Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D'ALE

POLITICIENILOR NOȘTRI

SAU

CULEGEM CE AM SEMĂNAT.

TRAIAN BĂSESCU – P.D.L.:

"Guvernul ăsta, cu doar 15 oameni,

s-a aşezat pe burtă şi a lăsat un popor întreg

să treacă peste el, călcându-l în picioare."

LIVIU DRAGNEA – P.S.D.:

"Guvernul Boc seamănă foarte mult cu pamperşii:

trebuie schimbat des şi din acelaşi motiv."

LASZLO BORBELY – U.D.M.R.:

"Deci apa va fi comestibilă,

apa nu trebuie adusă din altă parte."

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

DE LA AUTORUL BLOGULUI

RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN

Ducem mare război, frați,

Stați puțin și cugetați:

Cum, din motive banale,

Cu toții “ne dăm la gioale”

MÂNDRIE PATRIOTICĂ

Iubitul nostru preşedinte,

Vizionar şi meşter faur,

Ne conduce “tot înainte”,

Depăşind... “epoca de aur”!”

__________xxx_______________

O MEDALIE,

CÂTEVA INSIGNE ȘI

PLACHETE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Fruntaș în gospodărirea comunei - 1984

Imediat după declararea încheierii colectivizării regimul comunist din România a început o campanie de convingere a sătenilor asupra necesității de gospodărire mai bună a satelor. În această largă acțiune intrau acțiuni de curățenie și înfrumusețare a propriei gospodarii dar și acțiuni de muncă patriotică în folosul comunității. În cadrul acțiunilor de înfrumusețare a propriei gospodării intrau; văruirea gardurilor de la drum și a podețelor de la intrarea în curte, curățarea șanțurilor de la drum din dreptul propriei case, curățarea și văruirea copacilor, adunarea frunzelor și vegetației uscate, precum și cultivarea și întreținerea culturilor din intravilan. În cadrul acțiunilor de muncă patriotică în folosul comunității intrau cam aceleași activități dar aferente instituțiilor de interes public ale satului; școala, primăria, biserica, dispensarul local, etc. precum și acțiunile de deszăpezire, îndiguire, desfundare canale de scurgere sau împăduriri în folosul comunității. Sătenii participanți la astfel de acțiuni erau distinși, cu mare fast, în adunări publice, cu aceste insigne - distincții care se acordau anual. Apreciez că acordarea acestor distincții erau totuși o formă de propagandă comunistă care arătă ce înseamnă munca în folosul comunității, ce înseamnă ordinea și disciplina în tot și în toate.

Insignă - Campionatul popular de natație - 1949

Natația este înotul practicat ca sport. Înotul este mișcarea de deplasare a oamenilor sau animalelor prin apă, de obicei fără niciun fel de asistență. Tipurile sau stilurile de înot sunt craul, bras, fluture sau spate, dar și anumite derivate ale acestora, de exemplu bras lung, spate dublu etc.

Insignă - Campionatul popular de natație - 1949

Natația este un sport nautic și disciplină sportivă în care sportivii se întrec în mai multe probe care implică deplasarea în apă prin înot. Natația cuprinde mai multe ramuri sportive: înotul sportiv, polo pe apă, sărituri în apă și înot sincron. Pe lângă aceste ramuri ale natației ar mai putea fi incluse și altele, cum ar fi: înotul de fond (maratonul nautic), înotul subacvatic, înot masters. Unele probe de înot sunt incluse și în competițiile de triatlon și pentatlon modern.

Niculae Butculescu

Decanul Corpului contabililor și experților contabili

Președintele Corpului absolvenților Școlii comerciale superioare

Omagiu cu ocazia împlinirii vârstei de 60 ani - 14 octombrie 1927

Absolvenții școlilor superioare de comerț

și contabili recunoscători pentru;

Înființarea asociației - 1888

Primul congres - 1906

Revista de comerț și contabilitate - 1908

Corpul absolvenților Școlii comerciale superioare - 1909

Corpul experților contabili și contabililor autorizați - 1921

Activarea Casei corpului - 1923

Congresele corpului contabililor din

București - 1923, Cluj - 1925 și Chișinău

Nicolae N. Butculescu (1867 - 1944) a fost un economist român, originar din părțile Teleormanului, cu mari merite în recunoașterea profesiei de contabil și economist în țara noastră.

C.E.C.C.A.R. - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România a luat fiinţă în anul 1992 şi a fost recunoscută ca asociaţie profesională autonomă de utilitate publică prin Ordonanţă de Guvern în anul 1994. CECCAR este singura organizaţie îndrituită să gestioneze profesia contabilă din Romînia. Dar, CECCAR nu este o asociaţie nouă, înfiinţată după revoluţie. Această instituție are în urmă o istorie îndelungată, înfiinţarea propriu-zisă datând din anul 1921. În anul 1916 capătă personalitate juridical „Corpul Absolventilor Şcolilor Superioare de Comert” din România. La 18 iunie 1921, Camera Deputaţilor a adoptat „Legea pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizaţi și Experţi Contabili din România”, iar la 1 iulie 1921, legea a fost votatã şi de Senatul României. La 13 iulie 1921, regele Ferdinand a aprobat legea, prin Decretul-regal nr. 3036, iar textul - contrasemnat de Grigore Trancu-Iaşi, în calitate de ministru al Muncii şi Ocrotirii Sociale, precum şi de Mihai Antonescu, în calitate de ministru al Justitiei - a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 15 iulie 1921. Dupã promulgarea legii, a fost elaborat „Regulamentul pentru aplicarea legii de organizare a Corpului”, publicat în Monitorul Oficial nr. 613 din 22 octombrie 1921. În ziua de 6 noiembrie 1921 a avut loc solemnitatea constituirii primului Consiliu Superior al Corpului, al cărui președinte de onoare era Grigore Trancu-Iași, iar președinte Niculae Butculescu. În anul 1924 începe constructia sediului Corpului, iar pe 6 decembrie 1925 are loc inaugurarea casei Corpului, în strada Teilor nr. 12, lângã spitalul Colţea. În 1926, Corpul Contabililor participã pentru prima datã la „Congresul Internaţional de Contabilitate” de la Bruxelles, precum si la „Congresul International al Experţilor Contabili” ţinut la Amsterdam. Tot în 1926, Corpului Contabililor din România s-a afiliat la „Asociaţia internaţionalã de contabilitate”, cu sediul la Bruxelles, în al cãrui comitet provizoriu de conducere a fost ales decanul Corpului - Nicolae Butculescu. În urma Hotãrârii Consiliului de Miniştri (condus de dr. Petru Groza) nr. 201 din 8 martie 1951, Marea Adunare Naţionalã (sub presedintia lui C.I. Parhon) emite Decretul nr. 40 din 10 martie 1951 prin care se desfiinţeazã Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili. În ianuarie 1990, ia fiinţã „Asociaţia Generalã a Experţilor Tehnici şi Contabili din România”. În perioada urmãtoare s-a constituit un comitet de initiativã care a început demersurile pentru reînfiinţarea Corpului profesioniştilor contabili din România. La 10 iulie 1992 s-a acordat personalitate juridică Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Insignă - În slujba energeticii 1949 - 1989

40 Tagem MEE (Ministerul energiei electrice)

Energetica este stiința tehnică având ca obiect descoperirea, inventarierea și exploatarea surselor de energie, transformarea, transmiterea și utilizarea energiei, precum și construcția și utilizarea sistemelor energetice. Principalele ramuri ale energeticii sunt: termoenergetica, hidroenergetica, energetica eoliană, electroenergetica, energetica nucleară, energetica generală și energetica organică.

Plachetă - N.R. (Navigația română)

Bătută de Cercul numismatic C.C.A. (Casa centrală a armatei)

125 de ani de la înființarea Comisiei europene dunărene

1856 - 1981 Nava Republica Populară Română

Comisia Europeană a Dunării (1856-1938) a fost un organism internaţional înfiinţat după încheierea Războiului Crimeii şi semnarea Tratatului de pace de la Paris din 18/30 martie 1856 şi care stabilea neutralitatea Mării Negre., retrocedarea către Moldova a trei judeţe din sudul Basarabiei şi libera circulaţie pe Dunăre, aflată sub supravegherea unei comisii internaționale. Aceste decizii politice reflectau noile interese economice în zonă ale puterilor occidentale. Comisia Europeană a Dunării a ajutat la modernizarea localităţii Sulina şi a regiunii înconjurătoare. Odată cu apariţia acestui organism internaţional, s-au rezolvat, în mare parte, problemele legate de traficul ilicit şi de banditism. Sir Charles A. Hartley, numit „Părintele Dunării”, a fost în perioada 1856 - 1871 inginerul-şef al CED. După acest an şi până la decesul său din 1905 el a fost consultant pe probleme de navigaţie fluvială şi maritimă şi a participat la construirea şi modificarea a numeroase porturi, printre care şi cel din Constanţa. Hartley a fost iniţiatorul numeroaselor lucrări tehnice din Delta Dunării, care şi-au pus amprenta pe navigaţia fluvială din zonă până în zilele noastre. El este autorul soluţiilor de regularizare a cursului Dunării, prin amenajarea provizorie a părţii maritime a braţului Sulina şi a regularizării întregului braţ Sfântul Gheorghe în vedera utilizării pentru navigaţie. Dacă în cazul braţului Sfântul Gheorghe, costurile uriaşe presupuse de proiect au împiedicat declanşarea lucrărilor, succesul neaşteptat al lucrărilor iniţiale de pe braţul Sulina a dus la continuarea lucrărilor pe întreaga sa lungime, nu doar pe porţiunea maritimă. Sus este reprezentat steagul Comisie Europene a Dunării, iar mai jos nava Republica Populară Română - preluare după o marcă filatelică a acelor vremuri.

Plachetă - N.R. (Navigația română)

Bătută de Cercul numismatic C.C.A. (Casa centrală a armatei)

125 de ani de la înființarea Comisiei europene dunărene

1856 - 1981 Navă maritimă pe canalul Sulina

Farul vechi de la Sulina a fost construit între ani 1869 - 1870 pe malul drept al Dunarii si apartinea Administratiei generale a farurilor din Imperiul otoman. La 1 aprilie 1879, farul a fost Comisiei Europene a Dunarii, careia ii revenea, din acel moment, sarcina de a-I administra, intretine si repara. Farul de formă tronconică, înalt de 17,34 metri a găzduit cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. La parterul farului se afla sala Comisiunii europene a Dunarii, organism international constituit in urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856. Farul vechi din Sulina reprezintă un simbol al activitatii desfasurate de catre Comisia europeana a Dunarii (am putea spune precursoarea Uniunii Europene de astazi) in punctul cel mai estic al țării noastre.

Nava Carolus Primus a fost un yaht-navă de patrulare, inspecţie şi control a circulaţiei pe Dunăre şi era în subordinea directă a Comisiei europene a Dunării. Acest yaht avea următoarele caracteristici tehnice; materialul corpului – oțel, materialul punții - lemn, lungimea – 45,16 metri, lățimea – 7,16 metri, înălțimea – 4,07 metri, pescajul maxim (adâncimea de cufundare în apă) – 3 metri, deplasament gol – 310 tone, capacitate încărcare – 57 tone DW, motor – 300 CP, consum – 350 kg carbune/oră, viteză deplasare - 9 noduri/oră în amonte și 11 noduri/oră în aval (1 nod = 1852 metri). Yahtul a fost construit în șantierul naval scoțian Glasgow și lansat la apă în anul 1903. De atunci, vreme de 35 de ani s-a aflat în serviciul C.E.D., contribuind la supravegherea navigaţiei pe Dunărea maritimă şi desfăşurarea acesteia în condiţii bune. La 18 august 1938, conform prevederilor Aranjamentului de la Sinaia, principalele atribuţii ale C.E.D. au trecut asupra statului român. Prin acest act de importanţă istorică, C.E.D. şi agenţii săi au încetat să–şi mai exercite puterile în ce privea navigaţia pe Dunărea maritime. România a înfiinţat în cadrul Administraţiei porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă (P.C.A.). un serviciu autonom, Direcţia Dunării maritime (D.D.M.), cu atribuţii multiple în reglementerea navigaţiei în zonă. Cu acest prilej, yachtul Carolus Primus a fost încredinţat „spre folosire”, statului român reprezentat de D.D.M.. După intrarea României în cel de-al doilea război mondial, yachtul a fost pus la dispoziţia generalului Speidel, șeful misiunii eeronautice germane din România, ca navă de comandament şi a primit de la şeful Subsecretariatului de stat al marinei, contraamiralul Nicolae Păiş, permisiunea de a schimba pavilionul român cu cel german. În aprilie 1942, directorul Direcţiei generale a marinei comerciale, Cezar Ioaniţiu, a solicitat insistent ca nava să fie returnată autorităţilor române. Comandamentul Flotei a 4-a aeriene germane s-a declarat de acord cu înapoierea navei. În anul 1948 nava a fost rebotezată cu numele Neptun, pe care îl va purta până la sfârşitul existenţei sale.

La 5 decembrie 1953, yachtul a intrat în proprietatea deplină a României, în baza documentelor anexe la Acordul de înfiinţare a Administraţiei fluviale a Dunării de jos (A.F.D.J.). În scurt timp, yachtul a primit o nouă şi importantă misiune, aceea de navă şcoală pentru elevii Şcolii tehnice de marină din Constanţa, căreia i-a fost repartizat prin Ordinul Direcţiei generale a navigaţiei comerciale nr.31/4030 din 10 iulie 1954. Starea navei în momentul preluării lăsa de dorit, dar nava a reuşit curând să-şi recapete strălucirea de odinioară cu ajutorul elevilor marinari educaţi de excelenţi profesori, ofiţeri de marină, comandanţi de cursă lungă, cum au fost comandorul Gheorghe Bădescu, căpitanii de cursă lungă Petre Mureşan şi A. Micu, căpitanii de cursă lungă Constantin Chiriac şi Atanasiu, profesorul Robu şi mulţi alţii. În anul 1955, Neptun a primit o nouă şi ultimă misiune, fiind transformat în navă de agrement, pentru turiştii amatori de croaziere costiere. Nava a fost amenajată pentru excursii scurte pe mare, ca vas de categoria a 4-a, suferind importante transformări. În data de 10 mai 1971, după 68 de ani de navigaţie, nava Neptun (nume initial Carolus Primus), şi-a încheiat existenţa, fiind radiată din evidenţele marinei comerciale.

________________ooOoo_________________

O MEDALIE ROMÂNEASCĂ

ȘI BREVETUL SĂU