Epaminonda's Blog.....: MUNSTERMAIFIELD

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

Aristotel - filozof grec (384 - 322 Î.E.N.)

Nimic nu slabeste si nu distruge corpul omului decât o lunga inactivitate fizica.
Inteligenţa este aroganta educata.
Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.
Energia mintii reprezinta esenta vietii.

___________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Muzeul de Istorie al R.S.R. - 1971

Inaugurat cu prilejul Semicentenarului

Partidului Comunist Român * 1921 - 1971 * 50

Muzeul Național de Istorie a României este cel mai important muzeu al statului român. Deține obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României din timpuri preistorice și până în perioada contemporană. Muzeul a fost înființat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al României de azi. Sediul său este Palatul Poştelor de pe Calea Victoriei. Este cel mai important muzeu de istorie și arheologie din România, atât prin mărime (suprafață desfășurată) cât și prin patrimoniu; este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți actori ai arheologiei românești contemporane și lider al arheologiei preventive (noțiune care se referă la săpăturile arheologice asociate unor investiții, pentru prevenirea distrugerii de patrimoniu istoric).

Republica Socialistă România

Nava şcoală Mircea

Marina militară

Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea Marinei Române.Întâiul Bric Mircea, o corabie de tip goeletă construită integral din lemn, a funcţionat între anii 1882 şi 1944, iar cel de-al doilea „Bric Mircea”, o navă barc clasa A, construită din metal, dotat atât cu pânze cât şi cu un motor Diesel naval, a fost lansat în data de 22 septembrie 1938 la ora 15 şi 48 de minute şi se mai află în funcţiune şi astăzi ca navă şcoală. “Numai navele cu panze pot forma adevarati marinari” a spus amiral Eustatiu Sebastian [1856-1943]. “Pe bric s-au calit navigatorii nostrii si-au invatat aspra scoala a marii, ducand cu mandrie in tarile straine falnicul tricolor romanesc” a completat amiral Petre Barbuneanu [1881-1976]. La 3 iulie 1939, MIRCEA pleaca in primul sau mars de instructie in Marea Mediterana unde face escale in porturile Palermo, Toulon, Palma, Gibraltar, Alger si Alexandria. Ultima escala a marsului ce cuprindea vizite in Siria, Cipru si Insulele Grecesti, a fost anulata o data cu atacul german asupra Poloniei. Astfel, pe data de 3 septembrie 1939, MIRCEA, intra in portul Constanta si acosteaza in dana militara. Declansarea celui de-al doilea razboi mondial avea sa insemne pentru nava-scoala MIRCEA, inceputul unei lungi perioade, de peste 25 de ani, in care nu a mai executat marsuri de practica de lunga durata si reprezentare a Marinei Militare si a Romaniei in afara Marii Negre. Conducerea Marinei Militare a decis pentru siguranta, ca MIRCEA sa fie dus, la 19 februarie 1941, la Braila, pe bratul Arapu. Aici a stationat pana in vara anului 1944, continuand insa sa fie utilizat ca nava-scoala. La inceputul lunii septembrie 1944, nava-scoala MIRCEA, impreuna cu alte nave romanesti au fost preluate de sovietici sub forma de captura si incadrate in flota proprie din Marea Neagra. In urma repetatelor interventii ale autoritatilor romane, oficialitatile sovietice au decis ca nava-scoala sa fie retrocedata Romaniei. Astfel, doi ani mai tarziu, la 27 mai 1946, s-a desfasurat in portul Constanta festivitatea de preluare a navei-scoala MIRCEA de la echipajul sovietic si reincadrarea ei in Marina Romana. La ceremonialul retrocedarii au participat din partea Romaniei, Regele Mihai I, membri ai guvernului, reprezentanti ai armatei si Marinei Militare, ofiteri superiori sovietici precum si un numeros public. Peste 70 de ani in care promotii de marinari romani si-au facut ucenicia pe MIRCEA, s-au identificat mandri cu nava scoala, facand ca marina romaneasca sa aiba distinctie printre celelalte tipuri de arme. La bordul navei s-au pregatit marinari destoinici, profesionisti pe drumul fara pulbere, infruntand capriciile marii. Echipajul dar si cadetii ce s-au instruit pe MIRCEA au privit de fiecare data cu emotie si mandrie steagul scump al patriei fluturand in inalturi. Nimeni nu se indoieste ca MIRCEA este un real ambasador al Fortelor Navale si poporului roman in lume. MIRCEA nu este doar o scoala a cunostintelor marinaresti, ci si un bastion al calirii caracterelor, al increderii si solidaritatii celor ce l-au servit timp de 70 de ani. “Servesc marina, servesc patria”, este gandul unanim al echipajului, al cadetilor ce deprind practic tainele marinaresti. Departe de tara, de casa si de cei dragi, toti au gasit in MIRCEA marea familie, la bine si la greu, actionand cu solidaritate si profund atasament. Asa au putut, de fiecare data sa depasesca momentele de teama, nerabdare, incertitudini. S-a demonstrat cu prisosinta ca in cei peste 70 de ani de existenta MIRCEA este o adevarata scoala a curajului, profesiei si barbatiei.

Neagoe Basarab - Domn al Ţării Româneşti

1512 - 1521 - 475

Muzeul municipal Curtea de Argeş - 1996

Această medalie este confecţionată

din argint cu puritatea de 80%,

are diametrul de 60 mm şi greutatea de 110 grame.

Neagoe Basarab (născut 1481 şi decedat la data de 15 septembrie 1521) a fost domn al Ţării Româneşti între 8 februarie 1512 şi 15 septembrie 1521. Este fiu natural al lui Basarab Ţepeluş şi al Neagăi din Hotărani, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu, în a cărui familie a crescut. A primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor şi Maxim Brancovici, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina. A participat, se pare, alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria sau Imperiul Otoman, a revenit în ţară unde a primit mai multe dregătorii, ajungând până la cele de mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511). S-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Elena în 1504 cu care a avut şase copii. A obţinut tronul cu ajutorul bey-ului de Nicopole, după înfrângerea şi uciderea lui Vlad cel Tânăr (23 ianuarie 1512). Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul. După încoronarea de la Bucureşti, din 8 februarie 1512, Neagoe Basarab „luo coroana şi scaunul a toată Ţara Rumânească” (Gavril Protul), primul său act oficial păstrat a fost emis la 20 februarie 1512, aici regăsindu-se deja titulatura domnească „Io Basarab voievod şi domn”. Domnia sa a fost una destul de fructuoasă, „au domnit cu bună pace, până au murit în domnie” (Istoria Ţării Româneşti), preocupările sale diverse au vizat, în special, dezvoltarea economică prin măsuri luate în domeniul comerţului, reorganizarea armatei şi, mai ales, sprijinirea culturii. Acestea au dus la o substanţială creştere demografică, a veniturilor şi la o sensibilă ridicare a nivelului de trai. Neagoe Basarab a întreţinut relaţii bune cu vecinii şi cu Papalitatea, a dus o politică filo-otomană, plătind tributul regulat şi având grijă să nu deranjeze prin ceva, conştient că numai aşa va evita mazilirea sau sfârşitul predecesorilor săi. Relaţiile cu Moldova n-au fost, însă, dintre cele mai bune, el sprijinind mai mulţi pretendenţi la tronului acestei ţări. Susţine apariţia Evangheliarului conceput de Macarie şi Viaţa patriarhului Nifon a lui Gavril Protul – care relatează şi despre activitatea a patru domni munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab – şi scrie sau dispune întocmirea operei Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1517 – 1521), „monument de literatură, politică, filozofie şi elocvenţă” (B. P. Hasdeu). Ctitoreşte biserica mănăstirii Curtea de Argeş, biserica Sf. Gheorghe şi cea a Mitropoliei din Târgovişte. Suportă refacerea mănăstirilor Tismana şi Cozia şi înzestrează biserici şi mănăstiri precum Târgovişte, Cotmeana, Vişina, Nucet, Snagov, Ostrov (ctitoria sa) ş.a. La Sfântul Munte Athos, pe lângă tot felul de renovări şi dotări cu obiecte de cult, au fost stabilite danii anuale. De generozitatea sa au beneficiat şi Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, cea din Ierusalim sau lăcaşele de la Muntele Sinai ş.a. Sfinţirea capodoperei arhitectonice de la Curtea de Argeş, construită în timp record, cu piatră din Albeştii Muncelului, de meşteri veniţi din Transilvania, Serbia, Grecia, Veneţia, Armenia sau Constantinopol, la 15 august 1517, a fost făcută în faţa unei audienţe impresionante, printre reprezentanţii de seamă numărându-se patriarhul ecumenic Teolipt I, episcopii de Sares, de Sarde, de Midia şi de Melenic sau Gavril protosul de la Muntele Athos. Cel care a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu), „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), s-a prăpădit după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Argeş. A fost canonizat la 9 iulie 2008, el fiind sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română la 26 septembrie „Prin Curtea de Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria, cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor” (Antonie Plămădeală).

Mănăstirea Curtea de Argeş se afla pe Bulevardul Basarabilor nr. 1, in localitatea Curtea de Arges, judetul Arges, la 36 de kilometri N-V de Pitesti. Manastirea este ctitorita de Neagoe Basarab (1512-1517) si are hramul Adormirea Maicii Domnului, praznuit la 15 august. Monumentele de arhitectura si de arta religioasa, precum si cultura generala din epoca feudala din Tarile Romane, au ramas unice in istoria civilizatiei noastre, pentru faptul ca in esenta lor aceste monumente si aceasta cultura, fata de gandirea lumii antice, erau generate de o noua si superioara invatatura despre Dumnezeu, despre om, despre viata si despre lume in general, invatatura inspirata din Sfanta Evanghelie si propagata prin Biserica. Ajungand Domn al Tarii Romanesti, Neagoe Basarab, scrie el insusi intr-una din pisaniile sale care se afla pe fatada de apus a bisericii, ca, gasind acea straveche biserica (adica vechea Catedrala a Mitropoliei de la Arges) daramata si neintarita, i s-au "deschis ochii inimii" si a hotarat aceasta biserica din temelie a o zidi si a o inalta si a o intari. Prin urmare, Neagoe Basarab (1512-1521), dornic de a-si dovedi autoritatea, credinta si patriotismul, dar si avutia, hotara zidirea acestei marete manastiri, menita sa intreaca in frumusete tot ce se facuse pana atunci. Manastirea Curtea de Arges, prin maretia, perfectiunea proportiilor cat si prin bogatia decoratiei acesteia a gasit un puternic ecou in sufletul cantaretilor populari care i-au invaluit obarsia in umbra legendei. Manastirea din Curtea de Arges nu este numai un simplu locas de inchinare, ci este un simbol al jertfei poporului roman. Zidirea manastirii a durat trei ani (1515-1517). Domnul Neagoe, care avea bune cunostinte despre arhitectura bisericeasca, a dat si ideea planului bisericii si sfaturi si indemnuri mesterilor, in fruntea carora se distinge legendarul Manole. Tot Neagoe Voievod si sotia sa, Despina Doamna, au procurat materialul cel mai bun pentru zidirea manastirii, precum si metalele pretioase - aur si argint - pentru impodobirea ei. Unele lucrari au fost continuate de ginerele si urmasul lui Neagoe, Radu de la Afumati (1522-1523 si 1526-1529). Un vestit pictor, Dobromir Zugravul din Targoviste, care pictase si Mănăstirea Dealul, a impodobit in chip minunat şi aceasta manastire. Manastirea Curtea de Arges a fost sfintita la data de 14-15 august 1517. La aceasta slujba, dupa descrierea facuta de Gavriil Protul de la Muntele Athos, a fost prezent insusi Neagoe Basarab. In afara de domn, familia sa, curtenii si boierii tarii, a fost de fata Teolipt - Patriarhul Constantinopolului, insotit de mare sobor, toti arhimandritii si egumenul manastirilor de la Muntele Athos tot "clerosul" din Tara Romaneasca, in frunte cu Mitropolitul Macarie (c.1513-c.1521) si mult popor venit din aproape toate colturile tarii. După multe distrugeri provocate de războaie şi cutremure Biserica manastirii Curtea de Arges, intre anii 1875-1885, a fost refacuta in forma de azi, dupa planul arhitectului francez Andre Lecomte de Nouy.

In pronaosul bisericii se afla mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (decedat 521), piatra de mormant a monahiei Platonida - Doamna Despina - (decedată 1554), sotia lui Neagoe Basarab, piatra de mormant a Doamnei Stana (Sofronia) (decedată 1531), fiica lui Neagoe Basarab si sotia lui Stefanita Voda al Moldovei. Tot aici se afla si piatra de mormant a voievodului Radu de la Afumati (decedat 1529), sotul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, cel ce in anul 1526 a pus de s-a zugravit biserica Manasitiirii Curtea de Arges, precum si mormintele regilor Carol I si Elisabeta, Ferdinand si Maria. In capela-paraclis din centrul palatului se pastreaza moastele Sfintei Mucenite Filoteia. Istoria Manastirii Curtea de Arges reprezinta o parte importanta din insasi istoria Bisericii Ortodoxe Romane, care in mod continuu, de-a lungul veacurilor, s-a identificat cu sufletul si viata poporului roman.

Neagoe Voievod şi Despina Doamna

Ctitorii Mănăstirii Curtea de Argeş

450 de ani de la sfinţirea

Mănăstirii Curtea de Argeş

15 august 1517 - 15 august 1967

Doamna Milița Despina sau Despina Elena (n.circa 1487 si decedată la data de 30 ianuarie 1554) a fost soția lui Neagoe Basarab. Provenea dintr-un neam înalt de despoți sârbi, fiind fata lui Ioan Brancovici al Serbiei. Despina s-a căsătorit în anul 1505 cu Neagoe Basarab și au avut șase copii. După moartea lui Neagoe Basarab, în 1521, fiul lor Theodosie (născut 1505, decedat 1521) a fost înscăunat ca domn al Țării Românești, însă a fost alungat de Radu de la Afumaţi și a murit la Constantinopol. Doamna Despina s-a refugiat în Ardeal împreună cu fiicele sale Stana și Ruxanda, trăind la Sibiu o viață liniștită, sub ocrotirea vărului său, Regele Ungariei. După o scurtă perioadă petrecută ulterior la București, unde nu a mai găsit nimic din splendorile de altă dată, Doamna Despina se călugărește în 1545 sub numele de Platonida, întorcându-se la Sibiu unde petrece restul vieții sale. Doamna Despina a fost un protector al artelor, ajutând material la construirea Mănăstirii Krusedol. Împreună împreună cu soțul său, au ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeş, participând la târnosirea acesteia la 15 august 1517. În anul 1520 Neagoe Basarab și soția sa au început construcția Schitului Ostrov din Călimăneşti, aceasta fiind terminată în anul 1522, după moartea domnitorului.

___________ooOoo___________