Epaminonda's Blog.....: EYZIN-PINET * FRANȚA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea franceză EYZIN-PINET,

departamentul ISERE, regiunea AUVERGNE RON-ALPI, din

vremuri diferite, dar și o vedere generală.

Castelul Pinet

Biserica

Cartierul Bisericii

Piața

Grupul școlar

Monumentul morților

Intrarea în sat și Biserica

O intrare în sat

Vedere generală

xxx

UN SFAT

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA-MARIA

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Dumitru Prunariu - 40 ani - Primul român în Cosmos

Soyuz 40 - Salyut 6 * 14 - 22 mai 1981

Fundația "Cosmonaut Dumitru Prunariu"

14 Mai 1981 este ziua în care un român a scris istorie. Simbol marcant al istoriei contemporane a României, doctorul inginer cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu este primul și singurul român care a navigat în spațiul cosmic. În perioada 14 – 22 mai 1981 a petrecut printre stele 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Misiunea spațială la care a participat cosmonautul român s-a desfășurat la bordul navei cosmice sovietice Soyuz-40 și al stației orbitale de cercetare științifică Salyut - 6. A realizat o serie de experimente științifice, tehnologice, biomedicale, astrofizice și psihologice, alături de colegul său de echipaj, cosmonautul rus Leonid Popov, și de echipajul stației orbitale, format din cosmonauții Vladimir Kovalionok și Viktor Savinîh. În anul 2011, Academia Română l-a ales pe Dumitru-Dorin Prunariu membru de onoare, drept recunoaștere a extraordinarei sale performanțe umane și științifice. La împlinirea a 40 de ani de la efectuarea acestui zbor, în semn de recunoștință, Monetăria națională a statului român a lansat în circulație o frumoasă medalie. Medalia s-a executat în două variante de metal compoziție având următoarele caracteristici tehnice:

Material (compoziție) – argint, puritatea – 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22 grame, calitatea – proof, tirajul – 110 exemplare, preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 282 lei.
Material (compoziție) – aliaj de cupru, forma – rotundă , diametrul - 37 milimetri, calitatea – proof, tiraj – 75 exemplare și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 160 lei.

Dumitru Dorin Prunariu (născut 27 septembrie 1952 Braşov) este primul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul şi singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic, însoţit de rusul Leonid Popov. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spaţial „Intercosmos” şi a petrecut în spaţiu 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofiţer inginer în cadrul Comandamentului aviaţiei militare, şef al Aviaţiei civile române, președinte al Agenţiei spaţiale române şi ambasador al României în Federația Rusă. În anul 1965 s-a propus dezvoltarea colaborării în domeniul cercetării şi utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice prin studierea posibilităţiilor şi intereselor ştiinţifice şi tehnice ale diferitelor ţări. În anul 1967, ca urmare a tratativelor asupra conţinutului şi formei unei asemenea colaborări s-a definitivat un program complex care, în anul 1970, a primit numele de programul Intercosmos. În cadrul acestui program a început să facă selecții pentru programul de zboruri cu echipaj mixt, format dintr-un cosmonaut sovietic și altul din țări socialiste prietene. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane supersonice și ingineri. Programul „Intercosmos” era un program bine definit, care avea prevederi foarte clare și o evoluție bine precizată: de la experimente care au fost efectuate în regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau nave cosmice sovietice, până la experimente complexe efectuate de cosmonauți. Pentru coordonarea acestei activităţi în România, în anul 1968 s-a înfiinţat

Comisia Română pentru Activităţi Spaţiale (CRAS), în compunerea căreia au intrat reprezentanţi din ministerele interesate în cercetarea ştiinţifică şi/sau utilizarea spaţiului extraatmosferic sau în dezvoltarea tehnicilor spaţiale, ca şi specialişti din institute de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior. Scopurile principale ale CRAS au fost elaborarea planurilor de perspectivă ale cercetării spaţiale precum șifinanţarea acestor cercetări. Domeniile principale de activitate au fost: fizică, medicină-biologie, comunicaţii, meteorologie şi teledetecţie. „M-aş întoarce în Cosmos pentru trăirea umană pe care o ai văzând Pământul de la înălţimi extraatmosferice; desigur, nu ştiu cine m-ar mai trimite acum; aştept să vină noi generaţii, care să zboare. Dorinţa mea internă rămasă după primul zbor este că oricând m-aş întoarce cu mult interes în Cosmos. Am fost supus unei sarcini de 4G; stai pe spate, dar eşti presat în „fotoliul” cosmic, zgomotul motoarelor rachetei încetează, simţi vibraţii, apoi totul devine linişte şi pluteşte în jurul tău, ai o senzaţie de euforie, la început, apoi ai impresia că ai capul detaşat de corp, pui mâna pe el şi îl apeşi, să simţi că ai cap; e o senzaţie naturală, oarecum instinctivă.” – a declarat cândva Dumitru-Dorin Prunariu.

Insigna - I.Av.U (Întreprinderea de aviație utilitară)

S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A. a fost înfiinţată în anul 1964 ca întreprindere de stat, în subordinea Ministerului Transporturilor. Anterior, Aviaţia Utilitară a funcţionat ca detaşament al Companiei TAROM, având în componenţă un sector AVIASAN, care utilizează elicoptere şi avioane uşoare pentru transportat bolnavi, nou-născuţi cu probleme deosebite, sânge sau subproduse sanguine, organe, ţesuturi sau pacienţi în vederea transplantului, personal specializat medical, aparatură medicală sau medicamente. Ca un exemplu al activităţii AVIASAN, considerată în anii 1975-1980 ca fiind una dintre cele mai dezvoltate unităţi de transport aerian medical din estul Europei, stau mărturie următoarele cifre: 110.000 ore de zbor; 52.000 curse sanitare; 45.000 grav bolnavi şi accidentaţi transportaţi; 60.000 kg sânge conservat; 25.000 kg medicamente transportate; peste 1.500 medici şi personal medical transportaţi pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă. În decursul anilor, Aviaţia Utilitară a executat misiuni de zbor pe întreg teritoriul României prestând, pe lângă serviciile de ambulanţă aeriană amintite, servicii de transport marfă şi pasageri, tratamente aviochimice, misiuni de aerofotogrametrie, reclamă aeriană şi filmări, zboruri de cautare-salvare, stingere de incendii, ajungând la sfârşitul anilor ’80, la 60 - 65000 ore de zbor anual. După 1990, ca urmare a Legii Privatizării, întreprinderea a trecut în administrarea Fondului Proprietăţii de Stat, care a decis în 1998 divizarea societăţii în 5 părţi. În urma divizării, S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A., executând toată gama de prestări servicii, întreţinere tehnică şi reparaţii, pe care o executa vechea societate, cuprinde şi aerobazele teritoriale Piteşti şi Braşov.

Insigna - Campionatul național (CN) box tineret 1985 România

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului. Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare.

Jetonul - 1 Big Mac 1988 - 1998

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus face parte dintr-o serie spectaculoasă dar limitată la cinci modele de jetoane – lansate şi utilizate în a doua parte a anului 2018 – cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la crearea primului Big Mac şi introducerea acestuia în meniu de către compania McDonald’s, în anul 1968.

În pofida mesajului publicitar „O MONEDĂ UNICĂ ÎN LUME PENTRU IUBITORII DE BIG MAC”, au fost în fapt cinci modele aniversare diferite, câte unul pentru fiecare deceniu, începând cu anul 1968. Toate cele 6,2 milioane jetoane au fost realizate integral în Statele Unite ale Americii (la monetăria Osborne Coinage din Cincinnati – Ohio), fiind distribuite consumatorilor în reţeaua de restaurante McDonald’s din peste 50 de ţări, pe 2 august 2018. În România, au fost oferite un număr total de 14600 bucăţi (câte 2920 bucăţi din fiecare model), astfel: prin intermediul mediului online în urma unor concursuri, în perioada 31 iulie – 2 august 2018 (500 bucăţi), gratuit tuturor clienţilor care se prezentau într-una din cele şapte locaţii diferite (Cluj, Constanţa şi alte cinci în Bucureşti,) pe 2 august 2018 (8000 bucăţi), iar restul, începând tot cu 2 august 2018, tuturor clienţilor care achiziţionau un Meniu Big Mac, mediu sau mare (fiecare restaurant a primit câte 50 de bucăţi, acestea fiind atribuite în limita stocului repartizat). Începând cu 3 august 2018 şi până la 31 decembrie 2018, jetonul a putut fi folosit numai în schimbul unui Big Mac, în restaurantele McDonald’s din România (sau din ţările participante la campanie). Jetonul nu avea „valoare în numerar”, se putea utiliza o singură dată şi nu se putea cumula cu alte oferte, discounturi sau cupoane. Aversul jetoanelor este identic pentru toate cele cinci modele „MacCoin”, însă reversul este diferit, având în jurul unui Big Mac stilizat figuri grafice aparte, considerate reprezentative celor cinci decenii de călătorie pe întreg mapamondul a Big Mac: 1968-1978; 1978-1988; 1988-1998; 1998-2008; 2008-2018. În centrul aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentat numărul 50 (semicentenarul producerii primului Big Mac din lume), deasupra înscrisul 1 BIG MAC și dedesubt înscrisul “MINTED IN USA” (emis în SUA). Pe exteriorul cercului liniar continuu este aplicat înscrisul: “• VALID THRU • VALIDO DURANTE • VALIDO EM • BERLAKU SAMPAI • VALABLE EN • 2018” (Valabil în 2018, în mai multe limbi). Pe reves, în interiorul unui cerc continuu, este redat stilizat un Big Mac, înconjurat de diferite figuri grafice (reprezentative fiecărui deceniu în parte), iar în exergă, pe o eşarfă, este înscris deceniul respectiv. Jetonul este confecționat din alamă, este rotund și are diametrul de 32 milimetri.

Placheta - Balcaniada București - Brașov Ed.XV - 1982

Federația română de ciclism

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR). Ciclismul are o traditie îndelungată in Romania, primele velocipede facandu-si aparitia pe strazile Bucurestilor in anul 1869. Turul Ciclist al României sau Mica Buclă este cea mai importantă competiție ciclistă desfășurată pe teritoriul României, organizată sub egida Federației Române de Ciclism. Prima ediție a turului a avut loc în 1934, a avut 1026 de kilometri împărțiți în 7 etape și a fost câștigată de Marin Nicolov și echipa Bulgariei. Primul succes romanesc în Turul ciclist al României a venit in anul 1950, atunci când competiția a fost câștigată de Constantin Șandru, legitimat la clubul C.C.A. (Clubul central al armatei). Ediția din anul 1985 a fost câștigată de românul Mircea Romașcanu. Inspirată de Turul Franței, publicația lunară „Revista Automobila” a organizat în luna august 1910 prima ediție a „Circuitului Munteniei”. După trei ediții, competiția nu s-a mai organizat. Cel mai lung traseu al Turului României a fost în anul 1936 - 2242 km, iar cel mai scurt în anul 1991 – 430 km. La ediția din anul 1973, la Cluj a avut loc o etapă pe timp de noapte – 27,3 km. Ediția a 45-a (din anul 2008) a Turului Ciclist al României, a fost prima ediție care a figurat în calendarul competițional al Federației Internaționale de Ciclism. Alte competiții în care s-au afirmat cicliștii români au fost Balcaniadele. Aceste competiții se organizau cu participarea cicliștilor din statele balcanice, pe rând în câte una din aceste state.

Federatia Româna de Ciclism (FRC) a fost fondata la data de 26 Aprilie 1931 si s-a reorganizat în conformitate cu Legea Educatiei Fizice si Sportului nr. 69/2000 la data de 16 Noiembrie 2001. Federatia Româna de Ciclism este structura sportiva de interes national, constituita prin asocierea tuturor cluburilor cu sectii de ciclism si asociatiile judetene de ciclism si a Municipiului Bucuresti, afiliate sau recunoscute de aceasta. Aceasta este singura entitate autorizata sa organizeze si sa controleze activitatea de ciclism din România. Federatia Româna de Ciclism are sediul în Bucuresti, pe Strada Academiei, nr. 2, sector 3, fiind afiliată la Uniunea Ciclista Internationala (UCI) si la Uniunea Europeana de Ciclism (UEC). Federatia Româna de Ciclism are ca scop principal organizarea si controlul practicarii ciclismului în România, extinderea ciclismului pe întreg teritoriul României, precum si aplicarea unui sistem organizat de selectie, pregatire si participare la competitii, în vederea dezvoltarii activitatii de performanta si obtinerea unor rezultate de prestigiu, pe plan national si international.

_________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII