Epaminonda's Blog.....: N.MARSBERG

Mai jos poţi admira alte fotografii, unele vechi, de aproape 100 de ani, precum şi câteva cărţi poştale ilustrate din localitatea germană N.Marsberg.

***

PROVERBE, MAXIME,

ŞI LOCUŢIUNI

ÎN LIMBA LATINĂ

Quaere et invenies !- Caută şi vei găsi!
Qui rogat, non errat.- Cine roagă, nu greșește sau Încercarea moarte n-are.
Quod tibi fieri non vis, alteri ne feceris! - Ce ție nu-ți place, altuia nu face!

__________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Judo - Campionatul RSR - individual tineret - 1989

(medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 24 de grame

şi are dimensiunile de 63 / 60 mm.

Campionatul european (judo)

Bucureşti - România

22 mai 2010

(medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 97 de grame

şi are diametrul de 62 mm.

Avram Iancu - Craiul munţilor

170 de ani de la naştere

Oradea * 24 iunie 1994

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum! Nu stiu câte zile mai pot avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul este nesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele." A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin meşteşugit cu multa măiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Munţilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Ţebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Palatul primăriei din Oradea este o clădire amplasată în partea de nord-vest a Pieței Centrale (Unirii). A fost înălțată între anii 1902 - 1903 după planurile arhitectului Kalman Rimanoczy. Palatul se află pe fostul amplasament al episcopiei catolice din secolul al XVIII-lea. Un element deosebit îl constituie asimetria în plan al construcției, cladirea îmbinând stilul eclectic şi renascentist. Clădirea este prevazută în partea dinspre Crişul Repede cu un turn, cu ceas, înalt de 50 m. În anul 1944 acoperișul original a ars in luptele pentru cucerirea orașului de catre trupele romano-sovietice.

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, aproape de frontiera cu Ungaria. Sus am postat stemele comuniste si actuală ale municipiului Oradea.

Brigada de vânători de munte "Avram Iancu"

15 ani de la înfiinţare

Alba Iulia

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Brigada 5 vânători de munte din Alba Iulia, care poartă cu mândrie şi cinste numele revoluţionarului ardelean Avram Iancu, este o mare unitate de elită a armatei române. Această structură militară a fost înfinţată în anul 1983.

Poarta a III-a a cetăţii Alba Iulia este poarta principala de intrare in fort şi reprezinta cel mai important ansamblu sculptural al cetatii. Edificiul prismatic poarta un bogat decor figurativ, antropomorf, zoomorf si vegetal alcatuit din scene de lupta, arme, steaguri, trofee, blazoane, mascheron si care imbraca antablamente si cimpuri, subliniind prin relieful plat al redarilor, volumul trupurilor tensionate ale Atlantilor. Aici se gasesc patru panouri principale care infatiseaza: Investirea lui Eugeniu de Savoia comandant al ostirii, Zeita Victoria preda lui Eugeniu de Savoia macheta cetatii, la exterior, Sarja cavaleriei crestine si Atacul infanteriei imperiale asupra artileriei otomane, la interior sunt inspirate de ambianta politico-militara a epocii in care s-a construit cetatea. Spre est, poarta este incoronata de statuia ecvestra a imparatului Carol al VI-lea, in timpul caruia s-a construit cetatea. Ea este asezata in mijlocul curtinei formate de bastioanele Sf. Eugen si Sf. Capistrano, avand 4 piloni si 8 pilastri care sustin boltile si arcadele celor trei intrari. Bogat ornamentata, ea este considerata ca reprezentativa pentru sculptura baroca din Transilvania. Soclul statuii este incadrat de imaginile unor prizonieri turci ce cad ingroziti sub copitele calului imparatului triumfator. Pe cornisa apare reprezentata stema Austriei vulturul bicefal avand pe piept stema Transilvaniei. Basoreliefurile din stanga reprezinta alegoria intoarcerii generalului biruitor asupra turcilor primind macheta cetãtii Alba Iulia. In soclul statuii lui Carol al VI-lea se afla o mica incapere in care a fost intemnitat la 2 ianuarie 1785 Horea, principalul conducator al marii rascoale din 1785-1785. In anul 1937 a fost asezata aici o placa care are urmatoarea incriptie: "Aici a suferit darz, neinduplecat, cu credinta tare in destinul neamului romanesc. 27 decembrie 1784-28 februarie 1785". Pe fatada interioara sunt prezente 4 statui simbolizand marile virtuti: Abundenta, Intelepciunea, Cumpatarea si Forta.

____________ooOoo____________