Epaminonda's Blog.....: LUMEA BANCNOTELOR LUMII

MONACO

PUERTO RICO

***

LOCUŢIUNI, MAXIME

ŞI CUGETĂRI

ÎN LIMBA LATINĂ

Verba docent, exempla trahunt. – Vorbele te învaţă, exemplele te călăuzesc.
Vivat, crescat, floreat! – Trăiască, crească şi înflorească!
Plenus venter non studet libenter. – O burtă plină nu iubeşte studiul.
Plures crapula quam gladius perditit. – Beţia ia mai multe vieţi decât spada.

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Consiliul municipal Bucureşti

pentru Educaţie Fizică şi Sport

Bucureşti - Campion

(Medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 67 de grame

şi are diametrul de aprox. 53 mm.

"U" 60 - Cluj Napoca * 1919 - 1979

"U" 60

(Medalie sportivă)

Această medalie cântăreşte 59 de grame

şi are diametrul de 50 mm.

Lupoaica de pe Capitoliu (lupa capitolina) este o statuie de bronz din secolul al VI-lea î.e.n., actualmente păstrată la Muzeul Conservatorilor din Roma. Romulus şi Remus (fondatorii mitici ai Romei, copiii zeului războiului Marte şi ai vestalei Rhea Silvia) au fost adăugaţi de Antonio del Pollaio, în anul 1509. Lupoaica împreună cu Romulus şi Remus simbolizează originea legendară a Romei şi totodată caracterul sacru şi etern al oraşului şi al puterii sale. Imaginea lupoaicei apare pe multe monede romane antice. Statul italian a făcut cadou României cinci copii ale grupului statuar, între 1906 şi 1926. Acestea au fost instalate la Bucureşti (1906), Cluj (1921), Chişinău (1921), Târgu Mureş (1924) şi Timişoara (1926) ca simboluri ale latinităţii şi unităţii românilor din toate provinciile româneşti.

Primul român la Polul Nord

Ing. Teodor Negoiţă - 21 aprilie 1995

Expoziţia filatelică "Bienala 11" de filatelie polară

Alba Iulia - 1996

Programul român de cercetări polare

Dr. ing. Teodor Gheorghe Negoiţă s-a născut la data de 27 septembrie 1947 în comuna Sascut din judeţul Bacău şi a decedat la data de 23 martie 2011. Deoarece părinţii săi erau de profesie învăţători, micul Teodor a avut norocul să aibă acasă o bibliotecă cu foarte multe cărţi vechi de călătorii. A fost atras încă de atunci mai ales de descrierile unor expediţii în zonele cele mai dificile de pe glob. Urmează ulterior cursurile Facultăţii de Chimie Industrială de la Iaşi, devenind inginer chimist. În perioada Facultăţii, a frecventat şi cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. Era pasionat de etnologie şi cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale.Era însă imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă pe teren, aşa că şi-a gasit un refugiu într-un domeniu pe care putea să-l aprofundeze în ţară: speologia. Avea vârsta de 33 de ani când a învăţat, de unul singur, tehnica speologiei alpine. Pasiunea sa a evoluat apoi către peşterile de gheaţă şi s-a concretizat într-un proiect mai consistent: primul program românesc de cercetări polare iniţiat in 1987 . Abia după 1990 visul a devenit realitate. Încă de la primele expediţii, el a intrat în contact cu cercetătorii danezi, norvegieni, canadieni, ruşi, cu intenţia ca grupul său de cercetători polari români să nu urmeze direcţii de cercetare care să se suprapună cu ale altor ţări, ci să efectueze cercetări originale, care să evidenţieze meritul particular al României. În anul 1997 a început să prezinte lucrări la „Tratatul Antarctic”, la care România aderase încă din anul 1971. Niciun român nu prezentase până atunci contribuţii evidenţiate prin cercetări. În anul 2000 Teodor Negoiţă beneficiază, de onoarea de a avea cuvântul de deschidere, cu ocazia „Tratatului Antarctic” desfăşurat la Londra, în faţa a 43 de ţări. Cu prilejul întâlnirii anuale a Tratatului Antarctic, care s-a desfăşurat la Stocholm în iunie 2005, s-a semnat un acord prin care Australia a cedat Fundaţiei Antarctice Române una dintre bazele sale de cercetare de pe coasta de est a Antarcticii. Semnarea acestui acord a avut loc în prezenţa ambasadorilor celor două state: România şi Australia. Astfel, exploratorului român Teodor Negoiţă i-au fost recunoscute eforturile de continuare a tradiţiei începute de Emil Racoviţă în urmă cu mai bine de un secol. La data de 13 ianuarie 2006, a avut loc inaugurarea primei staţii româneşti permanente de cercetare şi explorare din Antarctica, Staţia Law-Racoviţă. Baza Română de Cercetări Antarctice Law-Racoviţă a fost oferită României de către Divizia Antarctică Australiană. “După mai bine de 100 de ani, l-am readus pe Racoviţă în Antarctica. Cea mai mare satisfacţie din cariera mea am avut-o când am preluat baza de la australieni. Am fost atât de emoţionat atunci, că nici nu puteam semna”, a mărturisit dr. Teodor Negoiţă. Cu scopul de a inaugura staţia din Antarctica, Teodor Negoiţă a efectuat cea de-a XIII-a expediţie a sa în regiunile polare, petrecând două luni şi jumătate pe continentul antarctic, într-o echipă de cercetare alături de două femei, primele românce în Antarctica – dr. Florica Topârceanu – cercetator la Institutul de Virusologie al Academiei Române, prima femeie-biolog dupa Racovita la Polul Sud, si o tânara biochimista, din Târgoviste, Ileana Bocanciu, vicepresedinte a Clubului “Chindia” – studenta la Facultatea de Geografie. Gândul cel mai drag al cercetătorului polar este acela ca Statul Român să preia Baza a cărei întreţinere nu ar costa mai mult de 10% din bugetul unei ambasade româneşti. O altă dorinţă “fierbinte” a cercetătorului este ca la Baza de la Polul Sud, în vara australă, să aibă o expediţie internaţională, cercetători care să lucreze alături de români în proiecte ştiinţifice comune. Dr. ing. Teodor Negoiţă, directorul Institutului Român de Cercetări Polare, a fost decorat cu înalte ordine româneşti.

Vasile Alecsandri - 100 de ani de nemurire

1821 - 1890 * 1890 - 1990

Teatrul naţional din Iaşi * 1840 - 1990

150 de ani de la înfiinţare

Societatea numismatică română - Secţia Iaşi

Vasile Alecsandri (născut la data de 21iulie 1821 în Bacău şi decedat la data de 22 august 1890 în localitatea Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Şi locul naşterii sale este incert, deoarece naşterea s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munţi din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza judeţului Bacău. Şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi Mirceşti unde tatăl său avea o moşie şi unde a revenit pe întreaga durată a vieţii sale să-şi găsească liniştea. Între anii 1828 şi 1834 s-a deschis la Iaşi pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Kogălniceanu şi Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie şi admiraţie şi pentru care a scris Chiriţele şi o mare parte din cânticelele comice. Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848. Mişcarea revoluţionară din Moldova a avut un caracter paşnic (fiind denumită în epocă „revolta poeţilor”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluţionari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iaşi, a fost adoptată o petiţie în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiţie redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mişcării paşoptiste Vasile Alecsandri este nevoit să plece în exil. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti unde rămâne până la sfârşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

Teatrul romanesc in Moldova este detinatorul unei istorii prestigioase, la27 decembrie 1816 se reprezinta prima piesa in limba romana, in 1837 avea sa apara primul afis cu titulatura de Teatru National si incep spectacole organizate in stagiuni iar din 1840 teatrul roman si cel francez sunt unite sub o singura administratie nationala. Noua directie-Vasile Alecsandri, C.Negruzzi si Mihail Kogalniceanu deschide stagiunea pe 1 ianuarie 1841.Marile nume ale scenei iesene continua sa-si traiasca destinele in memoria prezentului: N. Luchian, Fanny Tardini, Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Mihail Galino, Matei Millo si mai tirziu Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Birsescu, Aglae Pruteanu. Generatia de aur creatoare de repere a facut epoca : actorii Aurel Ghitescu, Anny si Bruno Braeschi, George Popovici, Nicolae Suba, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Stefan Dancinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Eliza Nicolau, Virginica Balanescu, Miluta Gheorghiu, Ion Lascar, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu si scenograful Theodor Kiriacoff. Mari personalitati ale lumii literare s-au implicat in activitatea Teatrului National : A.D.Xenopol si Otilia Cazimir scriu cronici dramatice iar Garabet Ibraileanu facea parte din comitetul de lectura. Si-au confirmat vocatia si talentul de buni diriguitori ai acestei institutii cu un capital deschis spre universalitate : Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu,Ionel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Toparceanu, Andrei Otetea sau N.I.Popa. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iaşi este o instituție publică culturală, aflată în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, fiind cel mai vechi Teatru Național din România. Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în Lista monumentelor istorice româneşti. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării, între anii 1894 - 1896, fiind considerată a fi cel mai frumos lăcaș de acest gen din țară. Planurile clădirii aparțin celebrilor arhitecți vienezi Fellner şi Helmer ce au proiectat construcții similare la Viena, Praga, Odesa sau Zurich. Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi. În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890), a cărui statuie tronează în faţa clădirii teatrului. Clădirea Teatrului Național este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanș scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe și îngeri și încadrat în stucatura rococo. Candelabrul este confecţionat din cristal de Veneția şi are 109 becuri. În prezent, această clădire găzduiește și Opera Naţională Română din Iaşi.

__________________ooOoo_________________