Epaminonda's Blog.....: APATFALVA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea maghiară APATFALVA, județul

CSONGRAD - CSANAD, din vremuri diferite, câteva trimiteri

poștale ilustrate și o vedere generală.

Monumentul eroilor locali

Pod peste Mureș

Statuia Sfântului Emerich al Ungariei

O intrare în localitate

Biserica romano catolică

Biserica romano catolică (interior)

Trimiteri poștale

Vedere generală

xxx

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA SARA-MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN SFAT

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Copilului, Regia Autonomă Monetăria Statului aduce un omagiu marelui artist Ion Popescu-Gopo și minunatei sale creații Maria Mirabela lansând pe piață noua emisiune medalistică intitulată „Poveștile copilăriei”. „Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.” – Eugen Ionescu. Ziua de 1 Iunie este cea mai bună ocazie de a celebra copilăria şi copiii, de a le dărui iubirea şi prețuirea noastră. Ziua Internațională a copilului, sărbătorită ȋn ȋntreaga lume încă din anul 1925, dar la date diferite, reprezintă un moment oportun pentru conștientizarea și promovarea, atât la nivel instituțional cât și individual, a nevoilor și drepturilor tuturor copiilor de a avea acces la condiții de trai decente și educație și de a se simți ȋn siguranță. Ȋn ultimii ani, modalitățile și instrumentele prin care fie guvernele fie Organizațiile Non-Guvernamentale au încercat să faciliteze accesul la educație s-au diversificat. Medalia are următoarele caracteristici tehnice: material (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 31,11 grame, calitatea – proof, tirajul – 100 exemplare și prețul unitar de achiziționare cu TVA inclus – 365 lei.

Maria Mirabela

Maria Mirabela este in film deosebit pentru cei mici și nu numai, ce reușește să ofere telespectatorului o incursiune palpitantă într-o lume magică, făcându-l părtaș la o aventură menită să formeze caractere prin lecții de moralitate și prietenie. Filmul reprezintă un astfel de instrument atipic dar eficient prin care oamenilor li se oferă experiența unei trăiri emoţionale și a comunicării cu ceilalţi, făcând schimb de opinii și cultivând un grad mai înalt de înţelegere reciprocă. Maria Mirabela este un film din 1981, regizat de Ion Popescu-Gopo și distins cu numeroase premii la festivaluri de film pentru copii precum și cu două premii ACIN. Ȋn cadrul acestui film emblematic pentru cinematografia românească, maestrul Gopo reușește să captiveze publicul spectator de toate vârstele, cu efecte speciale ce combină jocul viu al actorilor și desenul animat. Cu toate că nu a beneficiat de o tehnică sofisticată, el a reușit să creeze o poveste verosimilă, ȋn care oameni și desene animate comunică. Personajele din desene animate stimulează în rândul copiilor comportamentele interpersonale, de învățare, de adaptare și integrare socială, ei asociind personajele de desene animate cu diverse situații și persoane reale. Maria Mirabela este un film româno-sovietic realizat în anul 1981, regizat de Ion Popescu-Gopo, în care sunt combinate jocul viu al actorilor și desenele animate cu participarea compozitorului Eugen Doga, a poetului Grigire Vieru și a unor interpreți cunoscuți de estradă din România și URSS. Alături de personajele interpretate de actori, în acest film apar și trei personaje animate: Oache, Scăpărici și Omide, care simbolizează cele trei elemente vitale ale naturii: apa, focul și aerul, fără de care nu există viață pe pământ.

Ion Popescu-Gopo (1 mai 1923, București – 29 noiembrie 1989, București) a fost un artist plastic român, creatorul a nenumărate filme de desen animat, în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a adus câteva premii naționale și internaționale, actor, editor de film, scenarist și regizor de film. El s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în anul 1957 premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța. Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.

Lazăr Șăinenau - 150 de ani de la naștere

Th & R.G.Zamfirescu

Lazăr Șăineanu (numele de familie la naștere: Eliezer Schein) a fost un filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, de origine
evreiască, ce s-a născut în data de 23 aprilie 1859 la Ploiești și a decedat în data de 11 mai 1934 la Paris. Specialist în studii orientale și romanice, precum și germanist, a fost cunoscut, în primul rând, pentru contribuția sa la filologia idiș și română, activitatea sa în lingvistica istorică, de comparatist literar și filologic. De asemenea, a avut contribuții inovatoare la investigarea și antologizarea folclorului românesc, plasate în raport cu tradițiile

balcanice și central-est-europene, precum și cu evoluția istorică a României într-un context balcanic mai larg, și a fost un recunoscut contribuitor timpuriu la lexicografia românească. Cererile sale repetate de naturalizare au fost în cele din urmă nereușite, dar l-au propulsat în centrul unui conflict politic care opunea curentul antisemit susținătorilor toleranței. În 1901, împreună cu familia, s-a stabilit în Franța pentru tot restul vieții. Devenit cunoscut pentru munca sa de pionierat în studiul limbii franceze medii (secolele al XIV-lea – al- XVII-lea) și investigațiile sale asupra originilor argoului, precum și pentru eseurile sale critice despre scriitorul Francois Rabelais, a primit premiul Volney al Institutului Franței pentru anul 1908. Lazăr Șăineanu a promovat bacalaureatul cu o teză despre scriitorul și teoreticianul Ion Heliade Rădulescu: Ioan Eliad Rădulescu ca grămătic și filolog. A fost scutit de efectuarea stagiului obligatoriu militar ca fiul cel mare al unei văduve, drept care, până în 1881, a continuat să studieze la Facultatea de Litere a Universității din București. Învățat și privit cu admirație de academicianul Bogdan Petriceicu Hașdeu, Șăineanu a studiat inițial etimologie, stilistică și semantică (activitate care a stat la baza primelor sale trei studii, publicate în 1882 și 1887). A publicat primul său studiu, Câteva specimene de etimologie populară română, în 1883, în revista Columna lui Traian a lui Hașdeu. O Încercare asupra semasiologiei române din 1887, prezentată de Șăineanu drept lucrarea sa de absolvire, a fost lăudată retrospectiv de etnologul Iordan Datcu. Preluată în publicațiile Academiei Române și prefațată de Hașdeu, lucrare lui Șăineanu a primit bursa Manoah Hillel, în valoare de 5.000 de lei-aur. Folosind acest premiu, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea din Paris, sub conducerea lui Bréal, Gaston Paris și Wilhelm Meyer-Lübke, iar mai târziu la École Spéciale des Langues Orientales (Școala Specială de limbi Orientale), unde s-a specializat în studiul limbilor orientale. Și-a luat doctoratul, la Universitatea din Leipzig, disertația sa primind un premiu de la Institutul Franței. Între 1912 și 1922, Șăineanu a lucrat cu Société des Études rabelaisiennes la publicarea ediției adnotate a operelor complete ale lui Rabelais. A fost asistentul la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Insigna - Cupa Uniunii Tineretului Comunist (karting)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român.

Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C. În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

În România, Kartingul apare între anii 1966 - 1968, când entuziaștii sporturilor mecanice construiesc primele karturi. Pionierul acestui sport este Jean Bobocel. Asociația de Karting a Liceului bucureștean Ion Neculce, înființată în 1971 de către profesorul Mircea Eron Ionescu, a fost prima echipă de karting din România. Karturile erau fabricate, după proiectul lui Jean Bobocel, în atelierele Centrului pentru modelism Băneasa și liceului Ion Neculce, cu participarea unor piloți experimentați. Din anul 1968 Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS) a preluat activitatea în cadrul Federației Române de Modelism (președinte J. Bobocel) și s-au organizat primele cluburi și concursuri de Karting pe piste ocazionale. În data de 5 noiembrie 1974, a avut loc prima ediție a Campionatului Național de Karting, organizată de proaspăt înființata Federație Română de Automobilism și Karting – FRAK. La această primă ediție au participat cam 30 de sportivi din București și Brașov care făceau parte din primele trei cluburi de karting: ASKALIN și Semănătoarea din București și Universitatea din Brașov. La sfârșitul anului 1973, activitatea activitatea a fost preluată de către Automobil Clubul Român (ACR). În anul 1974 ia naștere în cadrul ACR, Federația Română de Automobilism și Karting (FRAK) și din acel an se desfășoară Campionatul național de karting de viteză în circuit în complexul expozițional EREN de la Casa Scânteii și ulterior, campionatul național de anduranță. După înființarea FRAK s-au afiliat 30 de cluburi din toată țara. Au fost proiectate piste de karting în aproape toate județele țării. Prima pistă de karting a fost construită la Cluj-Napoca (1200 m), pe care s-a desfășurat prima etapă a Cupei Păcii și Prieteniei (CPP). Alte piste amenajate: Galați (900 m), Tg. Secuiesc (aprox. 1130 m) și Târgoviște (aprox. 1000 m). Dacă până în 1990, kartingul s-a practicat în condiții modeste în mai multe județe ale țării, după această dată, s-au amenajat în mai multe zone kartodromuri, care au permis atragerea unui număr mai mare de tineri în practicarea acestui sport, desi in majoritatea situațiilor aceste structuri privare percep anumite sume. După aproape 40 de ani de existenţă activă, kartingul românesc are în fine o federaţie proprie! La data de 1 iunie 2011, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a eliberat Certificatul de Înregistrare Sportivă pentru “Federația română de karting“. Cel mai mare circuit de karting din Europa de est se află în România, la Tunari. Viteza maximă atinsă de karturi poate ajunge la 160 kilometri pe oră. În anul 2020 România avea 28 piloți de karting licențiați la seniori și 17 la juniori.

Jeton - Jet-Clean Car Wash Self-Service

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. O notă specifică este introdusă de un alt tip de jeton – care s-a răspândit rapid în ultimii ani – utilizat în cadrul spălătoriilor de autoturisme în regim self-service. În majoritatea cazurilor preţul de achiziţie al unui astfel de jeton este de 2,5 lei, însă un program complet de spălare necesită utilizarea concomitentă a două, trei sau chiar patru fise. Deseori, acelaşi jeton poate fi folosit deopotrivă şi la acţionarea unui aspirator în regim self-service. Nu trebuie să surprindă faptul că uneori acelaşi model de jeton este folosit de către două sau chiar mai multe spălătorii distincte (cu acţionari diferiţi şi adesea localizate la distanţe considerabile una faţă de alta), deoarece costurile de achiziţie a unei astfel de instalaţii specializate se reduc semnificativ dacă acţionarii spălătoriei nu doresc un design personalizat pe jetoanele lor şi acceptă să utilizeze unul dintre modelele standard pe care le livrează producătorii de spălătorii (spre exemplu, Expert Clean – Fabrica de Spălătorii Auto din Bucureşti are în oferta curentă patru modele standard de jetoane, cu diferenţe doar la diametru: 22 mm; 23,5 mm; 26 mm și 27,5 mm, însă la solicitarea expresă a clienţilor, producătorul este în măsură să furnizeze şi un design particularizat pe oricare din feţele jetonului).

Jetonul de mai sus s-a folosit la Spălătoria auto “La Jetoane” din municipiul Iași, Calea Chișinăului, nr. 22. Jetonul este confecționat din metal alb, are forma rotundă și diametrul de 30 milimetri.

Placheta - F.R.B. - Federația română de box

Centura de aur - ediția a 9-a * 20 - 27 aprilie 1980

Boxul (sau pugilismul) este un sport străvechi, în care doi concurenți, cu greutăți similare, luptă cu ajutorul pumnilor, pe durata a mai multor reprize. Victoria este obținută in urma punctelor date pentru lovituri de catre juriu, sau atunci când adversarul este doborât la pământ și nu reușește să se ridice înainte ca arbitrul să termine de numărat până la 10, (Knockout sau KO) sau când adversarul este prea rănit pentru a continua (Technical Knockout sau TKO). Următoarele lovituri sunt nepermise; lovirea sub centură, ținerea, împiedicarea, lovirea cu piciorul sau genunchiul, lovirea cu capul, umărul, antebrațul, cotul, strangularea adversarului și apăsarea cu brațul sau cotul a feței adversarului, apăsarea capului adversarului înapoi peste corzi, lovirea cu mănușa deschisă, cu partea interioară a mănușii, cu încheietura sau latul mâinii, loviturile pe spatele adversarului și în special orice lovitură pe ceafă sau pe spatele capului sau în zona rinichilor. În cazul în care adversarul este doborât (la podea), arbitrul va începe imediat să numere secundele. Boxerul care nu respectă instrucțiunile arbitrului sau acționează împotriva regulamentului de box, boxează într-o manieră nesportivă sau comite faulturi, poate fi la discreția arbitrului, atenționat, avertizat sau descalificat. Dacă un arbitru intenționează să avertizeze un boxer, va opri meciul și va explica încălcarea. Arbitrul va arăta apoi spre boxer și spre fiecare din cei cinci judecători. Un arbitru care a acordat un avertisment pentru un anumit fault, de exemplu pentru ținere, nu mai poate da o atenționare pentru același tip de greșeală. O a treia atenționare pentru același tip de fault va duce în mod obligatoriu la acordarea unui avertisment. Numai trei avertismente pot fi date aceluiași boxer într-un meci. Cel de-al treilea avertisment aduce automat descalificarea. În fiecare repriză, un judecător va acorda puncte fiecărui boxer, în funcție de numărul de lovituri obținute de fiecare. Pentru ca o lovitură să aibă valoare de punctaj, ea trebuie să ajungă, fără a fi blocată sau apărată, direct cu partea articulațiilor degetelor din mănușa închisă, de la oricare mână, pe oricare parte frontală sau laterală a capului sau trupului deasupra centurii. Valoarea loviturilor punctate într-un meci va fi stabilită la sfârșitul acelui meci și va fi trecută în contul boxerului care a avut un rezultat mai bun în funcție de gradul de superioritate. Acordarea punctelor se va face pe baza următorului principiu: un punct pentru fiecare lovitură corectă. Punctele sunt înregistrate când cel puțin 3 (trei) din cei 5 (cinci) judecători înregistrează simultan o lovitură care după părerea lor a ajuns corect pe „suprafața țintă”. Nu se vor acorda puncte în plus pentru doborârea adversarului. Mai jos îţi prezint câteva repere calendaristice ale începutului practicării sportului box în România; 1909 – La Câmpina are loc prima aparitie a sportului cu manusi din tara noastra. Bucurestiul nu avea sa ramana mult in urma Campinei. In toamna aceluiasi an, in frumoasa gradina Cismigiu, doi boxeri straini – francezul Martuin si irlandezul O’Hara – uimeau bucurestenii cu luptele lor bine regizate; 1919 – Virgil Salvan este primul boxer roman care a participat la o competitie internationala. El a participat la intrecerile pugilistice din cadrul jocurilor interaliate care au avut loc pe Stadionul Parshing din Paris; 1921 – ia fiinta la Bucuresti primele sectii de box, ele numindu-se “Boxing Club”, care il avea antrenor pe francezul Rene Delcourt, si “Tirul”; 27 septembrie 1924 – in sala F.S.S.R. din strada Clemanceau nr.6 din Bucuresti are loc prima reuniune de box din tara noastra care a fost organizata si condusa dupa cerintele regulamentului. S-au disputat atunci 6 meciuri a 6 reprize fiecare.

Centura de aur” este o apreciată competiție sportivă internațională de box. “Centura de Aur” a debutat în anul 1972 și care s-a desfășurat aproape anual cu excepția a vreo trei, din ultima perioadă, în 2014 având loc cea de-a 39-a ediție.

Federatia Romana de Box – prescurtat F.R. Box. a luat fiinta in anul 1926, fiind recunoscuta si afiliata la Federatia Internationala de Box Amator – F.I.B.A (ulterior Asociatia Internationala de Box Amator – A.I.B.A si din anul 2007 Asociatia Internationala de Box - AIBA) si Federatia Europeana a Pugilatului Profesionist – A.P.P.E. ( ulterior Asociatia Europeana de Box Amator – E.A.B.A. si din anul 2008 Confederatia Europeana de Box ) Federatia Romana de Box.F.R. Box este constituita prin asocierea cluburilor sportive cu sectii de box, a asociatiilor judetene de box si a Asociatiei de Box a Municipiului Bucuresti, structuri sportive care detin Certificat de Identitate Sportiva si care si-au insusit dispozitiile prezentului statut si ale regulamentului de organizare si functionare. Scopul si principalele obiective ale F.R. Box sunt urmatoarele:

in vederea popularizarii boxului pe plan local si national federatia va asigura cadrul legal, regulamentar, tehnic, material, organizatoric, precum si conditii de protectie a celor care il practica;
in vederea dezvoltarii boxului de performanta, F.R. Box va elabora si aplica un sistem riguros de selectie, pregatire si de competitie;
in vederea obtinerii unor rezultate de prestigiu pe plan international si national, F.R. Box va crea mijloacele de identificare si pregatire a sportivilor cu calitati deosebite.

Federatia Romana de Box si structurile sportive afiliate vor conlucra cu organele administratiei publice centrale cu atributii in sport si cu autoritatile publice locale in scopul asigurarii mijloacelor necesare pentru dezvoltarea boxului si pregatirea sportivilor de performanta, acordarii sprijinului stiintific si medical, pentru integrarea sociala si profesionala a sportivilor. Federatia Romana de Box indeplineste urmatoarele atributii principale:

organizeaza, coordoneaza, conduce si controleaza intreaga activitate desfasurata in domeniul boxului amator si profesionist, in scopul dezvoltarii acestui sport, ridicarii nivelului performanelor si afirmarii pe plan international;
elaboreaza in concordanta cu strategia generala a Agentiei Nationale pentru Sport strategia nationala de dezvoltare pe termen lung, mediu si scurt, sprijina si controleaza aplicarea acestora de catre structurile sportive afiliate;
sprijina infiintarea de noi sectii de box, afiliaza sectiile cluburilor, efectueaza legitimarea si transferarea sportivilor;
elaboreaza normele tehnico-metodologice si de organizare, precum si alte reglementari specifice boxului, urmareste aplicarea acestora in practica;
organizeaza activitatile si competitiile oficiale la nivel national, in baza normelor si regulamentelor adoptate potrivit Statutului si calendarului sportiv intern;
sprijina constituirea si activitatea asociatiilor judetene de box si a Municipiului Bucuresti, in vederea promovarii si ridicarii nivelului calitativ al boxului la nivel local si national;
in conformitate cu normele Agentiei Nationale pentru Sport, elaboreaza calendarul sportiv international; organizeaza competitiile internationale care se desfasoara in Romania; aproba competitiile internationale organizate la nivelul cluburilor pe plan judetean si interjudetean;
urmareste si asigura pregatirea corespunzatoare a lotului olimpic si a loturilor nationale de seniori, juniori si cadeti (masculin si feminin) in vederea participarii acestora la competitiile internationale de verificare si oficiale in scopul realizarii obiectivelor propuse;
organizeaza si coordoneaza activitatea antrenorilor si arbitrilor de box si sprijina actiunile privind, perfectionarea, clasificarea si promovarea acestora, in conformitate cu reglementarile specifice; colaboreaza cu Agentia Nationala pentru Sport, cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si/sau cu institutiile din structurile acestora pentru realizarea programelor de formare a specialistilor din domeniul boxului;
actioneaza pentru prevenirea si combaterea violentei, pentru promovarea unor masuri educative, a spiritului de fair-play si a tolerantei in intreaga activitate pugilistica.