Epaminonda's Blog.....: BOGUSZOW GORCE

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din localitatea poloneză BOGUSZOW (denumire

germană GOTTESBERG), județul WALBRZYCH, voievodatul

SILEZIA INFERIOARĂ, o vedere generală, o trimitere poștală

ilustrată precum și o insignă și o medalie locale.

Biserica catolică

Gara

Hotel Piotr

Arhitectură locală

Vedere generală

Trimitere poștală ilustrată

Insignă locală

Medalie locală

***

SĂ CUGETĂM!

_____________xxx_____________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

DIN JUDEȚUL SIBIU

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna masonică - Loja Rose Croix din Sibiu

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde. Sus am postat câteva insemne masonice.

Mitropoliții Ardealului - Andrei Șaguna și Ioan Mețianu

Catedrala mitropolitană Sibiu - Centenar 1906 - 2006

Andrei Șaguna (născut 20 ianuarie 1808 la Miscolţ în Ungaria şi decedat la 28 iunie 1873 în Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov - 1851, primul preşedinte al Societăţii ASTRA din Sibiu şi membru de onoare al Academiei Române.

Ioan Mețianu (născut la data de 9 mai 1828 la Zărnești, județul Brașov și decedat la dta de 3 februarie 1916 la Sibiu) a fost un mitropolit al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. A fost episcop de Arad între anii 1875 – 1898, iar sub îndrumarea sa a apărut la Arad revista „Biserica și școala”. A fost mitropolit de Sibiu, între anii 1899 și 1916, anul morții sale. Din postura de mitropolit a îndrumat lucrările de zidire a Catedralei mitropolitane din Sibiu, ridicată între anii 1902 – 1906 și a unei noi clădiri pentru Institutul teologic-pedagogic (actuala Facultate de Teologie „Andrei Șaguna”).

Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu hramul Sfânta Treime, este o biserică ortodoxă construită între anii 1902 – 1906, pe locul unei biserici grecești din 1797-1799 care a servit până atunci drept catedrală episcopală. A fost ctitorită de mitropolitul Ioan Mețianu și construită după planurile inginerilor arhitecți Virgil Nagy și Joseph Kammer din Budapesta. De la inaugurare și până în prezent edificiul este catedrala Arhiepiscopiei Sibiului și a Mitropoliei Ardealului. Lăcașul de cult prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine fiind o copie la scară redusă a Catedralei Sf Sofia din Constantinopol. Biserica se află situată pe strada Mitropoliei, nr. 33-35. Catedrala are 53,1 metri lungime și 25,4 metri lățime în centru, și înălțimea maxima, inclusiv crucile – 45 de metri. Catedrala este împodobită la exterior cu cărămidă colorată, cinci rânduri de cărămidă galbenă alternând cu trei rânduri de cărămidă roșie. Mai jos admiri o vedere interioară din catedrală,

Printre obiectele existente în catedrală sunt de menționat următoarele: un candelabru aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena și care a costat 26000 de coroane; chivotul din metal aurit, cu o lungime de 70 centimetri și înălțime de 56 centimetri, lucrat în Württemberg; crucile de pe cele două turnuri, cu înălțimea de 1,5 metri, care au fost confecționate la Sibiu și aurite la Viena. Cele patru clopote au fost turnate la atelierul lui Friedrich Seltenhofer din orașul Sopron, fiind apoi sfințite și așezate în cele două turnuri. În turnul nordic a fost așezat un clopot de 1345 kg, iar în turnul sudic au fost amplasate celelalte trei clopote (de 790 kg, 732 kg și 168 kg). Clopotul mare conține următoarea inscripție: "În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii graiurile lor"; clopotul de 790 are inscripția "Francisc Iosif I – Împărat și rege; rege; Ioan Mețianu, arhiepiscop și mitropolit 1904", clopotul de 732 kg - "Andreiu Baron de Șaguna, reînvietorul metropoliei române ortodoxe și întemeietorul fondului Catedralei", iar clopotul de 168 kg poartă inscripția "Alexandru Mocsonyi de Foen, prezidentul Asociațiunii, primul ctitor al Catedralei". Catedrala Mitropolitană "Sf. Treime” din Sibiu a fost inclusă în anul 2004 pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu.

Insignă - Reuniunea română de musică "G.Dima" Sibiu

Reuniunea română de muzică de la Sibiu a fost o instituție muzicală (școală sau ansamblu) fondată de către Zaharia Boiu în data de 16 noiembrie 1878.

Gheorghe Dima (cunoscut și ca George Dima) a fost un compozitor, dirijor şi pedagog român (născut la Braşov în anul 1847 și decedat la Cluj în anul 1925). Studiile muzicale şi le-a realizat în străinătate: la Baden, Viena, Graz și Leipzig. Iniţial a evoluat ca solist pe scenele operelor din Klagenfurt şi Zürich (1873-1874), ulterior devenind profesor de muzică la Braşov (1874-1878), dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cîntări din Braşov (1875-1879,1899-1914), dirijor şi director muzical al Reuniunii române de muzică din Sibiu (1880-1899), profesor de muzică la Seminarul Andreian din Sibiu (1883-1889). Tot la Sibiu a activat şi ca dirijor al Societăţii Hermannstädter Männergesang Verein (1885-1888) şi ca profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899). Spre sfârşitul vieţii devine profesor de ansamblu coral şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele. Gheorghe Dima a cules, a prelucrat şi a publicat folclor muzical şi a avut o activitate intensă ca dirijor, pianist acompaniator şi cântăreţ de lieduri. De mare importanţă este şi faptul că a tradus în limba română librete de operă, texte de cantate, oratorii, versuri de lieduri. Gheorghe Dima a fost unul dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii muzicale din Transilvania de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Din punct de vedere componistic, el este cel care a conturat tipul baladei vocal-simfonice (balada pentru bas, mezzo-soprană, cor mixt şi orchestră Mama lui Ştefan cel Mare, pe versuri de Dimitrie Bolintineanu, 1884), dar a excelat în repertoriul coral şi vocal, fiind considerat unul dintre primii maeştri ai polifoniei corale româneşti. Gheorghe Dima a impus în creaţia corală naţională genul madrigalului, tratându-l liber, într-o manieră concertantă, scriitura sa contrapunctică distingându-se prin caracterul cantabil al vocilor. În multe cazuri, sursele sale de inspiraţie au fost folclorul orăşenesc şi melodiile vechi româneşti, orientare prezentă şi în lucrările pentru voce şi pian, autorul nefăcând apel la citatul melodico-ritmic, ci recreând folclorul într-o manieră personală. Corurile sale sunt caracterizate de o substanţă sonoră densă, de o armonie expresivă, cromatizată, legătura cu sursele tradiţionale de inspiraţie păstrându-se mai mult la nivel melodic şi ritmic. În privinţa muzicii corale, menţionăm cele zece caiete de Cântece populare şi melodii vechi româneşti, publicate la Bucureşti. În evoluţia muzicii vocale camerale româneşti, lucrările lui Gheorghe Dima se identifică momentului de apariţie a primelor capodopere. Valoarea liedurilor sale rezidă în mare parte în originalitatea armonizărilor şi în expresivitatea acompaniamentului pianistic, întotdeauna pus în acord cu semnificaţiile textului şi cu cele ale liniei melodice. Popularitatea acestora se datorează atât măiestriei compozitorului în stilizarea folclorului, cât şi faptului că partitura vocală nu este deosebit de pretenţioasă din punct de vedere tehnic, dar pune un mare accent pe expresie. Majoritatea cântecelor şi liedurilor sale sunt scrise pe versuri de Eminescu, autorul făcând dovada unui rafinat simţ al conţinutului poetic al textului.

Salonul național de artă fotografică - Fotoarm

Casa Armatei - Sibiu

Casa Armatei (Cercul Militar) din garnizoana Sibiu a fost construită în anul 1971 pe locul sediului Societății (Gesellschaftshaus). Sediul acestei societăți a fost construit în anul 1884 și distrus aproape total într-un incendiu din anul 1938, și apoi total demolat în anul 1941. Până la ridicarea actualului sediu al Cercului Militar Sibiu, aici a functionat Cinematograful Thalia.

Insignă de membru

Asociația tinerilor meseriași germani din Sibiu

Saşii au fost prin excelenţă un popor de meşteşugari, breslele lor meşteşugăreşti bucurându-se de o mare apreciere în cadrul economiei ardelene. Secolul al XIX-lea însă aduce o serie de elemente care afectează structura economică săsească. Ideile liberale propagate tot mai mult vorbesc de dreptul fiecărui individ de a-şi alege meseria şi astfel principiul etnic german ca bază a recrutării noilor meşteri este eliminat. Aşadar, fiecare individ dintre naţiunile ardelene putea să practice liber o meserie. Pe de altă parte, liberlismul economic şi comerţul promovat îndeosebi cu Principatele Române va determina intrarea produselor englezeşti, mai ales textile, masiv în Transilvania, lovind mica industrie ardeleană. Sub impactul liberalismului economic, meşteşugurile vor avea de suferit, în special cele textile. Pentru a salva micile ateliere meşteşugăreşti, elita săsească din Transilvania va apela la crearea asociaţiilor meşteşugăreşti. Numite Bürger-und Gewerbeverein, acestea vor apărea începând cu anii 40 ai veacului al XIX-lea. Prima va fi înfiinţată la Sibiu, în 1840, apoi la Braşov, în 1841, Bistriţa şi Mediaş, în 1844, şi Sighişoara, în 1847. Aceasta din urmă va funcţiona, datorită evenimentelor revoluţionare, după cum arată Friedrich Teutsch, efectiv din 1849. Acelaşi istoric arată că obiectivele asociaţiilor meşteşugăreşti au fost acelea de a aduna nevoile comerţului şi ale meşteşugului, hărnicia şi economia, iar cu ajutorul sistemului de credit să se salveze meşteşugarul şi să se pună bazele unor afaceri moderne. De altfel, Casa de Economii din Sibiu şi cea din Braşov vor acţiona, după cum vom vedea, începând cu epoca neoabsolutistă, pe lângă aceste asociaţii meşteşugăreşti, oferindu-le sprijinul moral şi material, mai ales că acum dezvoltarea comunicaţiilor va determina o rapiditate a circulaţiei mărfurilor şi persoanelor.

Insigna jubiliară

Asociația tinerilor meseriași germani din Sibiu

60 de ani – cu ocazia mutării în noul sediu

În anul 1865 asociația cumpără o clădire pentru școlarizarea tinerilor, iar în anul 1925 se inaugurează un sediu nou, special pentru activitatea tinerilor asociației.

Sibiu, arhaic Sibiiu, popular Sâghii, (în germană Hermannstadt, în maghiară Szeben, Nagyszeben, în latină Cibinium) este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu, România. Sibiu este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de aproximativ 155000 de locuitori. În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis sau Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraș (Cibin) și denumirea românească a orașului. În zona actualului cartier Gușterița a existat o așezare romană numită Cedonia. Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi așezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de către coloniști sași din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății este făcută în anul 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Sibiu, iar jos câteva dintre cele mai frumoase și mai reprezentative clădiri de arhitectură sibiană.

Dumbrava Sibiului

Parcul și Muzeul tehnicii populare (în aer liber)

Muzeul Brukenthal

Prefectura

Primăria

Biserica evanghelică

Biserica romano-catolică

Podul Minciunilor

Sinagoga

Turnul sfatului

Județul Sibiu este situat în sudul provinciei istorice Transilvania, în podișul cu același nume, la nord de Carpații Meridionali, în România. Reședința de județ este municipiul Sibiu. Județul se întinde pe suprafața de 5432 kilometri pătrați și numără aproximativ 425000 de locuitori. Ca subunități administrative județul este compus din; 2 municipii - Sibiu și Mediaș, 9 orașe - Avrig, Agnita, Cisnădie, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Săliște, Tălmaciu, Copșa Mică și 53 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Sibiu, iar jos câteva dintre monumentele istorice și arhitectonice inconfundabile ale județului și alte locuri de vizitat.