Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

REGATUL

SÂRBILOR, CROAŢILOR

ŞI SLOVENILOR

REGATUL UNIT

AL MARII BRITANII

ŞI IRLANDEI

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Vasile Larco – Iaşi

RĂSUNETUL BANULUI

Banul e-o monedă veche,

De la om la om se plimbă,

Sună bine la ureche

Şi dezgheaţă ...orice limbă!

PE TIMP DE CRIZĂ

Observ pe-a crizei perioadă,

Când toate se reduc masiv,

Că domnişoarele pe stradă

Îmbracă fuste ...cât un tiv!

__________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Campionatul naţional de juniori

Federaţia română de baschet

U 20 - masculin * 2009 - 2010

(Medalie sportivă)

Această medalie are dimensiunile de 62 x 66 mm.

Campionatul naţional de baschet

juniori I - Ediţia 2005 / 2006

(Medalie sportivă)

Această medalie are diametrul de aprox. 52 mm.

Campionatul naţional de baschet

juniori II - Ediţia 2005 / 2006

(Medalie sportivă)

Această medalie are diametrul de aprox. 52 mm.

Federatia Romana de Baschet (FRB) a fost fondata in anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet - FIBA - din anul 1932. FRB este organizata si functioneaza ca unica structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu, elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi, cu reglementarile din OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in conformitate cu Statutul si Regulamentele FIBA. FRB este persoana juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala, apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea, indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul Romaniei si in reprezentare internationala. FRB este constituita, in conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de Adunarea Generala. Sediul FRB este situat in Bucuresti.

Mai sus am postat logourile federaţiei de-a lungul timpului.

Nicolae Titulescu * 16.03.1882 - 17.03.1941

Asociaţia Nicolae Titulescu -Braşov

Muzeul de istorie - martie 1991

Societatea numismatica română - Secţia Braşov

"Doresc sa fiu îngropat la Braşov

într-un loc ceva mai la o parte.

Prietenii mei din Ardeal

vor şti să găsească un loc potrivit

dorinţei mele" - N.Titulescu

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Nicolae Titulescu (născut la data de 4/16 martie 1882 la Craiova şi decedat la 17 martie 1941 la Cannes, în Franţa) a fost un cunoscut diplomat şi om politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, de două ori fost președinte al Ligii Naţiunilor, precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) de astăzi. Provine dintr-o familie de moşieri, părinţii săi fiind avocaţi.

Profesorul C.I.Parhon * 1874 - 1969

Centenarul C.I.Parhon * 1874 - 1974

Fondatorul endocrinologiei româneşti

Omagiul elevilor şi colaboratorilor

Constantin Ion Parhon (născut la data de 15 octombrie 1874 la Câmpulung Muscel şi decedat la data de 9 august 1969 la Bucureşti) a fost un medic endocrinolog și neuropsihiatru român, care a îndeplinit funcția de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR (șeful statului) în perioada 13 aprilie 1948 - 2 iunie 1952. Parhon a mai făcut parte dintr-un comitet interimar prezidențial format din cinci membri (printre care și Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe Stere şi Ion Niculi) între 30 decembrie 1947 şi 13 aprilie 1948. Tatăl său era originar din ținutul secuiesc. Studiile secundare le-a făcut la Focşani, Buzău şi Ploieşti, bacalaureatul l-a obținut în 1892. A studiat medicina la universitatea din București (1893 - 1900) și a obținut în 1900 titlul științific de doctor în medicină cu teza Contribuțiuni la studiul tulburărilor vazomotorii în hemiplegie. În timpul studiilor a lucrat ca extern (1896-1897) și intern (1897-1900) al spitalelor din Bucureşti. După absolvirea studiilor și obținerea doctoratului, profesează ca medic la Spitalul Rural "Rallet" din judeţul Dâmboviţa - 1901 - 1902 - și apoi medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903 - 1909). În această perioadă, devine docent al Clinicii de boli nervoase din București (1903), urmând și un stagiu de perfecționare la Munchen - 1906. Apoi, devine medic primar la Ospiciul Mărcuța (1909 -1912). Este angajat în învățământul superior medical, ca profesor universitar de neurologie și psihiatrie, la Facultatea de Medicină din Iaşi (1913 - 1933) și de clinică endocrinologică la Facultatea de Medicină din București (1933 - 1940 și 1944 - 1958). În paralel cu activitatea didactică își continuă activitatea profesională ca director al Spitalului Socola din Iași (1917 - 1930) și apoi al Institutului pentru bolile nervoase, mintale și endocrinologice din București (1930 - 1940). În 1928 este ales membru corespondent al Academiei Române şi în 1939 devine membru titular și președinte de onoare al acestui prestigios for științific. Deține și alte funcții în cadrul organizațiilor profesionale medicale: membru titular al Academiei de Medicină din București (1935), membru de onoare al Academiei de Științe Medicale (1969), membru fondator al Societății de Anatomie din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R.P.Bulgară, R.P.Ungară şi RDG, al societăților de endocrinologie din Paris, Moscova şi Praga, al Societății Estone de Neurologie, al mai multor societăți din Paris (de neurologie, de psihiatrie, de medico-psihologie și al Societății medicale a spitalelor). În anul 1948 a fost ales ca Doctor honoris causa al Universității Caroline din Praga. Parhon a fost fondatorul Revistei Societății Române de Endocrinologie, Acta Endocrinologica, în 1938 (revista refuncționează din 2005 sub egida Academiei Române). A fost membru în colegiul de redacție al revistelor Folia neurobiologică și Revue française d'endocrinologie. În calitate de militant socialist, Parhon a fost influențat în tinerețe, după propriile afirmații, de operele lui Marx. A fost unul dintre fondatorii Partidului Muncitor, un grup politic efemer, fuzionat cu Partidul Țărănesc în 1919. La scurt timp după fuziune, Parhon s-a separat împreună cu un grup și a devenit susținător al Partidului Comunist din România (PCR). În primăvara anului 1944 a fost primul semnatar al memoriului-protest al intelectualilor pentru ieșirea României din coaliția militară fascistă. Devine președinte al ARLUS-ului (1944-1967). Din 1946 până în 1961 a fost fără întrerupere deputat în Adunarea Deputaților și apoi în Marea Adunare Națională. În iunie 1952 a renunțat la activitatea politică, dedicându-și restul vieții activității de cercetare științifică. A fost director al Institutului de Endocrinologie (1949 - 1957) și al Institutului de Geriatrie (1952-1957). I-a fost conferit titlul de Erou al muncii socialiste. A încetat din viață la 9 august 1969 în Bucureşti și a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Carol. Rămășițele sale pământești au fost exhumate după dezafectarea mausoleului, în anul 1991.

__________ooOoo__________