LUMEA BANCNOTELOR LUMII - 127

POLONIA

PORTUGALIA

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

De Albert Camus

 scriitor si filozof francez

A trăit între anii 1913 – 1960

1. În societate ca şi în teatru, monologul precede moartea.
2. Libertatea este dreptul de a nu minţi.
3. Libertatea nu este nimic altceva decât ocazia de a fi mai buni.

_________xxXxx_________

CÂTEVA 

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Biserica Sf.Spiridon

S-a început zidirea de către

Scarlat Grigorie Ghica Voievod 

la anul 1767

S-a săvârşit (sfârşit)de către  

Scarlat Grigorie Ghica Voievod 

la anul 1768

Această medalie este confecţionată din 

bronz argintat, are diametrul de 60 mm 

şi este opera gravorului O.Steinback.

Catedrala Sf.Spiridon nou din Bucureşti s-a construit între anii 1852 - 1858 şi a fost sfinţită la data de 8 noiembrie 1860. Biserica suferă stricăciuni de-a lungul timpului, fiind grav deteriorată în urma cutremurului din 1940 și în urma bombardamentelor din anul 1944. În timpul ÎPS Justinian au fost executate lucrări de restaurare. În urma cutremurului din anul 1977, dar mai ales în urma lucrării de construcție a metrolului bucureştean , biserica suferă mari pagube și în plus regimul comunist o trece pe lista bisericilor ce aveau sa fie dărâmate. Biserica este și de această dată salvată de ÎPS Teoctist (hirotonit chiar aici, la 5 martie 1950), care rânduiește ca biserica să fie reparată și înfrumusețată, sfințirea făcându-se în anul 1990. Ea este situată pe Bulevardul Dimitrie Cantemir, în zona Piaţa Unirii. Biserica este construită după un plan arhitectural deosebit, cu o turlă centrală si două turnuri in față. Are 41 de metri în lungime, 14 de metri în lățime și 38 de metri în înălțime. Stilul construcției este electic - istorist, cu elemente neoromanice, neogotice și de artă moldovenească. În interior sunt de semnalat coloane de marmură, vitralii colorate artistic, cu scene biblice si sfinți, executate la Viena. În picturile executate de Gheorghe Tătărescu în anul 1862 se pot observa influențe ale Renaşterii.

Colonel Ion Baciu * 1936 - 1993

Inspectoratul de poliţie al judeţului Bihor

Fundaţia "Colonel Ion Baciu"

Ioan Baciu (1936 - 1993) s-a născut într-o familie de ţărani gospodari bihoreni din Tilecuş, devenind, în 1958, ofiţer în cadrul Serviciului Judiciar din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, unde a participat la elucidarea unor cazuri complexe la nivelul judeţului. După puţină vreme, tânărul locotenent Baciu s-a mutat la Biroul Judiciar al Poliţiei municipiului Oradea, unde a muncit vreme de trei decenii cu dăruire de sine, pasiune şi înalt profesionalism, părăsind compartimentul spre cele veşnice, cu gradul de colonel. Pentru a cinsti memoria sa în cadrul Ispectoratului de poliţie al judeţului Bihor a luat fiinţă o asociaţie care îi poartă numele.  

Nicolae Densuşianu * 1846 - 1911

Biserica din Densuş - 1996

Nicolae Densuşianu (născut la data de 18 aprilie 1846 la Densuş, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 24 martie la Bucureşti) a fost un jurist și istoric român, membru corespondent al Academeie Române, care a rămas cunoscut mai ales prin lucrarea sa monumentală Dacia preistorică.

Biserica "Sfântul Nicolae" din Densuş este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din Romania, construită în secolul al XIII-lea. Din anul 1991  este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Nicolae Iorga  a numit biserica "fără pereche în toată românimea". Biserica Sfântul Nicolae din Densuș a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec.IV). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se afla o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni. Acoperișul întregii construcții este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construita din pietre romane fasonate aduse de la ruinele cetăţii Ulpiei Traiana Sarmisegetusa  din apropiere, biserica are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu.

Parcul naţional Munţii Rodnei

75 de ani de la înfinţare 

1932 - 1997 

Această medalie este confecţionată

din argint, are diametrul de 28 mm 

şi greutatea de 15,5 grame.

Parcul Național Munții Rodnei – suprafața totală de 46399 ha - este situat în zona centrală a Munților Rodnei. Parcul Național Munții Rodnei este desemnat internațional ca Rezervație a Biosferei de către Comitetul UNESCO "Omul și Biosfera"- 3300 ha. Importanța acestui parc se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare. A fost organizat în anul 1990 atunci când Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a emis Ordinul nr. 7 privind constituirea unui număr de 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Rodna. În Parcul Național Munții Rodnei se află câteva arii naturale de un interes deosebit:

• Rezervația științifică Pietrosu Mare .
• Rezervația științifică Piatra Rea .
• Rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” .
• Rezervația botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca .
• Rezervația speologică Peștera Cobășel .
• Rezervația mixtă „Ineu - Lala” .
• Rezervația naturală „Peștera de la Izvorul Tăușoarelor” .
• Rezervația naturală Izvorul Bătrâna .
• Rezervația mixtă Izvoarele Mihăiesei .

Flora ocrotita:

• tisa (Taxus baccata ),
• zada (Larix decidua ),
• bujorul de munte (Rhododendron kotshyi ),
• zâmbru (Pinus cembra ),
• floarea de colț (Leontopodium alpinum ),
• angelica (Angelica archangelica ),
• narcisa (Narcissus stellaris ),
• bulbuci de munte (Trollius europaeus ),
• crucea voinicului (Hepatica transsilvanica ),
• ghințură galbenă (Gentiana lutea ),
• laleaua pestriță (Fritillaria meleagris ) etc.

Fauna ocrotita:

• capra neagră (Rupicapra rupicapra ),
• marmota (Marmota marmota ),
• ursul carpatin (Ursus arctos ),
• râsul (Lynx lynx ),
• acvila de stâncă (Aquila chrysaetos ),
• acvila mică (Hieratus penatus ),
• ciuful pitic (Otus scops ),
• buha (Bubo bubo ),
• cucuveaua (Athene noctua ),
• barza albă (Ciconia ciconia ),
• stârcul cenușiu (Ardea cinerea ),
• corbul (Corvus corax ),
• cocoșul de munte (Tetrao urogallus ),
• cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix ).

Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este un animal care face parte din familia Bovidae , subfamilia Caprinae. Ea este răspândită în regiunile muntoase din Europa şi Asia Mică. Animalul are o înălțime între 110 si 130 cm, are o coadă scurtă (maximum 8 cm), având înălțimea la greabăn de 75 cm, cântărind între 30 și 50 de kg. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre îndărăt. In spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. In timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun ngricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă.

Marmota-Marmota aparţine familiei Sciuride, dintre rozătoare , trăieşte în zonele muntoase din centrul şi sudul Europei , la înălţimi cuprinse între 800 şi 3200 m, mai ales în regiunile vestice şi centrale ale Alpilor , precum şi în Carpati. O marmotă alpină poate cântări între 4 şi 8 kg şi are o lungime cuprinsă între 42 şi 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Blana are culoare brună sau cenuşiu închis pe partea dorsală, iar ventral este galben roşcată, coada - in ultima ei porţiune - fiind negricioasă. Acest animal este adaptat pentru viata în vizuini, pe care şi le sapă singur. Picioarele sunt scurte, cele anterioare cu patru degete iar cele posterioare cu cinci, prevăzute cu gheare puternice, lungi de 2 cm. Este un animal plantigrad, calcă pe toată talpa.  Despre biologia speciei se poate spune că traieşte în colonii formate din adulţi şi două - trei serii de pui, până la vârsta de 2-3 ani. Are ochii plasaţi lateral, cuprinde un câmp vizual de 300 grade. Urechile sunt mici, de 2 cm, aude foarte bine, astfel  sesizează zgomotele de la mare distanţă. Mirosul este mai slab dezvoltat, dar joacă rol important în recunoaşterea indivizilor, fiecare colonie avândun iz specific.Marmota poate ajunge până la vârsta de 15 ani. Marmota alpină se hrăneşte cu plante cu tulpină moale, frunzele şi florile ierburilor, dar şi cu insecte, păianjeni şi viermi.  Este un animal care işi desfăşoară activitatea doar în timpul zilei. îi place să stea la soare ore în şir, de aceea şi vizuina şi-o face pe versanţii sudici ai munţilor. Pentru a se hrăni, iese din viziuna sa în dimineţile şi în după amiezele reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinţi de vară nici nu se hrăneşte. Pentru a-şi construi vizuina, sapă cu labele anterioare şi împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinţii. În regiunile stâncoase îşi sapă vizuina sub stânci. Marmota alpină trăieşte în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinţi şi puii acestora, ce pot proveni şi din generaţii anterioare. Sunt deranjate de activitaţi ca păşunatul, exploatările forestiere, construcţiile şi părăsesc zona. Nu face deplasări lungi, este fidel locului de trai. In caz de pericol, scoate un sunet asemănător unui ţipăt de pasăre - ca semnal de avertizare - şi toţi se retrag in vizuină. Maturitatea sexuală este atinsă la doi ani, când indivizii formează noi cupluri şi părăsesc colonia. Reproducerea are loc în aprilie - mai. Perioada de gestaţie este de 34-35 zile, după care femela naşte 2-4 pui, rar mai mult, care sunt orbi, golaşi, cu greutate de 30 gr. Puii se dezvoltă repede şi stau în vizuină până la vârsta de 5-6 săptămâni. Marmota are o singură serie de pui pe an. La sfârşitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuşi şi a închide cu acestea intrările. De regulă, în octombrie se retrag sub pământ, pentru a-şi începe somnul de iarnă. Îşi pregătesc vizuini separate, care sunt de obicei mai mici dar mai adânci, unde transportă o cantitate mare de fân, 2 până la 8-10 kg . După începerea  hibernării rămân în această stare şase luni. După ce intră in vizuină întrerup contactul cu exteriorul, astupând intrarea cu un dop de fân. În timpul hibernării dorm cu capul între picioare, lipite una de alta, pentru a pierde cât mai puţina căldură. Corpul işi reduce toate activităţile fiziologice, temperatura scade de la 35oC la 4-5 oC, frecvenţa respiratorie se reduce de la 30 de respiraţii/minut la una singură, iar frecvenţa cardiaca redusă. Dacă aceasta se apropie de punctul de îngheţ, frecvenţa bătăilor inimii şi a respiraţiei creşte, pentru ca animalele să nu îngheţe. In acest interval, marmotele slabesc foarte mult şi nu se trezesc decât în vederea eliminării urinei din organism. Iarna multe marmote mor dacă nu au rezerve suficiente, în special animalele tinere. Acest lucru se întâmplă în iernile deosebit de grele sau din contră, deosebit de uşoare, când trebuie să îşi consume prea repede rezervele de grăsime.

 

Opaitul Muntilor Rodnei, nume ştiinţific Lychnis nivalis este o plantă cu flori frumos si divers colorate care creşte în locuri izolate în cadrul rezervaţiei şi dă culoare acesteia.

____________ooOoo____________

Portugalia - Acţiune - iulie 1920

Societatea portugheză de administraţie

Câteva ornamente decorative marginale

de pe acţiuni bulgăreşti

con_dorul@yahoo.com