Epaminonda's Blog.....: MONEDELE EURO

Diametru (mm): 16,25
Grosime la chenar (mm): 1.67
Greutate (g): 2,30
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Diametru (mm): 18,75

Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,06
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda, cu o canelura

Diametru (mm): 21,25

Grosime la chenar (mm): 1,67
Greutate (g): 3,92
Forma: rotunda
Culoare: rosiatic
Compozitie: otel acoperit cu cupru
Muchie: neteda

Pe monedele de 1,2 şi 5 eurocenţi este reprezentată o frunză de stejar cu două ghinde, motiv decorativ preluat de pe vechiul fening german.

Acest ornament decorativ a fost redesenat de către designerul, arhitectul şi profesorul univeristar german Rolf Ledeborgen (17 martie 1928 - 4 iunie 2012).

Diametru (mm): 19,75

Grosime la chenar (mm): 1,93
Greutate (g): 4,10
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Diametru (mm): 22,25

Grosime la chenar (mm): 2,14
Greutate (g): 5,74
Forma: floare spaniola
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: neteda

Diametru (mm): 24,25

Grosime la chenar (mm): 2,38
Greutate (g): 7,80
Forma: rotunda
Culoare: auriu
Compozitie: aur nordic
Muchie: cu crestaturi fine

Pe monedele de 10, 20 şi 50 eurocenţi este reprezentată stilizat Poarta Brandenburg, simbolul diviziunii și al unității germane.

Poarta Brandenburg este situată în piața Pariser Platz în cartierul Mitte al Berlinului şi a fost construită între anii 1788-1791 de către Carl Gotthard Langhans. Este cel mai important simbol al orașului și concomitent simbol de stat de care sunt legate multe evenimente importante din istoria Berlinului, a Germaniei, europei şi lumii din secolul al XX-lea. Este construită în stilul clasicismului timpuriu. Desenul stilizat de pe monede a fost realizat de către gravorul şi sculptorul german Reinhart Heinsdorf (22 septembrie 1923 - 26 martie 2002).

Diametru (mm): 23,25

Grosime la chenar (mm): 2,33
Greutate (g): 7,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: auriu; partea interioara: argintiu
Compozitie: partea exterioara: nichel-alama; partea interioara: trei straturi: cupru-nichel, nichel, cupru-nichel
Muchie: cu grupe de zimti

Diametru (mm): 25,75

Grosime la chenar (mm): 2,20
Greutate (g): 8,50
Forma: rotunda
Culoare: partea exterioara: argintiu; partea interioara: auriu
Compozitie: partea exterioara: cupru-nichel; partea interioara: trei straturi: nichel-alama, nichel, nichel-alama
Muchie: inscriptionata, zimtata

Pe monedele de 1 şi 2 euro este reprezentat în mod stilizat un vultur - simbol al suveranităţii germane, prezent şi pe vechile mărci germane.

Acest desen a fost realizat de către germanii Heinz Hoyer (gravor şi sculptor, născut 8 iunie 1949) și soţia sa Sneschana Russewa Hoyer.

***

VORBE DE DUH
ALE ÎNAINTAŞILOR

Mark Twain - scriitor american,
nume real Samuel Langhorne Clemens,
a trăit 1835 - 1910

Nu există şansă, destin sau soartă care să împiedice un suflet bine determinat.
Munceşte ca şi cum nu ai avea nevoie de bani, iubeşte ca şi cum nu ai fi suferit niciodată din dragoste.
Dansează ca şi cum nimeni nu s-ar uita.
Umorul este cea mai mare binecuvântare a omenirii.

_____________xxXxx______________

CÂTEVA

MEDALII ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Şcoala de frumoase arte - România

Honoris Causa

Medalie merit pentru natură * 1868 - 1869

Școala Națională de Arte Frumoase se înființează la 5 octombrie 1864 prin decretul dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca urmare a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman şi Gheorghe Tătărescu. Școala funcționează cu secțiile pictură, sculptură, gravură, arhitectură, desen linear, estetică, istorie şi perspectivă. În această perioadă, cursurile aveau durata de 5 ani.

Societatea română de arme, gimnastică şi înot

1862 - Tirul - 1937

Societatea ocrotită de regii Carol I şi Ferdinand I

a sărbătorit jubileul de 75 de ani

în domnia regelui Carol II

Societatea Centrală Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn (cunoscuta si sub denumirea de Tirul) - Bucuresti a avut un rol deosebit în dezvoltarea educatiei fizice si sportului romanesc, prin organizarea sistematica a concursurilor si instituirii de noi ramuri sportive. Societatea a fost înfiintata de catre profesorii Gheorghe Moceanu si Constantin Constantiniu.

Avram Iancu - Craiul munţilor

Această medalie este confecţionată din argint,

are diametrul de 35 mm şi greutatea de 10,37 grame.

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata: “Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum! Nu stiu câte zile mai pot avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul este nesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele." A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin meşteşugit cu multa măiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Munţilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Ţebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

La Marea Adunare Naţională de la Blaj, din 15 mai 1848, au participat, alături de fruntaşii paşoptişti din Transilvania, precum Simion Bărnuţiu, Avram Iancu, George Bariţiu şi Timotei Cipariu, 40.000 de români. Preşedinţi ai acestei Adunări au fost proclamaţi episcopii Andrei Şaguna şi Ioan Lemeny, iar ca vicepreşedinţi – Simion Bărnuţiu şi George Bariţiu. Începută în faţa Catedralei din Blaj, Adunarea s-a mutat pe cîmpul de lîngă oraş, datorită numărului foarte mare de participanţi. Semnificativ este şi faptul că la această Mare Adunare Naţională au participat fruntaşi revoluţionari şi din celelalte provincii istorice româneşti: din Moldova au venit Alecu Russo, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, iar din Ţara Românească - Dumitru Brătianu. Locul în care s-a desfăşurat această Adunare s-a numit de atunci Cîmpia Libertăţii. A doua zi, la 4/16 mai 1848, August Treboniu Laurian, revoluţionar de frunte, care se va afirma pe parcursul evenimentelor din Ţara Românească, a prezentat zecilor de mii de oameni sosiţi la Blaj Programul de revendicări ale Naţiunii Române din Transilvania, denumit „Petiţiunea Naţională”.

Constantin Mavrocordat - Domnitor fanariot

Această medalie este confecţionată din argint,

are diametrul de 35 mm şi greutatea de 10,37 grame.

Constantin Mavrocordat (născut la data de 27 ianuarie 1711 la Constantinopol a fost domnitor fanariot al Ţării Româneşti în şase rânduri, între 27 februarie 1711 şi martie 1763 şi în Moldova de patru ori între 16 aprilie 1733 şi 23 noiembrie 1769. Iată două din acţiunile sale: a dezrobit ţăranii (1749), adună toate femeile nemăritate (se înţelege de moravuri uşoare) din Iaşi, le închide goale şi fără cele necesare gurii într-o biserică, eliberându-le doar atunci când reuşeau să se mărite !?!?

Mănăstirea Văcăreşti, a fost un ansamblu arhitectonic construit între anii 1716 - 1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din Bucureşti, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceauşescu.

El a fost ridicat de către Nicolae Mavrocordat,domnitor fanariot iubitor de cultură şi iniţiator de reforme. Lucrările au fost terminate în anul 1722. În anul 1736 Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae şi succesor la tron aduce completări ansamblului, ridicând un superb paraclis şi alte câteva clădiri anexe. Mai sus am aplicat două poze cu interiorul şi exteriorul acestei renumite mănăstiri.

____________ooOoo____________