Epaminonda's Blog.....: OEBISFELDE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea germană OEBISFELDE,

districtul BORDE, landul SAXONIA ANHALT, din vremuri

diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate, precum

și sigiliul orașului.

Castelul

Turnul castelului

Gara

Hotelul

Biserica Inima sacră

Biserica Sfânta Ecaterina

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica catolică

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Sigiliul orașului

xxx

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN SFAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA JETOANE

DIN JUDEȚUL VRANCEA

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Cantina Fabricii de zahăr de la Mărășești - 20

Jetonul de mai sus a fost emis la comanda Fabricii de zahăr din orașul Mărășești. Județul Vrancea, are forma rotundă și diametrul de 24,6 milimetri și sunt opera gravorului Carniol fiul și sunt confecționate din cupru. Primele fabrici de zahăr din România s-au construit în anii 1875 (la Sascut - Bacău) și 1876 (la Chitila - Ilfov). Înainte România consuma zahăr de import. Pentru a încuraja construirea unor fabrici de zahăr guvernul condus de Lascăr Catargiu adoptă câteva măsuri protecționiste pentru industria autohtonă. La 29 martie / 10 aprilie s-a dat Legea pentru încurajarea industriei zahărului (scutiri de taxe și impozite pe 20 de ani) și astfel au apărut cele două fabrici. Pentru a face față concurenței străine celor două fabrici li se oferă unele avantaje (o primă de 16 bani/kg de zahăr produs în țară precum și o primă de 250000 lei pentru compensarea pagubelor). În urma acestor avantajelor, inclusiv o taxă de 35 bani/kg zahar importat), se construiesc noi fabrici (Mărășești – 1897, Roman – 1899, Ripicenu, jud.Botoșani – 1900, Herăstrău – 1901 și Brânceni, jud.Teleorman).

Fabrica de zahăr de la Mărășești, județul Vrancea a fost înființată de către Societatea română pentru fabricarea zahărului, la inițiativa lui George Ulysse Negroponte, mare moșier, ce deținea peste 40000 de hectare în zonă. Construirea și dotarea fabricii a costat 2750000 lei, o sumă imensă pentru acea vreme. Aici lucrau aproximativ 500 de oameni, iar producția media anuală era de 6000 – 7000 de tone. În anul 1910 România a exportat în Turcia și Bulgaria 8000 tone de zahăr. La începutul secolului al XX-lea Iorga vizitează fabrica, scriind undeva că a găsit-o “gătită ca o vilă”. Totuși datorită concurenței acerbe în anul 1914 fabrica este închisă. În data de 6 august 1917 fabrica a fost distrusă de bombardamente și nu s-a mai refăcut. Au mai rămas doar câteva jetoane și cărți poștale ce pot fi văzute în colecțiile unor pasionați. Se crede că valorile nominale ale acestor jetoane se referă la bani și erau folosite de către angajații fabricii pentru plata alimentelor sau a unor obiecte de uz personal achiziționate de la cantina fabricii. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea cantinele erau mai degrabă un fel de băcănii sau prăvălii de unde angajații unei firme se puteau aproviziona cu cele necesare traiului uneori la prețuri la mai mici decât la alte magazine. Aceste jetoane erau primite de muncitori, de multe ori în avans, în contul unei părți din salariu.

Mărășești este un oraș în județul Vrancea, care include și satele: Siretu, Tișița, Călimănești, Haret, Modruzeni și Pădureni. Orașul se află în extremitatea de est a județului, la limita cu județul Galați, pe malul drept al răului Siret. În timpul primului război mondial zona orașului a fost teatrul unei puternice bătălii, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe frontul de est. La recensmântul dina nul 2011 orașul număra 10671 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11777 locuitori) dintre care: români – 80,95%, romi – 7,02% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului vrâncean Mărășești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 81,27%, penticostali – 1,65%, creștini după evanghelie – 3,7% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalii operatori economici din oraș sunt: „Complexul C.F.R. Mărășești”, „SC Rodesign SRL ”, „SC Dansan S.R.L” și „S.C.Marfhising SRL”. Monumentul istoric și de arhitectură, cel mai cunoscut al orașului este Mausoleul eroilor din primul război mondial.

M.I. Restaurantul gării Adjud - 5 lei

Piesa medalistică de mai sus este un jeton emis de Restaurantul Gării din municipiul Adjud, județul Vrancea, confecționat din alamă și de formă rotundă. Jetonul are diametrul de 25 milimetri și pe avers, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc perlat la exterior are aplicate literele majuscule M.I.. Periferic circular în interiorul cercului perlat este aplicată inscripția: RESTAURANTUL GĂREI ADJUD. Pe revers, în centrul câmpului, în interiorul unui cerc perlat la exterior, este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția 5 LEI. Se crede că acest restaurant a aparținut lui Iosif Marcovici (de aici o posibilă explicație pentru inițialele M.I. de pe avers) și era situat pe Strada Popa Tatu, nr. 24.

Adjud (în trecut Adjudu Nou) este un municipiu din județul Vrancea, format din localitățile Adjud (reședința), Burcioaia, Adjudul Vechi și Șișcani. În anul 2011 avea o populație de 16045 de locuitori din care: români – 84,72%, romi – 5,9%, restul – nedeclarată sau altă etnie. Din punct de vedere confesional populația orașului are următoarea structură: ortodocși – 84,66%, penticostali – 3,06%, romano catolici – 1,63%, restul – nedeclarată sau altă religie. Municipiul Adjud se află în nordul județului, la vărsarea râului Trotuș în Siret. Orașul este traversat de șoseaua națională DN2, care leagă între ele orașele focșani și Bacău. La Adjud, acest drum se intersectează cu șoseaua națională DN11A, care duce spre nord-vest la Onețti și spre est la Bârlad. Pe teritoriul de nord al localității a fost descoperită o așezare din epoca bronzului, care datează aproximativ din mileniul II Î.Hr și aparține culturii Monteoru .Prima mențiune documentară datează din data de 9 aprilie 1433, când localitatea este pomenită sub denumirea de Egydhalm. În anul 1950, Adjudul a primit statut de oraș raional și a devenit reședința raionului cu același nume din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Bacău. În anul 1968, a devenit oraș al județului Vrancea, iar comunele Burcioaia și Adjudul Vechi au fost desființate, localitățile lor fiind incluse în orașul Adjud. Adjudul a fost declarat municipiu în anul 2000. Zece obiective din municipiul Adjud sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea, ca monumente de interes local din care șase situri arheologice.

Cofetăria parisiană Focșani - 1903 - 15

Cofetăria parisiană a existat prin anul 1903 în municipiul Focșani. Nu știu cum se folosea acest jeton în cadrul cofetăriei și nici ce reprezenta valoarea 15 înscrisă pe revers (probabil bani). Jetonul este confecționat din alamă, are forma rotundă și diametrul de 25 milimetri. În centrul câmpului aversului în interiorul unui cerc perlat la exterior este aplicat înscrisul: “FOCȘANI” având deasupra și dedesubt câte un ornament decorativ identic. Periferic, circular, este aplicată inscripția: “COFETĂRIA PARISIANĂ * 1903*”. Anul 1903 este încadrat între două stele în relief cu câte șase colțuri. În centrul câmpului reversului în interiorul unui cerc perlat la exterior este aplicată inscripția: “15” (probabil valoarea jetonului, în bani).

Hala de bere "Regal" - Focșani

Hala de bere “Regal” din municipiul Focșani era numele unui restaurant, berărie sau grădină, unde localnicii sau oamenii străini trecători prin acest oraș putea bea una sau mai multe beri. Probabil că odată cu comanda, clientul oferea o sumă puțin majorată reprezentând contravaloarea halbelor sau țapilor în care era servit cu bere, el obținând pe lângă berea solicitată și un număr de jetoane. După consumație, pentru a nu se rătăci sau sparge aceste obiecte, clientul înapoia obiectele și jetoanele, primindu-și contravaloarea acestora. Jetonul este confecționat din alamă, are forma rotundă și diametrul de 23 milimetri, neavând înscrisă pe el nicio valoare. În centrul câmpului aversului este aplicată o steluță în relief, având șase colțuri. Periferic, circular, este aplicată inscripția: “HALA DE BERE (la partea superioară) și REGAL (la partea inferioară). În centrul câmpului reversului este aplicată inscripția orizonată: “FOCȘANI”.

Fabrica de cherestea Vetreșci - A. Kroeber Kundl & Co - 1 leu

Produsul medalistic de mai sus este un jeton emis de Fabrica de cherestea din localitatea vrânceană Vetrești (Vetreșci). Această localitate este situată într-o zonă montană izolată unde accesul se face destul de greu. Demult aici se exploata intensiv pădurea iar materialul rezultat se prelucra în fabrica de cherestea care face obiectul acestei prezentări. La salariu muncitorii primeau și câteva astfel de jetoane pe care le preschimbau la magazinul fabricii pe bunuri de consum (scule, echipament de lucru sau cele necesare gurii). Astfel muncitorii erau fidelizați iar banul convertit în jetoane se întorcea la același patron care deținea fabrica dar și magazinul, și astfel masa monetară circulată era mai mică. Jetonul prezentat mai sus este confecționat din alamă și are forma rotundă. În câmpul central al aversului, în interiorul a două cercuri periferice (unul continuu și unul perlat) este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția: “A. KROEBER / KUNDL & Co” (probabil numele patronului fabricii și magazinului), având deasupra și dedesubt câte un ornament decorativ identic, ce par a fi frunze de stejar. Periferic circular este aplicată inscripția: “FABRICA DE CHERESTEA (la partea superioară) * VETREȘCI* (la partea inferioară)”, numele localității fiind încadrat de câte o stea în relief având șase colțuri. În câmpul central al reversului, în interiorul a două cercuri periferice (unul continuu și unul perlat) este aplicată pe două rânduri inscripția: “1 / LEU”. Denumirea leu este scrisă curbat.

Localitatea Vetresti, denumire actuală Vetrești-Herăstrău sau simplu, Herăstrău, se află în partea nordică a județului Vrancea și aparține de comuna Nistorești. Are o populatie de peste 372 de persoane (la recensământul din 2002) și conține câteva cătune,cum ar fi: Ungureni, Podul Țârdii, Podul Șchiopului, Satul Nou sau Schit, Brădet sau Văcărie, Valea Neagră (cu aproximativ 6 familii). Aici se întâlnește la tot pasul acel mecanism de taiere a lemnului numit gater sau

herăstrău, de la care provine și numele localității. În vechea vatră a satului Herăstrău se află biserica veche din lemn, construită prin contributia materiala a 8 familii ortodoxe, la care s-au utilizat numai cuie din lemn, bârnele fiind îmbinate natural (fiind crestate cu barda), iar temelia fiind făcută din piatra cioplită de râu.

Nistorești este o comună din județul Vrancea, care includ eși satele: Bâtcari, Brădetu, Făgetu, Podu Șchiopului, Românești, Ungureni, Valea Neagră și Vetrești-Herăstrău. Comuna se află în zona montană din extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Covasna, pe valea râului Năruja. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1917 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2328 locuitori), dintre care: români – 96,29% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei vrâncene Nistorești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 96,34% și restul – nedeclarată sau altă religie. Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ205M, care o leagă spre est de Năruja. În comuna Nistorești se află schitul Valea Neagră, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din anii 1755–1757. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor de interes județean:

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din satul Vetrești-Herăstrău, datând din secolul al XVIII-lea
Biserica de lemn “Sfântul Nicolae” din satul Nistorești, construită în aceeași perioadă.

Focșani este un municipiu, reședința și cel mai mare oraș al județului Vrancea, la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia din România. Are o populație de aproximativ 79000 locuitori. Este denumit în multe scrieri Orașul de pe Milcov, localitatea a intrat în conștiința oamenilor drept orașul Unirii. Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familie Focșa. Până la începutul secolul al XVII-lea, era consemnat ca sat, iar după anii 1650-1620 se menționează denumirea de târg, aflându-se la confluența drumurilor comerciale cele doua provincii românești. Deși atestat documentar din 30 ianuarie 1755 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit „cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Vodă”), așezarea de pe Milcov este mult mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (circa 5000 Î.Hr.). Sus am postat stemele actuală și interbelică ale orașului Focșani iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură focșănene din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Primăria

Biserica domnească "Sfânta Paraschiva"

Ateneul Popular "Maior Pastia"

Biserica "Profetul Samuil"

Piața Domnească

Foișorul și Liceul "Unirea"

Bulevardul Carol

Centrul

Școala comercială superioară

Banca "Economia"

Bulevardul Școlilor

Palatul Administrativ

Banca națională

Județul Vrancea este situat la limita dintre provinciile istorice Muntenia și

Moldova, având suprafața de 4863 kilometri pătrați, iar reședința în municipiul Focșani. Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii – Focșani și Adjud, 3 orașe – Panciu, Odobești și Mărășești precum și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate. Sus am postat stema și harta actuală a județului Vrancea iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ din vremuri diferite, dar și alte locuri de vizitat pe aceste meleaguri.