Epaminonda's Blog.....: BUCURIA DE A DARUI

Este stiut ca luna decembrie este cunoscuta in popor ca si luna cadourilor.
Nimic nu este mai frumos decat a face daruri semenilor.
Ne place sa daruim, stim sa daruim, stim sa alegem darul potrivit, stim sa multumim la primirea unui dar ?

Pentru a darui, nu trebuie sa devii erou, nu trebuie sa te sacrifici. Trebuie doar sa traiesti constient, sa fii convins ca fiecare intalnire cu semenii este o sansa de a darui. Familia, prietenii, rudele, colegii, seful, subordonatii, clientii, toti cei cu care te intalnesti intr-o zi, vor fi recunoscatori sa iti accepte darurile, daruri care nu te costa nimic, un zambet, o incurajare, o mangaiere, o perspectiva optimista asupra unei situatii de criza, etc. Acestea sunt darurile dezvoltarii personale si ale evolutiei spirituale pe care le poti face oricand celor din jur.
Darul tău are valoare când este total necondiţionat. Eşti o persoană bună şi vei obţine o apreciere sinceră de la cel căruia îl dăruieşti atunci când nu aştepţi nimic în schimb, când nu faci asta din interes, când nu cauţi laudele celorlalţi, când nu îţi expui cu ostentaţie fapta în public, când nu ceri nimic sub nicio formă şi păstrezi discreţia şi simplitatea gestului tău. Momentul în care vezi bucuria sinceră din ochii celui căruia i-ai dăruit e suficient pentru a te face să te simţi împlinit şi e greu să substitui cu altceva această senzaţie. Nu trebuie să te simţi vinovat când ţi se oferă ceva, dacă eşti convins de intenţiile sincere ale celui care-ţi dăruieşte.
Dăruieşte din inimă si nicioadata din obligaţie!
Iată ce spune o legendă: Se spune că trei surori nu se puteau mărita datorită situatiei lor financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritisului, un episcope batran, pe numele sau Nicolae a lăsat noaptea, la usa fetei un săculet cu aur. Gestul s-a repetat întocmai si când a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea si celei de a treia fete, tatal acesteia a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale si l-a vazut pe Nicolae.
O alta legenda zice că Nicolae s-a urcat pe acoperis, dand drumul săculetilor prin hornul casei, acestia cazand int-o soseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agătării sosetelor de semineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentatiei, povestind mai departe. De atunci, oricine primeste un cadou neasteptat îi multumeste lui Nicolae pentru el.

În noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii obisnuiesc să îsi aseze ghetele bine lustruite în fata usii sperand că vor primi cat mai multe cadouri. În unele zone ale tarii, copii îi lasă mosului apă si/sau morcovi pentru calul său.

Adesori în dimineaţa zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri şi fructe, copilul găseşte şi o nuieluşă, dovadă a faptului că nu a fost chiar cuminte.

Nicolae a fost un episcop care a trait in perioada anilor 280 – 345 in provincia Lichia, pe teritoriul Turciei de astazi, ridicat mai tarziu la rangul de sfant si este sarbatorit de marile religii ale lumii pe data de 6 decembrie a fiecarui an.

Cultul sfantului Nicolae este dezvoltat incepand cu anul 867, cand papa Nicolae I al Romei construieste la basilica Santa Maria Magiore un altar lateral dedicate patronului sau. În secolul al X-lea, cultul sfântului Nicolae începe să se răspândească în Occident. Imparatul Othon al III-lea, al Germaniei ridica o biserica langa Aachen căreia îi dă ca hram pe sfântul Nicolae. Esenta cultului popular al sfântului Nicolae datează din secolul al XI-lea. Cruciatii din Bari – Italia au adus cu ei moastele sfântului Nicolae de la Mira, din Turcia, care era implicata in mari razboaie. De atunci mostele sfantului sunt pastrate la Bari, in Italia. Arhiepiscopii Ilie de Bari si Nicolae de Venetia au răspândit cultul sfântului Nicolae în tot Occidentul. Mai mult, papa Urban al II-lea a facut cunoscut cultul sfântului Nicolae la Bari, unde s-ar fi făcut mai multe minuni. După încrestinarea slavilor, cultul sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula, zeul agriculturii. Dar de fapt, unii sunt de părere că rusii l-ar fi cunoscut pe sfântul Nicolae datorită diasporei rusesti de la Bari. Aici, rusii au dedicat sfântului Nicolae biserica lor, apoi spitalul si ospiciul. În secolul al XII-lea, sfântul Nicolae intră în cărtile de slujbe de la mănăstiri din Belgia, Danemarca, Suedia si Islanda. În secolul al XIII-lea, părti ale moastelor sfântului Nicolae ajung in Anglia, la catedrala din Canterbury iar, cultul sfântului începe să se răspândească pe tot continental.

Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Tarilor de jos, al Rusiei si a mai multor orase, printe care, desigur, Bari. Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzati pe nedrept, al comercianţilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor si, în special, al copiilor mici.

Dumneavoastra ati daruit ceva, ati primit ceva?

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Vasile Larco - Iaşi

PRIMA DRAGOSTE

Dragostea să i-o-nţeleagă,

Eva pune o-ntrebare:

- Mă iubeşti, Adame dragă?

- Cum să nu? Pe alta care?!

INSTANTANEU STRADAL

Mergeau de mână-n jos şi-n sus

Doi bătrânei, bătu-i-ar Sfântul,

Şi nu că se iubeau nespus,

Ci se ţineau …să nu-i ia vântul.

__________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Federaţia română de nataţie

(Medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 49 de grame

şi are diametrul de aprox. 63 mm.

Federaţia română de nataţie şi pentatlon modern, denumire iniţială - Federaţia română de nataţie -, a fost fondată în anul 1930. Este o organizaţie nonguvernamentală care se ocupă cu organizarea competiilor din aceste discipline sportive în România.

Federaţia română de nataţie

Campionatul RSR - copii - 1976

(Medalie sportivă)

Federaţia română de nataţie

Campionatul republican - 1974

(Medalie sportivă)

Hariclea Darcle - 1989 * 1860 - 1939

"Nu sunt numai originară din România,

ci româncă de limbă şi de sentiment"

Hariclea Darcle - Santiago - 1907

Societatea numismatică română - Secţia Iaşi

Această medalie este confecţionată

din bronz şi are diametrul de 60 mm.

Hariclea Darclée (nume de familie original: Hariclea Haricli, născută la 10 iunie 1860 în Brăila şi decedată la 12 ianuarie 1939 în Bucureşti) a fost o soprană româncă, mare personalitate a muzicii clasice.Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg. La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, aplaudată chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano. A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaților”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”. Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. Funeraliile din anul 1939, i-au fost finanțate de către ambasada Italiei, fiind înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Hortensia Dimancea * 1908 - 1936

Liceul Carmen Sylva

Directoarei şi întemeietoarei lui

Omagiu şi recunoştinţă

Această medalie este confecţionată

din alamă, are diametrul de 59 mm

şi este opera gravorului Fassler.

Timişoara, Liceul Carmen Sylva, Foto: Sergiu Stefanov

Liceul Pedagogic Carmen Sylva din Timişoara, la început Şcoala Maghiară Regală Superioară de Fete a fost întemeiată în anul 1884, cu doar 6 clase. În această clădire proiectată de Lechner Ödön, funcţionează din anul 1903. În 1916 numărul claselor se ridică la 8. După 1919, devine Liceu Românesc de Stat Carmen Sylva. După 1948 a purtat mai multe denumiri: Liceul de fete, Şcoala Medie nr. 3, iar din 1968 Eftimie Murgu. În curtea şcolii veghează statuile lui Eftmie Murgu a lui Constantin Diaconovici Loga şi a reginei Elisabeta, patroană a artelor purtând pseudonimul Carmen Sylva.

_______________ooOoo_______________