Epaminonda's Blog.....: PESARO

Mai jos am postat și alte fotografii cu monumente de cultură și

arhitectură din orașul italian PESARO, regiunea MARCHE, precum și

multe trimiteri poștale ilustrate și o insignă din acest oraș stațiune.

Acest oraș este situat pe coasta estică italiană, aici fiind locul de naștere

al compozitorului de muzică de operă Gioachino Rossini (1792 - 1868).

Casa natală a compozitorului Rossini

Teatrul Rossini

Statuia Gioachino Rossini

Liceul de muzică Rossini

Piața Poporului

Palla di Pomodorro

Teatrul comunal

Palatul ducal

Cazarma Amo del Monte

Piața V.Emanuelle

Școala elementară Filippo Corridoni

Muzeul civic

Domul

Trimiteri poștale ilustrate

Insignă locală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ

MUNCA ÎN ECHIPĂ

de Liviu Gogu – Buzău

Am să definesc în pripă,

Ce-nseamnă munca în echipă;

E când unul dă cu sapa

Și-n juru-i cinci plimbă… mapa

PROMISIUNE

de Mirela Grigore – Rm.Sărat

Pe bănet, pe munți de aur

Nu l-aș da pe președinte,

Sunt roman sadea, nu ghiaur

Dar l-aș scoate… ca pe-un dinte.

______________xxx_____________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI MEDALII

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Premiul de stat al Republicii Populare Române - Clasele I, II și III

Brevetul Premiului de stat al R.P.R.

Laureat al Premiului de Stat este un titlu onorific acordat în timpul regimului comunist cetățenilor Republicii Ropulare Române cărora li s-a acordat Premiul de Stat al Republicii Populare Române. Titlul era conferit de către Consiliul de Miniștri, la propunerea Comitetului pentru premiile de stat. Premiul de Stat al Republicii Populare Române și titlul de Laureat al Premiului de Stat au fost instituite prin Decretul Marii Adunări Naționale nr. 447 din data de 23 decembrie 1949. Acesta se acorda anual celor care au realizat opere de deosebită valoare în diverse domenii. Inițial premiul avea două clase: clasa I, în valoare de 500000 lei, deținătorii acestui premiu primind o insignă de aur și dreptul sa poarte titlul de „Laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Române”, insigna fiind confecționată din aur de 18 carate în greutate de 23 grame; clasa a II-a, în valoare de 200000 lei, deținătorii acestui premiu primind o insignă de argint. Ulterior s-a adăugat și clasa a III-a, deținătorii acestui premiu primind o insignă de bronz.

Insigna - Poliția specială FULGER - Rep.Moldova

La 5 decembrie 1991, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, în urma contopirii a două mari unităţi ale Ministerului Administrație și Internelor — Batalionul separat de poliţie cu destinaţie specială şi Batalionul nr. 1 de patrulă şi santinelă al municipiului Chişinău — a fost creată Brigada de poliţie cu destinaţie specială (B.P.D.S.) „Fulger”. BPDS „Fulger” acţionează pe întreg teritoriul ţării prin metode şi procedee specifice, fiind implicată în restabilirea ordinii publice; participând la neutralizarea şi capturarea infractorilor deosebit de periculoşi, la eliberarea ostaticilor, la respingerea atacurilor armate, la căutarea şi reţinerea delincvenţilor evadaţi;asigurând protecţie persoanelor a căror viaţă este în pericol; prestând servicii de pază persoanelor fizice şi juridice. Sus am postat logo-ul B.P.D.S. Fulger și o poză cu membri ai acestei structuri militare din Republica Moldova.

Deasupra am postat un întreg poștal omagial (plic timbrat și datat) scos de către Poșta Republicii Moldova în cinstea celei de-a XX-a aniversari a existenței Poliției speciale FULGER.

Insignă - Poliția militară

Istoricul Poliţiei Militare se află în strânsă legătură cu istoricul jandarmeriei române, de unde îşi are originile. Trebuie făcută însă menţiunea că Gendarmeria – denumirea din acea epocă – a fost înfiinţată şi subordonată Ministerului de Resbelu. Primele atestări ale activităţii de „poliţie a trupei” se regăsesc în documentele de „fiinţare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza. Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale”. De menţionat este faptul că la acea dată, Gendarmeria se găsea în subordinea directă a Ministerului de Război. În perioada următoare, situaţia reală a impus pregătirea şi promulgarea unor noi legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei. În perioada 1913 - 1916 s-au produs unele modificări pe linie organizatorică, care au vizat sporirea efectivelor, înfiinţarea unor posturi speciale pentru fabricile din Capitală care produceau materiale pentru armată, înfiinţarea de puncte speciale de pază şi control la toate trecătorile din Carpaţi, precum şi crearea unui detaşament pentru paza regiunilor petrolifere. Începutul anului 1917, găseşte serviciul Jandarmeriei pe lângă Armata de Operaţii. La comandamentele Corpurilor de Armată, precum şi la brigăzile mixte s-a constituit câte un detaşament de jandarmi, sub comanda unui ofiţer de infanterie cu un efectiv redus de jandarmi. La data de 16 aprilie 1917, Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de “Detaşament mobil de poliţie al Marelui Cartier General”. De asemenea, unele subunităţi de jandarmi – poliţie militară sunt repartizate serviciilor de pază la lucrările de artă şi fortificaţii, iar altele date ca întăriri în principalele oraşe din Moldova. Cu ocazia demobilizării armatei - care a început la 1 iulie 1918 – formaţiunile de poliţie militară organizează: “punctele de trecere peste demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea să se desfăşoare în linişte”. La decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizări a armatei române, poliţia militară a contribuit la desfăşurarea acesteia, dar și la menţinerea ordinii şi liniştii în ţară. După intrarea României în al doilea război mondial, la 22 iunie 1941, trupele de poliţie militară au primit misiuni specifice, printre care putem aminti:combaterea acţiunilor teroriste;paza unor obiective economice importante; întărirea măsurilor de ordine internă; contracararea acţiunilor de desant şi a paraşutiştilor, supravegherea elementelor din opoziţie, etc. Odată cu difuzarea Proclamaţiei M.S. Regele Mihai I, conform directivelor date de Guvern, poliţia militară a trecut la executarea misiunilor specifice în condiţiile noii situaţii operative, aducându-şi o contribuţie notabilă şi în etapa a doua a participării României la cel de-al doilea război mondial. La sfârşitul celei de-a doua confragaţii mondiale, Jandarmeria este subordonată din nou Ministerului de Interne, iar formaţiunile specializate de poliţie militară sunt desfiinţate, personalul fiind contopit de alte structuri. Lăsând un gol în activitatea Ministerului Forţelor Armate (fostul Minister de Război), în anul 1947, s-a impus necesitatea înfiinţării unor structuri care să acopere nevoile de menţinere şi control al disciplinei militare, precum şi de îndrumare a circulaţiei autovehiculelor militare. Pentru a nu avea totuşi o putere de acţiune prea mare, care să contravină intereselor partidului unic şi a reprezentanţilor săi, s-au înfiinţat unele structuri care să compenseze dispariţia poliţiei militare, dar acestea au fost concepute ca elemente disparate, de sine stătătoare – şi în consecinţă destul de ineficiente – cu subordonare şi competenţe diferite: Ordine şi Disciplină, Controlul şi Îndrumarea Circulaţiei, Cercetarea Penală Specială, Închisoarea Militară, etc. Această situaţie s-a perpetuat până în anul 1990, când, după înlăturarea regimului comunist din decembrie 1989, Ministerul Apărării Naţionale a considerat că este necesară înfiinţarea unei structuri unice, cu comandă operaţională eşalonată, conform tendinţelor de modernizare a armatelor şi pregătirea structurii de integrare în N.A.T.O.. Sus am postat un ecuson brodat al uniformei de polițist militar.

N.C.Paulescu - Hypocrtaes Aepateus - Black Sea Diab Medal

Nicolae Constantin Paulescu (născut la data de 8 noiembrie / 30 octombrie 1869 în București și decedat la data de 19 iulie 1931 tot în București) a fost un om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, denumit mai târziu insulină. În ciuda contribuțiilor sale incontestabile în domeniul metabolismului uman, Nicolae Paulescu este în general ignorat complet de școala de medicină și istoriografia științifică occidentală. A studiat medicina la Paris, luându-și doctoratul în anul 1897, cu teza Cercetări asupra structurii splinei.

N.C.Paulescu - Descoperitorul insulinei

Al XXI-lea congres român internațional

de diabet, nutriție și boli ale metabolismului - 1993

Universitatea din Oradea România

Universitatea din Oradea este considerată printre universitățile de nivel mediu din România, fiind plasată pe locul întâi într-un studiu de dezvoltare dinamică a universităților. Universitatea are 18 facultăți, 2003 de angajați, dintre care 1237 sunt cadre didactice, și 35000 de studenți. În atmosfera iluministă a sfârșitului secolului al XVIII-lea ia ființă la Oradea, la 17 martie 1780, Academia Regala Catolica de Drept din Oradea. Academia a functionat continuu pana in luna martie 1919, cand cu ocazia unirii Transilvaniei cu Romania, noua putere instaurata i-a obligat pe dascali sa accepte noua lege a învățământului. În anul 1921 Facultatea de Drept a fost obligata sa treca de la limba de predare maghiara la cea romana, sub sanctiunea interzicerii functionarii institutiei. În 1923 prin infiintarea a două Academii Teologice viața universitară orădeană va primi noi dimensiuni, dar în anul 1934 învățământul superior orădean este desfințat. După aproape trei decenii, la 1 octombrie 1963 se înființează la Oradea un Institut Pedagogic de 3 ani, menit să completeze penuria de cadre didactice din învățământul de cultură generală. În anul 1983 la Oradea mai funcționa doar un Institut de subingineri afiliat Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 s-a înființat Universitatea Tehnică, denumită apoi Universitatea din Oradea, pe temelia puternică a unor prestigioase tradiții universitare orădene din secolul al XVIII-lea. sus am postat logo-ul și sediul central al Universității Oradea.

Insignă - Balcaniada de schi -București 1980

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Insigna - C - Calitate, competitivitate, eficiență

Cercul calității

Calitatea este totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.

Eficiența este modalitatea de a obține rezultatul propus, altfel spus raportul dintre efortul depus și rezultatul obținut într-o activitate economică. Este sinonimul noțiunii randament.

Competitivitatea este însușirea de a fi competitiv, adică de a fi la înalțimea semenilor, în ceea ce privește rezultatul acțiunilor de orice fel.

Acești termeni erau des folosiți în propaganda regimului comunist pentru a-i convinge pe cetățeni să producă mult și bun, cu consumuri reduse de materii și energie.

______________ooOoo_____________

INSEMNE MILITARE STRĂINE