Epaminonda's Blog.....: GLUBCZYCE

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză GLUBCZYCE, denumire

germană LEOBSCHUTZ, voievodatul OPOLE, din vremuri

diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate, o insignă, un timbru

judiciar și o medalie locale.

Biserica mănăstirii franciscane

Școala

Judecătoria

Columna Marian

Gara

Cazarma pompierilor

Turnul de apă

Sinagoga și Biserica catolică

Biserica catolică

Cazinoul ofițerilor și Cazarma

Arhitectură locală

Trimiteri poștale ilustrate

Insignă locală

Timbru judiciar local

Medalie locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

UN SFAT

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA SARA MARIA

_________xxx_________

CÂTEVA JETOANE

DIN JUDEȚUL BACĂU

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Jetonul - Cantina Aron Copel Dofteana - 1 leu

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Cantina “Aron Copel” din localitatea Dofteana, județul Bacău. Acest jeton are formă pătrată, cu colțurile rotunjite, cu lungimea laturii de 20 milimetri și este confecționat din zinc argintat. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui chenar perlat la exterior este aplicată pe trei rânduri orizontale inscripția: “CANTINA / ARON COPEL / DOFTEANA”. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui chenar perlat la exterior este inscripțíonată pe două rânduri orizontale valoarea: „1 LEU”. Nu se știe mai nimic despre emitentul acestui jeton dar se crede că ar fi fost proprietarul unei exploatări forestiere sau doar a unei cantine de pădure, cum existau multe altele pe Valea Trotușului, în județul Bacău. Se pare că acest jeton a fost folosit de la începutul secolului al XX-lea, probabil până în primul război mondial, când majoritatea exploatărilor forestiere și cantinelor de pădure din zonă și-au încetat existența din cauza bombardamentelor. Acest jeton s-a folosit pentru plata unor produse alimentare și alte materiale necesare traiului sau lucrului la pădure. În Anuarul Socec din anul 1912, la Târgu Ocna, nu departe de localitatea Dofteana, este consemnată o băcănie aparținând unui oarecare Copel A. Este posibil ca acesta să fie emitentul jetonului prezentat aici, știut fiind faptul că aceste cantine erau aidoma unor băcănii. Un alt comerciant cu același nume, născut în Buhuși în anul 1890 este înregistrat în Buletinul Oficial al Camerei de Comerț și Industrie, din anul 1931. Acesta se ocupa cu comerțul de cereale și coloniale și avea magazinul situat pe Strada Ștefan cel Mare, nr.84 în Bacău. Nu se știe precis cărui A. Copel ar aparține acest jetonul prezentat aici.

Jeton - Societatea pentru exploatarea pădurii

"C.Neuschloss & fiu" - Dofteana - 50

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Societatea pentru exploatarea pădurii “C. Neuschloss & fiu” din localitatea Dofteana, județul Bacău. Acest jeton are formă octogonală, cu dimensiunile 22 x 22 milimetri și este confecționat din zinc. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui octogon perlat la exterior este aplicată inscripția: “DOFTEANA”, iar periferic circular este aplicată inscripția: “SOC. P. EXPL. PĂDUREI -C.NEUSCHLOSS & FIU”. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui octogon perlat la exterior este inscripțíonată valoarea „50”. Nu se știe ce reprezintă acest număr. Comuna Dofteana este situată în Depresiunea Dărmănești, la confluența râurilor Dofteana cu Trotuș, într-o zonă cu păduri de brad, molid, fag, arin, mesteacăn, stejar, unde zonele de pădure de conifere alternează cu cele de foioase și cu zonele de pășune. Această comună este una dintre cele mai vechi așezări din zona bazinului râului Trotuș, existența ei fiind dovedită înainte de formarea statului feudal Moldova. Numele comunei Dofteana (Doftana, Dohtana) vine de la o îndeletnicire a localnicilor care preparau din coajă de mesteacăn (în locul numit azi Duhotar), o unsoare denumită “dohot” pe care o foloseau la ungerea osiilor de lemn ale căruțelor și mai târziu folosită de către cizmari. Prima atestare documentară despre comuna Dofteana ne parvine din anul 1436. Jetonul se întrebuința la o cantină de pădure pentru cumpărarea de către angajați a alimentelor, articolelor de îmbrăcăminte ori a sculelor necesare lucrului la pădure. Folosirea acestor jetoane, primite de către angajați la plata salariului sau în avans, elimina posibilitatea ca persoane străine să beneficieze de avantajele societății. Emitentul acestui jeton, C. Neuschloss, supus austro-ungar, se pare că era originar din localitatea Nasice din estul Croației de azi, iar numelui întreg era Karl Neuschloss. În anul 1895 acesta a înființat prin firma sa „Karl Neuschloss & Sohn” la Budapesta o fabrică de cherestea. La începutul secolului al XX-lea această firmă a luat în exploatare pădurea Dofteana și a construit o fabrică de cherestea în satul Ștefan-Vodă. În anul 1906 firma Neuschloss & Sohn se asociază cu societatea A.Renert & Fiu din Dofteana, înființând societatea pe acțiuni denumită “Societatea pentru exploatarea pădurii Dofteana-Carol Neuschloss & Fiu și A. Renert & Fiu”, menținând același obiect de activitate. În anul 1919 se public în Monitorul Oficial solicitarea de punere sub sechestru și sub administrația justiției române a averilor acestei firme cu sediul în Budapesta ca fiind firme ale unui stat cu care eram în război. A fost numit ca administrator de sechestru Virgiliu Mironescu, autorizându-se continuarea funcționării societății. Se crede că acest jeton a fost emis la începutul secolului al XX-lea și a fost folosit probabil până în anul 1913 când firma Neuschloss & Fiu își pierde acțiunile la societatea din Dofteana.

Dofteana este o comună din județul Bacău, care include și satele: Bogata, Cucuieți, Hăghiac, Larga, Seaca și Ștefan Vodă. Comuna Dofteana, cea mai mare din județul Bacău, este situată în zona de confluenţă dintre râurile Dofteana şi Trotuş, într-un cadru geografic deosebit. Este una din aşezările vechi de pe Valea Trotuşului, fiind atestată documentar încă din anul 1436, printr-un document prin care domnitorul Ştefăniţă a donat sfetnicului Babor Plopescu 6 sate pe Trotuş şi Tazlău, unul din aceste sate fiind şi satul Dofteana, numit Dohtana în acea perioadă. Prin comună trece și calea ferată Adjud – Comănești – Siculeni, ce este deservită de stația Dofteana Bacău. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 9346 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 10928 locuitori), dintre care: români – 94,69%, romi – 1,23% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Dofteana astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 80,67%, romano catolici -10,78%, penticostali – 4,19% și restul – nedeclarată sau altă religie. În comuna Dofteana se află ansamblul castelului Ghica, monument de arhitectură de interes național, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, compus din castel și parc.

Jeton - Cantina Societății Exploatarea pădurilor - Asău - Carniol fiul - 50

Jetonul prezentat aici a fost emis de Cantina societății Exploatarea pădurilor Asău, o comună din județul Bacău. Jetonul are forma rotundă, diametrul de 22 milimetri și este confecționat din zinc argintat. În centrul câmpului aversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior sunt aplicate inscripțiile: CANTINA și CARNIOL FIUL (numele gravorului) și de jur împrejur, periferic circular: EXPLOATAREA PĂDURILOR ASĂU *. În centrul câmpului reversului, în interiorul unui cerc periferic este inscripționată valoarea 50. Nu există informații precise despre ce ar putea însemna acest 50, dar se presupune că e vorba despre 50 de bani. Acest jeton era utilizat de angajați pentru procurarea de alimente și alte bunuri de larg consum de la cantina Exploatării pădurilor Asău. Aceste cantine pentru lucrătorii forestieri din zonă nu erau locuri de preparare și distribuire a hranei, ci un fel de băcănii, de unde în baza acestor înlocuitori de monede primite ca o parte din salariu, își puteau procura cele necesare traiului. Punctele de lucru erau în zone foarte izolate, aprovizionarea se făcea foarte greoi, așa că aceste cantine erau foarte utile. Carniol Fiul (1866-1945) a fost un renumit gravor și medalist român, membru al Societății Numismatice Române și gravor al Casei Regale a României.

Asău este o comună din județul Bacău care include și satele: Apa Asău, Ciobănuș, Lunca Asău, Păltiniș și Straja. Comuna se află în nord-vestul județului, într-o zonă montană de la limita cu județul Neamț și cuprinde mare parte din valea râului Asău, localitățile locuite fiind concentrate pe cursul inferior al acestui râu, în zona în care el se varsă în râul Trotuș. Prin comună trece șoseaua națională DN12A, care leagă între ele orașele Onești și Miercurea Ciuc. Comună este străbătută și de calea ferată Adjud – Comănești – Siculeni, pe care este deservită de halta de mișcare Asău și de halta de călători Caralița. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 6698 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7512 locuitori), dintre care: români – 93,46%, romi – 3,13% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Asău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 92,13%, ortodocși de rit vechi – 3,26% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Două obiective din comuna Asău sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes județean:

Situl arheologic de la Asău, aflat pe un promontoriu la nord de stația de apă și la 150 m de șoseaua națională și care cuprinde vestigii din perioada de tranziție (Epoca Bronzului – cultura Horodiștea-Foltețti)
Moara lui Mazilu, de la începutul secolului al XX-lea, din satul Asău (monument de arhitectură).

Jeton - Societatea anonimă forestieră Bălăneasa - 20 lei

Produsul medalistic de mai sus este un jeton executat pentru Societatea anonimă forestieră Bălăneasa, județul Bacău. Este un produs de formă rotundă, cu diametrul de 24 milimetri, confecționat din alamă. În centrul câmpului aversului, în centrul unui cerc perlat la exterior sunt inscripționate literele majuscule: S.A. iar periferic circular sunt aplicate inscripțiile: BĂLĂNEASA (sus) * FORESTIERĂ * (jos) despărțite cu câte o stea în cinci colțuri. În centrul câmpului reversului, în centrul unui cerc liniar continuu este inscripționată pe două rânduri valoare 20 LEI. Bălăneasa este un sat aparținând comunei băcăuane Livezi. Până în anul 1965 comuna Livezi s-a numit Valea Rea sau Târgul Valea Rea din cauza greutăților în circulație întâmpinate de caravanele de sare în drum spre Iași, venind de la Târgu Ocna. Comuna Livezi este atestată documentar pentru dată la data de 8 decembrie 1774, când Nicolae Ciota și Zaharia Vicol fixează hotarele satului și moșia Poiana. Satul Bălăneasa a apărut în perioada 1850 – 1880, este situat în sudul comunei de-a lungul drumului național DN11 care leagă comuna de orașele Onești și Bacău. La sfârșitul secolului al XIX-lea pe lângă satul Bălăneasa exista o pădure în exploatare ce se întindea pe 443 hectare și aparținea fraților Dumitru și Panait Condopolo, populată cu fagi, ulmi, stejari, carpen. Societatea anonimă forestieră Bălăneasa a fost înființată în anul 1927.

Acționari ai societății erau: familia industriașului Bragadiru din București; familia Gheorghian din București și familia Nițescu din Râmnicu Sărat. Sediul societății era situat în municipiul București, pe Calea Rahovei, la nr. 157. Capitalul social al firmei era de 3 milioane lei, divizat în 6000 de acțiuni la purtător, fiecare în sumă a 500 lei. În primul an de funcționare a avut un profit de 48787 lei iar în anul 1930 din cauza crizei economice societatea a început să înregistreze pierderi ajungând la suma de 1787988 lei. Fiscul a pus sechestru pe bunurile societății , societatea fiind nevoită să cedeze către stat o parte din active pentru achitarea datoriilor. După cel de-al doilea război mondial terenul pădurii intră în atenția investitorilor din industria petrolieră, societatea dând în concesiune 200 de hectare petrolifere Societății anonime române de petrol “Unirea” din București. După anul 1948 societatea a fost naționalizată de către comuniști.

Livezi este o comună din județul Bacău, care include și satele: Bălăneasa, Orășa, Poiana, Prăjoaia și Scăriga. Comuna este situată în centrul județului, în depresiunea Tazlău – Cașin, pe malurile râului Tazlău, fiind străbătută de șoseaua națională DN11, care leagă între ele orașele Bacău și Onești.Din acest drum, la Livezi se ramifică șoseaua județeană DJ117, care duce spre vest și nord la Moinești, unde se termină în DN2G. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 5038 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5308 locuitori), dintre care: români – 89,89%, romi – 6,23% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei băcăuane Livezi astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 83,8%, romano catolici – 7,18%, penticostali – 2,02%, adventiști de ziua a șaptea – 1,66% și restul – nedeclarată sau altă religie. Trei obiective din comuna Livezi sunt incluse în lista monumentelor istorice de interes județean:

Așezarea eneolitică aparținând culturii Cucuteni și aflată la sud de satul Bălăneasa
Așezarea din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), aflată la 2 km sud-vest de același sat, pe malul Tazlăului.
Biserica de lemn Sfântul Dumitru din satul Poiana, construită în anul 1814.

Jeton - Închisoarea Târgu Ocna - 5

Jetonul de mai sus a circulat în interiorul Închisorii din orașul Târgu Ocna, județul Bacău și era un fel de recompensă pe care o primeau deținuții cu un comportament regulamentar în contul muncii depuse în atelierele închisorii sau în afara acesteia. Jetoanele au aversul identic: o inscripție centrală pe două rânduri “ÎNCHISOAREA / TG.-OCNA”; în partea de jos circular este inscripționat numele gravorului: “CARNIOL”, urmat de un ornament format dintr-o stea cu cinci colțuri și litera “F” în interior, apoi inscripția: “FIUL”. Pe revers este trecută valoarea nominală în interiorul unui cerc perlat exterior. Până în prezent se cunosc trei valori nominale (1, 5 și 10 lei). Aceste jetoane sunt confecționate din alamă și au diametrul de 22 milimetri.

Prin ofisul domnesc nr. 46/3 iulie 1851 domnitorul Grigore Alexandru Ghica ia decizia înființării unui penitenciar de muncă silnică în mahalaua Văleni din Târgu Ocna, care sa aibă în componență o manufactură, unde să se lucreze “pânzării, frânghii, ciubotării și fierării”, și un paraclis. Scopul penitenciarului era de a adăposti și trata deținuții condamnați la ocnă, care până atunci au trăit într-o stare de sălbăticie în fundul ocnei, așa cum avea să constate însuși domnitorul în urma unei vizite efectuate aici în același an. Închisoarea a avut 12 camere în care încăpeau 25-30 de condamnați. Aici își ispășeau pedeapsa deținuți de drept comun, criminali și tâlhari, ziua muncind în ocnă iar noapte odihnindu-se în închisoare. În anul 1907 zeci de răsculați au fost închiși la Tg.Ocna, pentru ca după 1930 să fie aduși și deținuți comuniști. După 23 august 1944 aici au fost depuși și deținuți contrarevoluționari și chiar și femei. În urma unui control medical efectuat în anul 1931 de generalul dr. Romanescu s-a constatat că majoritatea condamnaților erau grav bonavi de tuberculoză și s-a decis oprirea muncii la ocnă și transformarea închisorii în spital TBC. În perioada 1936 – 1939 se construiște o clădire nouă cu profil de sanatoriu TBC având 3 nivele. Ulterior se trece treptat la demolarea vechii închisori.
(Sursa NET – Dorel Bălăiță, Carpatica XLV)

Târgu Ocna este un oraș în județul Bacău, care include și satele: Poieni și Vâlcele. Orașul se află în sud-vestul județului, pe malurile răului Trotuș, acolo unde acesta primește apele afluenților Slănic și Vâlcele.Este străbătut de șoseaua națională DN12A, care leagă între ele orașele Onești și Miercurea Ciuc. În localitatea Târgu Ocna, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN12B care duce la Slănic-Moldova. Zonă cu o structura geologică complexă, se caracterizează printr-o diversitate de resurse ale subsolului: sare, săruri de potasiu, petrol, gaze naturale, izvoare minerale, materiale de construcție, etc. La recensământul populației din anul 2011 orașul număra 11300 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 13576 locuitori), din care: români – 90,99%, romi – 1,46% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Componența confesională a orașului băcăuan Târgu Ocna astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 82,71%, romano catolici – 8,29% și restul – nedeclarată sau altă religie. La începutul secolului al XVII-lea așezării Târgu Ocna i se atribuie calitatea de târg. Călătorul suedez Erasmus Heinrich Schneider de Weismantel este primul care îi atribuie calificativul de târg, în anii 1713-1714. În această perioadă târgul Ocna are un ritm foarte rapid de creștere teritorială, mai ales prin includerea unor foste sate. Timp de trei secole, Târgu Ocna a fost cea mai însemnată localitate de pe Valea Trotușului, dominând economic și cultural întreaga zonă trotușeană. În timpul evenimentelor de la 1821 un detașament de 800 de eteristi a sosit la Târgu Ocna sub conducerea lui Ioan Farmache, ocupând Mănăstirea Răducanu. În timpul Revoluției de la 1848 generalul Bem a adresat o proclamație către locuitorii Moldovei, făcându-le cunoscut că toți cei ce voiau să lupte pentru libertate să se prezinte la cartierul său general de la Târgu Ocna, pentru a fi organizați militărește. Costache Negri, locuind în conacul din oraș, a corespondat cu viitorul domnitor al Principatelor Unite Române. În timpul primului război mondial orașul a fost teatru de război, fiind bombardat de trupele inamice, suferind incendii și mari pagube materiale. În parcul orașului sunt șapte izvoare de ape minerale, ale căror captări au fost amenajate și utilizate încă din anul 1888. Aceste ape au conținuturi de minerale cuprinse între 4,139 -12,793 g/l și prezintă interes terapeutic pentru cura internă și externă, fiind sulfuroase, clorurate, sodice, slab bicarbonatate, hipotone, recomandate pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv, hepato-biliare, ginecologice cronice, reumatismale și ale căilor respiratorii. În orașul Târgu Ocna se află două monumente istorice de interes național:

Ansamblul bisericii “Sfântul Nicolae” (construită în 1580, cu modificări în 1768 și 1883), cu biserica propriu-zisă, zidul de incintă (construit în 1768) și ansamblul memorial 1916–1918 (realizat în 1932);
Fosta mănăstirea Răducanu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea), ansamblu cuprinzând biserica „Buna Vestire” (construită în 1664 cu modificări în 1762), turnul de intrare, zidul de incintă și ruinele unei construcții din incintă (toate din 1712). Cele două ansambluri sunt clasificate ca monumente de arhitectură, doar ansamblul memorial 1916–1918 fiind clasificat ca monument memorial sau funerar.

Alte nouă obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor de interes județean:

Situl arheologic, aflat în cartierul Podei, la 500 m sud-est de oraș, pe malul drept al Trotușului, unde se află urmele cetății Utidava
Așezări din eneolitic (cultura Cucuteni) și din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), tot în cartierul Podei, la 500 m sud-est de oraș, pe malul drept al Trotușului
Biserica “Sfânta Treime” (1809) din cartierul Gura Slănicului;
Casa Borisof (1890);
Biserica „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1849);
Ansamblul bisericii “Cuvioasa Paraschiva”, cu biserica de lemn (construită în secolul al XVII-lea și refăcută în 1725) și clopotnița ridicată în secolul al XIX-lea;
Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1815);
Biserica de lemn “Sfântul Gheorghe” (construită în 1761 cu adăugiri în 1895);
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”- Precista (construită în 1683 și refăcută în 1860), numerele curent 3 - 9 fiind monumente de arhitectură.

Municipiul Bacău, în limba latină – Bacovia, în limba maghiară – Bako, în limba germană - Barchau și în limba poloneză - Bakow, supranumit orașul lui Bacovia, este reședința și totodată cel mai mare oraş din judeţul Bacău, provincia Moldova, România, fiind situat pe râul Bistriţa. Suprafața municipiului este de 43 kilometri pătrați, iar populația este de aproximativ 177000 de locuitori. Bacăul își are stramoșii până în comuna primitivă, mai precis în paleoliticul superior cam 5000 de ani în urmă. În perimetrul Pieței Revoluției s-a descoperit un racloir de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala, obiect folosit la vânătoare. Acest obiect de silex mărturisește primele exemple de comerț, deoarece acest material nu se gasea prin aceasta zona, deci era adus din depărtări. O altă prezență umană în vatra localității, s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - Cultura Monteoru. Cu puțin timp în urmă se știa că prima atestare documentară a localității este de pe tipul lui Alexandru cel Bun, 6 octombrie 1408. Însă pe baza unei indelungate cercetări de arheologie, Bacăul a mai îmbătrânit. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei demonstrează că Bacăul are actul de naștere între anii 1391 - 1432 pe timpul domniei lui Petru Mușat. În anul 1399, orașul este menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400 aflăm ca în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale municipiului Bacău, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură băcăuane, din vremuri diferite.

Cazarma artileriei

Hotelul Athenee Palace

Banca Românească

Liceul comercial

Institutul pedagogic

Biserica catolică

Palatul municipal

Primăria

Marele hotel Imperial M.V.Kogalniceanu

Salutări

Vedere generală

Moara de Aur

Școala normală de fete

Biserica Precista

Casa de cultură "Vasile Alecsandri"

Bacăul este un judeţ în regiunea Moldova din România, care are suprafața de 6603 kilometri pătrați, numără aproximativ 700000 de locuitori, având reşedinţa în municipiul Bacău. Principalele cursuri de apă sunt: Siret, Bistrița, Trotuș, Tazlău, Berheci, Zeletin, iar principalele lacuri sunt: Bălătău (baraj natural), Belci, Poiana Uzului (alimentare cu apă), Racova, Gârleni, Șerbănești și Lilieci (hidroenergetice). Ca subunităţi administrative judeţul Bacău are 3 municipii - Bacău, Moinești, Onești, 5 oraşe - Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna şi 85 de comune. Sus am postat harta și stemele veche, interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Bacău, din vremuri diferite, dar și unele cărți poștale ilustrate.