MĂMICA MEA, MI-E DOR DE TINE!

Copii noştri când sunt mici,

Când încă-i adormim cu... nani, nani,

Noi pentru ei suntem MĂMICI

Iar uneori ne strigă – MAMI.

Şi ce frumos, ce-nălţător!

Când simţi al pruncului tău dor

Şi când l-auzi, cu drag, că-ţi spune

MĂMICA mea, mi-e dor de tine!

Dar anii trec, de bună seamă,

Ei sunt mai mari, iar tu eşti MAMĂ.

Plecaţi apoi de lânga tine

La şcoli, să-şi facă rost în lume.

Tu le duci doru-n suflet cu suspin,

Ştiind că azi acasă nu prea vin.

Te bucuri când la telefon îţi spune

- MAMA, aşa mi-e dor de tine!

Ei cresc, te părăsesc, ştii bine,

Şi tot mai rar îi vezi venind în prag

Chiar şi aşa te bucuri când îţi vine

Acasă un copil crescut cu drag.

Te necăjeşti puţin, când vezi, că parcă

Atunci când vrei să-i dai înc-o povaţă,

Îti strigă sec - Mai taci, că nu eşti SOACRĂ!

Ştiind că îi eşti MAMĂ, de-o viaţă.

Dar viaţa trece ca un foc de paie,

Copii tăi sunt toţi la casa lor,

Iar tu din MAMA, acuma eşti MAMAIE,

Ce-n fiecare zi aştepti cu dor,

Copii tăi să vină pe la tine,

La casa părintească, cu pridvor,

Şi să te vadă de îţi este bine,

Sau să-i trimită pe copii lor.

Şi-n anii care or să vină

Pentru cei dragi, ce i-ai crescut

Ai să devii doar ”a BĂTRÂNĂ”

Din timpul cel uitat demult.

Şi vor veni din când în când la tine

Copii, cu nepoţii lângă ei,

Te-or întreba dacă îţi este bine

- Şi altceva BĂTRÂNO, ce mai vrei?

Aşa ajungem toate, bună seamă,

De la MĂMICA, ni se spune MAMĂ

Şi de la MAMĂ , SOACRĂ sau MAMAIE

Şi viaţa ni se trece ca un foc de paie.

Iar voi copii s-aveţi luare-aminte

Să nu uitaţi de dorul de părinte

Ce v-a crescut cu trudă,, dar cu drag

Şi-acum v-aşteaptă lăcrimând în prag.

Şi ori de cate ori veniţi acasă,

Iar eu maicuţa nu mai sunt aici,

Să vă aşez cu drag pe toţi la masă,

Să ştiţi că sunt plecată la bunici.

Şi de veţi trece pe la cruce

Cu-o floare-n mână pentru mine

Strigaţi cu glasul vostru, dulce,

- MĂMICA mea, mi-e dor de tine!

Mariana Petre - Slobozia, sufletul Radioului online Pasărea Spin

Link de ascultare radio în Winamp = http://95.211.87.242:8000/listen.pls

ID radio pentru Messenger = radiopasarea.spin

***

Publius Ovidius Naso, cunoscut de români sub numele Ovidiu, a fost un poet latin, care s-a născut în anul 43 î.Hr. la Sulmo (actualul oraş italian Sulmona şi a murit în anul 17 d.Hr. la Tomis (actualul oraş românesc Constanţa). El este considerat, alături de Virgil şi Horaţiu, unul dintre clasicii literaturii latine.
În anul 8 d.Hr., Ovidiu a fost exilat la Tomis de către împăratul Augustus, motivele nefiind cunoscute. Ovidiu a scris despre fapta sa spunând că aceasta a fost cântec şi greşeală. A susţinut că fapta sa a fost mai gravă decât o crimă şi a făcut mai mult rău decât poezia.
Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt:

• Iubirile
• Metamorfozele
• Remediile iubirii
• Eroinele
• Arta iubirii
• Tristele
• Scrisori de la Marea Neagră

Mai jos este prezentată statuia lui Ovidiu din Constanţa.