Epaminonda's Blog.....: MONEDELE EURO

Monedele euro - Grecia conțin desene diferite pentru fiecare dintre cele opt valori. Toate au fost desenate de Georgios Stamatopoulos, cele mici ilustrând corăbii grecești, cele medii reprezentând personalități celebre din istoria greacă și cele două mari redând două exemple din istoria şi mitologia greacă. Specific pentru fața națională a monedelor grecești este faptul că valoarea nominală este inscripționată în alfabetul grec

Diametru (mm): 16,25

Grosime la chenar (mm): 1.67
Greutate (g): 2,30
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Reversul acestei monede ne prezintă o triremă ateniană din secolul al V-lea î.E.N.

Trirema este o corabie sau navă de război cu trei rânduri de vâsle situate pe niveluri diferite.

Diametru (mm): 18,75

Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,06
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda, cu o canelura

Reversul acestei monede ne prezintă o corvetă (dromon) de la începutul secolului al XIX-lea.

Corveta este o navă de război de mic tonaj, dotată cu armament uşor, dar cu mare mobilitate de acţiune. Ea are trei catarge, este mai mică decât fregata şi mai mare decât bricul.

Diametru (mm): 21,25

Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,92
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Reversul acestei monede ne prezintă o navă cisternă, simbol al spiritului inovator.

Nava cisternă este destintă transportului pe apă, în siguranţă, a materialelor lichide.

Diametru (mm): 19,75

Grosime la chenar (mm): 1,93
Greutate (g): 4,10
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Reversul acestei monede ni-l prezintă pe Rigas Velestinlis Fereos, poet grec care a trăit în perioada anilor 1757 - 1798.

Diametru (mm): 22,25

Grosime la chenar (mm): 2,14
Greutate (g): 5,74
Forma: floare spaniola
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: neteda

Reversul acestei monede ni-l prezintă pe omul de stat grec Ioannis Kapodistrias, care a trăit în perioada anilor 1776 - 1831.

Diametru (mm): 24,25

Grosime la chenar (mm): 2,38
Greutate (g): 7,80
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Reversul acestei monede ni-l prezintă pe politicianul grec Elefterios Venizelos, care a trăit în perioada anilor 1864 - 1936.

Diametru (mm): 23,25

Grosime la chenar (mm): 2,33
Greutate (g): 7,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: auriu; partea interioara: argintiu
Compozitie: partea exterioara: nichel-alama; partea interioara: trei straturi: cupru-nichel, nichel, cupru-nichel
Muchie: cu grupe de zimti

Reversul acestei monede ne prezintă o monedă de 1 drahmă ateniană din secolul al V-lea î.E.N.

Diametru (mm): 25,75

Grosime la chenar (mm): 2,20
Greutate (g): 8,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: argintiu; partea interioara: auriu
Compozitie: partea exterioara: cupru-nichel; partea interioara: trei straturi: nichel-alama, nichel, nichel-alama
Muchie: inscriptionata, zimtata

Reversul acestei monede ne prezintă o scenă mitologică cu răpirea Europei de către Zeus, transformat în taur.

Europa era fiica regelui Agenor, care domnea în Fenicia.Vrăjit de frumusețea ei, Zeus plănuiește să o fure, se preschimbă într-un taur frumos și se alătură turmelor regelui. În timp ce Europa, împreună cu însoțitoarele sale, culegea flori, remarcă frumusețea taurului pe care-l încalecă. Zeus o răpește, ducând-o pe insula Creta. Pe insulă o seduce (tăinuindu-i că are soție), astfel, ea îi devine amantă. Aflând adevărul, Europa, înșelată, se aruncă de pe o stâncă în mare, însă Afrodita o salvează. Pământul pe care a fost adusă de Zeus va primi numele ei - EUROPA.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

De Mihai Moleşag – Tulcea, n.1951

Preşedinte al Clubului umoriştilor “HAZ”

Profesor la Liceul tehnologic “Ion Mincu”

ÎN PAS CU MODA

Cercel în ureche? Mi-aş prinde şi eu

Dar alta-i problema, confratele meu,

Explică-mi şi mie cum crezi că se poate

Să leg eu cheliei, ...codiţă la spate?

UNUI OM CINSTIT

Nu-i un tip din cei avizi

După-mbogăţiri rapide;

Cum adună bani lichizi,

Iute–i schimbă pe …lichide!

_____________xxXxx___________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

(Regele Mihai I al României)

Un act de suveranitate

Un moment de speranţă

23 august 1944 - 23 august 1994

Pe reversul medaliei se prezintă

sigla Casei regale a României.

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia ), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea , cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a . Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial.

Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi

Ideea construirii unei biserici monumentale apartine Mitropolitului Veniamin Costachi, hrisovul domnesc al lui Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826) privind lucrarile de proiectare si constructie fiind actul de nastere al Catedralei Metropolitane. Insa, piatra de temelie si constructia propriu-zisa se datoreaza ravnei si ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrarile au inceput in anul 1833. Arhitectii vienezi Johann si Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserica stilul neoclasic. S-a lucrat intens pana in anul 1841, in ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov. In 1842 mitropolitul Veniamin este silit sa se retraga din scaun. Lucrarile vor fi intrerupte. Totodata apar probleme serioase in legatura cu rezistenta boltii centrale, de mari dimensiuni. Se incearca diferite solutii, anii trec si, datorita vitregiei vremurilor, biserica ramane neterminata timp de aproape 40 de ani. Cazand bolta centrala, biserica ramane in ruina pana in 1880. La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatra fundamentala. Refacerea planurilor bisericii este incredintata arhitectului Alexandru Orascu, rectorul Universitatii din Bucuresti. El adauga cele doua randuri de pilastri masivi in interior, realizand o cladire de plan basilical, cu o nava centrala si doua nave laterale mai mici. Pastreaza cele patru turnuri laterale decrosate, dar renunta la cupola centrala de mari dimensiuni, inlocuind-o cu un sistem de patru bolti, despartite prin arce transversale. Lucrarile se vor termina in 1887. Experimentatul pictor bucurestean, maestrul Gheorghe Tatarescu, aflat la varsta deplinei maturitati artistice, impodobeste catedrala cu icoane si elemente decorative care impresioneaza prin diversitate si sensibilitate de influenta renascentista. Respectand canoanele tradiţiei ortodoxe, Tatarescu se arata insa deschis influentelor picturii occidentale, pe linia noutatilor cautate de pictura bisericeasca romaneasca in sec. al XIX-lea. Atat in realizarea celor 4 scene biblice de pe boltile navei centrale cat si in zugravirea chipurilor de sfinti si in alcatuirea compozitiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factura italiana, pe care artistul il cunoscuse in anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizeaza, astfel, un inspirat echilibru intre pictura si stilul arhitectonic. Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sarbatoare pentru intreaga natiune. Familia primului rege al Romaniei, Carol I, si-a legat numele de acest locas prin donatii de mare pret, ca semn al recunostintei neamului pentru jertfele si evlavia fostei capitale a Tarii Moldovei, "a doua mea capitala", cum o numea suveranul. Catedrala mitropolitană a Moldovei, in stil renascentist, este o cladire monumentala de plan dreptunghiular, marcata la colturi de patru turle decrosate. Stilul arhitectural este inspirat din forme tarzii ale renasterii italiene, asemanator cu al vestitei biserici "Trinita del Monte" din Roma. Elementele decorative, atat in interior cat si in exterior, sunt dominate de baroc. Pictura s-a facut astfel incat sa creeze o constanta in stilul arhitectural, iar pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat aici una din culmile creatiei sale.

Pe aici nu se trece - 6 august 1917 - 1987

Întru slava eroilor neamului

70 - 1917 - 1987

Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja

Această monedă este confecţionată

din cupru şi are diametrul de 60 mm.

Mausoleul de la Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor primului rîzboi mondial. A fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917 , s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşeti , soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de aici au pierit 480 de ofiţeri şi 21000 de soldaţi români. Actualmente mausoleul adăposteşte 5073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul, printre cele mai importante din Europa , a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu câştigători ai concursului de proiecte şi premiați cu 40000 de lei aur) între anii 1923 - 1938 şi a fost inaugurat în mod oficial pe 18 septembrie 1938. Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924 , în prezenţa reginei Maria şi a altor personalităţi ale vremii, şi s-au reluat după 12 ani, în anul 1936. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea şi Ion Jalea şi ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărăşeşti. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.În anul 1938 , cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalia de mai sus, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint şi bronz.

Monumentul Victoriei, opera sculptorului Oscar Han, este sutuată la Tisita, unde din DN 2 (Focşani - Adjud) se desprinde drumul spre Panciu, Soveja şi Lepsa. Pe soclul acestui monument este aplicată inscriptia "Pe aici nu se trece", ce aminteşte de eroismul luptatorilor romani din primul razboi mondial.

Horia, Cloşca şi Crişan

Conducătorii Răscoalei din 1784

Această monedă este confecţionată

din argint, are diametrul de 35 mm

şi greutatea de 10,37 grame.

Răscoala din 1784, numită şi „Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan”, a fost o importantă acţiune de revoltă a ţărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, saşi de pe domeniile nobililor şi statului, mineri din Munţii Apuseni şi ocnele din Maramureş, meşteşugari, preoţi etc. Răscoala a pus în discuţie statutul românilor, de „toleraţi”, ceea ce i-a conferit şi un caracter naţional. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, şi s-a încheiat la sfârşitul lui decembrie 1784, când au fost capturaţi Horea şi Cloşca de către autorităţi. Numărul zilelor de muncă ale iobagilor – „cu braţele”, cu animalele, pentru jeleri - ajunsese de nesuportat. Asupra ţăranilor apăsau şi o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole şi animale, plocoanele, cărăuşiile, cazarea funcţionarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deţinea monopolul vânatului, morăritului şi pescuitului, cotropise păduri, păşuni şi multe terenuri agricole, ceea ce îi nemulţumea pe ţărani. Au mai fost supuşi unor obligaţii privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului şi al minereului, ca şi la plata unor impozite. Deşi împărăteasa Maria Tereza emite decretul de toleranţă pentru românii de religie ortodoxă din Transilvania şi le permite numirea unui episcop ortodox, măsurile nu au efectele scontate. Fiul ei, Iosif al II-lea, a ajuns prima oară în Transilvania pe când era asociat la tron, în 1773. În timpul călătoriei a adunat un număr impresionant de petiţii, cam 19.000, la fel întâmplându-se şi cu prilejul celei de-a doua călătorii, din 1783. Conducătorul răscoalei, Horea, a fost de patru ori la Viena pentru a-i prezenta împăratului nedreptăţile la care sunt supuşi ţăranii români din Transilvania, ultima audienţă fiind în aprilie 1784. În vara anului 1784 s-a dispus de către împăratul Iosif al II-lea o conscripţie militară în cadrul regimentelor de graniţă; cei înrolaţi urmau să primească arme şi să nu mai facă slujbe iobăgeşti, iar pământurile şi casele pe care le aveau în folosinţă vor deveni ale lor. Numărul celor care doreau să se înscrie a depăşit însă cu mult aşteptările autorităţilor. Conscripţia a fost anulată de către guvernatorul Samuel von Brukenthal sub presiunea nobililor care îşi simţeau ameninţate privilegiile de clasă, ceea ce i-a nemulţumit şi mai mult pe ţărani. În ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crişan cu vestea că Horea a adus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnând pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulţi sau cel puţin 4-5 din fiecare sat. Duminică se întruniră circa 500-600 de ţărani iobagi, iar Crişan le arătă o cruce aurită, susţinând că a fost primită de Horea de la împărat, ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-şi hotărască singuri soarta: de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărăteşti. Iobagii, la îndemnul lui Crişan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind oraşul Brad ca să nu fie opriţi de nobilii maghiari, şi înnoptează în satul Curechiu. În timpul nopţii sunt atacaţi de trupele de husari, pe care însă le înving şi le dezarmează. Atacul a schimbat planurile răsculaţilor, care s-au întors spre Brad. Ei au atacat, în ziua de 3 noiembrie 1784, curtea nobiliară Kristyory din Crişcior. Apoi, o parte din ei au urcat în amonte spre Abrud, prin Mihăileni, iar o altă grupă a coborât în aval, cucerind Bradul, Baia de Criş, Ribiţa, Hălmagiu, Hălmăgel, Ociu Aciuta şi Pleşcuţa. Mişcarea începută în comitatul Zarandului se întinde şi în comitatul Hunedoarei. În ziua de 4 noiembrie, cete de ţărani ard castelul baronului Anton Iosika din Brănişca, pe valea Mureşului, iar în cele două zile următoare ţăranii distruseră şi arseră toate curţile nobililor din comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, Gura Sada, Tătăreşti, Leşnic, Dobra, Roşcani, Geoagiu de Jos etc. O mulţime de nobili şi preoţi unguri fură executaţi şi pe aici. Ţăranii veniţi din Zarand îi pun în mişcare şi pe iobagii de pe Valea Streiului şi din Ţara Haţegului, unde de asemenea mulţimea ţăranilor răsculaţi devastează şi dă foc edificiilor nobililor din aproape toate comunele până la graniţa Ţării Româneşti. Răscoala s-a întins, ajungând şi în părţile Aradului, Maramureşului şi Sibiului, la ea participând şi ţărani saşi şi maghiari. Pentru a câştiga timp, autorităţile militare şi civile au semnat armistiţii cu răsculaţii la Tibru, Valea Bradului şi Sălciua. La Brad (27 noiembrie), Lupşa şi Râmeţ (29 noiembrie), au avut loc lupte grele între răsculaţi şi trupele imperiale, succesul favorizându-i pe ţărani. Dar, la 7 decembrie, ţăranii au fost învinşi la Mihăileni, iar peste o săptămână, Horea a cerut oamenilor să se retragă la casele lor pe timp de iarnă. Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Pasurile de trecere în Ţara Românească şi Moldova erau riguros supravegheate, ca nu cumva capii revoluţiei să fugă acolo. Guvernul din Viena a intervenit şi la Constantinopol pentru ca turcii să nu dea azil răsculaţilor ardeleni. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scoruşetului din Munţii Gilăului. În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier şi Crişan. Arestaţii au fost depuşi la Alba Iulia. S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a cercetat desfăşurarea răscoalei şi pe cei trei conducători ai acesteia. Crişan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea şi Cloşca au fost supuşi celei mai grele pedepse prevăzută de „Codex Theresianum”: frângerea cu roata. În ziua de 28 februarie, la ora nouă, a început procesiunea execuţiei. Horea şi Cloşca au fost transportaţi în două care separate, având alături până în momentul execuţiei pe preotul Raţiu din Maierii Bălgradului. Procesiunea era încadrată de un escadron de cavalerie de Toscana şi aproximativ de 300 de pedestraşi şi husari. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), în jurul podiumului amenajat, au fost aduşi cu forţa între 2500-3000 de iobagi români - câte trei tineri şi trei bătrâni din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate - unde s-au desfăşurat principalele evenimente ale răscoalei. Execuţia prin tragere pe roată s-a desfăşurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloşca, care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un ţigan pe nume Grancea Racokzi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul. După alte 8-9 lovituri, Horea şi-a dat sufletul. Conform sentinţei, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crişan a fost tratat în aceeaşi manieră.

Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, (n. în 1731 la Arada, azi Horea - d. în 1785 la Alba Iulia) a fost un ţăran ager la minte. A făcut serviciul militar în Austria, unde a învăţat limba germană.

Ion Oargă (Cloşca) s-a născut în 1747 în Cărpiniş, Alba, şi a murit ca un martir în 1785, frânt cu roata la Alba Iulia. Porecla îi vine de la hărnicia şi dorinţa de a strânge în jurul lui, ca proprietar de mine de aur, totul. Fratele lui se chema Todor, iar sora, Achimie. Cloşca a avut un fiu, Vasile.

Gheorghe Crişan (sau Marcu Giurgiu, poreclit Crişan) s-a născut în 1733 în localitatea Vaca, azi satul Crişan, comuna Ribiţa, judeţul Hunedoara. A comandat acţiunile ţăranilor răsculaţi din Zarand, activând apoi la Câmpeni, Abrud şi Cricău. Din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, ultimatumul ţăranilor (11 noiembrie 1784) ce au luptat apoi împotriva trupelor austriece în Zarand, la Brad şi la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei a fost prins (30 ianuarie 1785) şi închis la Alba Iulia unde s-a sinucis sugrumându-se cu curelele de la opinci (13 februarie 1785).

Mai sus am postat o fotografie cu Obeliscul din Alba Iulia, ridicat în memoria celor care au fost capii Răscoalei de la 1784 din Transivania, Horea, Cloşca şi Crişan.

__________ooOoo__________