat în secolul al XIX-lea. Uneori este atribuit pictorului Stoica Dumitrescu (1886 - 1956).

Mihai Viteazul - Craiova - 1993

Casele Băniei

Sesiunea ştiinţifică naţională

Craiova * 15 - 17 noiembrie 1993

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost bănişor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Casa Baniei - Craiova este cea mai veche constructie civila din oraş si unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura de acest gen din Romania. Constructia dateaza din timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu (sec.XVII),dar se pare ca ea urma un edificiu mai vechi, datand din sec. XV, apartinand marii familii boieresti a Craiovestilor. Casa Băniei a cunoscut o serie de transformări, restaurări, adaosuri de-a lungul istoriei, schimbându-şi des destinaţia. În perioada 1718-1739, este sediul administraţiei austriece, iar în 1750 trece sub administraţia Episcopiei Râmnicului. Apoi, după 1850 devine sediu pentru diverse instituţii din Craiova: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzeşti, Seminarul Local, Arhivele Statului. Din 1966 se mută aici Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei.

____________ooOoo____________