Ro - M - oN 74

CELE MAI RECENTE MONEDE

COMEMORATIVE (JUBILIARE)

EMISE DE CĂTRE 

BANCA NAȚIONALĂ

A REPUBLICII MOLDOVA

Moneda comemorativă de deasupra celebrează personalitatea lui Nicolae Milescu Spătaru. Aversul monedei prezintă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus - anul emisiunii - 2014, în partea de jos - inscripţia 100 lei şi urmând circumferinţa monedei este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central, chipul lui Nicolae Milescu Spătaru, în partea de sus, urmând circumferinţa monedei, este gravată inscripția „NICOLAE MILESCU SPĂTARU", iar în partea de jos anii de viață „1636 - 1708. Principalele caracteristici tehnici ale monedei sunt; data emiterii – 20 octombrie 2014, valoare nominală - 100 lei, seria – Aleea clasicilor din Grădina publică “Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău, calitate - proof, metal - aur, puritate - 99,9%, greutate – 7,8 grame, formă - rotundă, diametru – 24 milimetri, margine - zimţată, tiraj - 300 de exemplare.  

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (născut 1636 Vaslui – decedat 1708 la Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit Cancelarul Prințului Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 – 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm. Milescu vorbea fluent limba română, limba latină limba greacă și limba rusă. Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiul Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și la Stettin (1664 - 1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță anti-otomană. În anul 1671 se retrage în Rusia. La școala slavo-greco-latină înființată de la Moscova, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni. Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675 - 1678).Țarul Aleksei îl trimite ca ambasador în China. Expediția a durat mai mulți ani, deși prezentarea în fața împăratului nu a mai avut loc din cauza protocolului imperial, considerat înjositor.

Moneda comemorativă de deasupra celebrează personalitatea lui Nicolae Milescu Spătaru. Aversul monedei prezintă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus - anul emisiunii - 2014, în partea de jos - inscripţia 50 lei şi urmând circumferinţa monedei este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central, chipul lui Nicolae Milescu Spătaru, în partea de sus, urmând circumferinţa monedei, este gravată inscripția „NICOLAE MILESCU SPĂTARU", iar în partea de jos anii de viață „1636 - 1708. Principalele caracteristici tehnici ale monedei sunt; data emiterii – 20 octombrie 2014, valoare nominală - 50 lei, seria – Aleea clasicilor din Grădina publică “Ștefan cel Mare și Sfânt” din municipiul Chișinău, calitate - proof, metal – argint, puritate - 99,9%, greutate – 13 grame, formă - rotundă, diametru – 28 milimetri, margine - zimţată, tiraj - 500 de exemplare.  

Nicolae Milescu  a fost cunoscut sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o perioadă în Țara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domnitor pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar), fără a se menționa că era român. Lucrarea sa “De la Tobolsk până în China” - note de călătorie a fost editată în anul 1888 de G.Sion. Deasupra am aplicat o poză a statuii spătarului Milescu, situată în Vaslui - România, în fața muzeului județean.

Moneda comemorativă de deasupra celebrează personalitatea lui Dumitru Matcovschi. Aversul monedei prezintă în plan central stema Republicii Moldova, în partea de sus - anul emisiunii - 2014, în partea de jos - inscripţia 100 lei şi urmând circumferinţa monedei este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central, chipul lui Dumitru Matcovshi, imaginea stilizată a pomului vieții și o carte, în partea de sus, urmând circumferinţa monedei, este gravată inscripția „DUMITRU MATCOVSCHI", iar în partea de jos anii de viață „1939 - 2013. Principalele caracteristici tehnici ale monedei sunt; data emiterii – 20 octombrie 2014, valoare nominală - 100 lei, seria – Personalități, calitate - proof, metal – argint, puritate - 99,9%, greutate – 13 grame, formă - rotundă, diametru – 28 milimetri, margine - zimţată, tiraj - 1000 de exemplare. 

Dumitru Matcovschi (născut în data de 20 octombrie 1939 în localitatea Vadu Roșca, județul Soroca, astăzi raionul Șoldănești și decedat la data 26 iunie 2013 la Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Este recunoscut în critica literară pe plan international și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Dumitru Matcovschi este autorul a peste 50 de volume de poezie, proză și piese de teatru și este recunoscut drept un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Unele din creațiile sale au fost traduse în rusă și lituaniană. În anul 2011, scriitorul a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria A „Literatură”, de către președintele României. În 2009, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere, Matcovschi a primit de la primarul orașului Chișinău titlul și panglica de Cetățean de Onoare al orașului. Printre altele, Matcovschi a primit următoarele distincții: 1989 - Scriitor al poporului, 1996 - Cavaler al Ordinului Republicii Moldova,1996 - Membru titular al Academiei de Științe din Republica Moldova, 1997 - Laureat al Festivalului Internațional de poezie „Nichita Stănescu”, 2000 - Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor, 2012 - Cavaler al Ordinului „Meritul Cultural”. A fost deținător al premiilor „Mihai Eminescu” și „Pentru distincție în muncă”. Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de baștină a poetului a primit numele scriitorului. În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea scriitorului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”, cu contribuția comună a soției și familiei, a surorii lui și a câtorva oameni politici. Tot atunci, a fost inaugurat Festivalul Internațional de poezie și cântec „Dumitru Matcovschi”, cu participanți din Moldova, România și Ucraina.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAȚĂ 

de Gheorghe I. Gheorghe

UNUI CUPLU

Mi-au reținut atenția

Bând cu ei un rom:

Ea – tufă de Veneția

El – era în pom.

ALTUI CUPLU

Chiar dacă mă crezi tehui,

Am să îți repet de zor:

El – un om al nimănui,

Ea – femeia tuturor.

_________xxx_________

O MEDALIE,

CÂTEVA PLACHETE ȘI INSIGNE

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA,  poţi citi în  articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Parteneriatul pentru pace - România 5 ani 1994 - 1999 

Parteneriatul pentru Pace este o iniţiativă majoră introdusă de N.A.T.O. (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord) la Întâlnirea la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la Bruxelles în ianuarie 1994. Scopul Parteneriatului este acela de a întări stabilitatea şi securitatea din întreaga Europă. Invitaţia la Parteneriatul pentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantic (N.A.C.C.), precum şi altor state prezente la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), care sunt capabile şi îşi doresc să participe la acest program. Cele 22 de ţări participante în prezent la parteneriat un grup divers din punct de vedere geografic, care include state din Europa de Vest, foste republici sovietice din Caucaz, Asia Centrală şi din alte regiuni, precum şi ţări care aspiră la obţinerea statutului de membru al Alianţei. Activităţile pe care şi le asumă fiecare stat partener se bazează pe programe individuale de Parteneriat care sunt elaborate în comun. Programul de parteneriat se axează pe cooperarea în probleme de apărare, dar depăşeşte cadrul dialogului şi cooperării, în scopul consolidării unui parteneriat real între fiecare ţară Parteneră şi N.A.T.O.. Cu timpul a devenit o caracteristică permanentă şi importantă în arhitectura securităţii europene şi ajută la extinderea şi intensificarea cooperării politice şi militare din întreaga Europă. Programul susţine creşterea stabilităţii, diminuarea ameninţărilor la adresa păcii şi constituirea unor relaţii mai strânse de securitate, bazate pe cooperarea practică şi pe angajamentul faţă de principiile democratice, susţinute de Alianţă. Documentul Cadru include sarcini specifice pe care fiecare participant trebuie să şi le asume în cooperarea cu N.A.T.O. în vederea îndeplinirii obiectivelor întregului program. Acestea sunt următoarele: 

• să faciliteze transparenţa în procesul de planificare a apărării naţionale şi a bugetului;
• să asigure controlul democratic al forţelor de apărare;
• să-şi menţină capacitatea şi disponibilitatea de a contribui la operaţiunile întreprinse sub autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea O.S.C.E.. (Organizația pentru securitate și cooperare în Europa)
• să dezvolte relaţii militare cooperante cu N.A.T.O., în scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări capacitatea participanţilor la parteneriat de a desfăşura misiuni de menţinere a păcii, precum cele de căutare şi salvare, operaţiuni umanitare şi altele asupra cărora se va conveni ulterior;
• să dezvolte, pe termen lung, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând membrilor Alianţei Nord Atlantice. 

Insignă - Jocurile academice de vară - Berlin 1951 - delegat român 

Jocurile academice de vară de la Berlin din anul 1951 au fost o largă competiție sportivă la care au participat tineri studenți din mai multe țări ale lumii. Jocurile au fost organizate de către U.I.S. (Uniunea Internatională a studenților). Această organizație a fost fondată în anul 1946 și are sediul permanent la Praga, în Cehia. Sus am postat logo-ul competiției. 

Deasupra am postat medalia de concurs a acestei competiții sportive internaționale. 

Deasupra sunt reprezentate aspecte de la festivitățile de deschidere și închidere a jocurilor academice de vară - Berlin 1951. La loc de cinste era chipul tătucului Stalin!?!?!?

Insigna - Pentru merite în poștă și telecomunicații

După instaurarea comunismului în România, regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.” Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel,“la sânge". În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Distincțiile acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Și insigna Pentru merite în poștă și telecomunicații face parte din acest ansamblu de distincții. Culorile roșu, galben și albastru semnifică culorile drapelului național, albastru – cer senin, pace, galben – lanuri de grâu, bogăție și roșu - “sacrificiul de sânge al clasei muncitoare”, iar laurii și razele de pe margine simbolizează “victoria finală”. 

Placheta - M.S.(Majestatea sa) Regina Maria

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg și Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. „Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pămînt şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.”  

Placheta - Electrica

Din partea Societății anonime române "Electrica"

cu ocazia împlinirii a 30 ani de funcționare 1898 - 1928 

Bucureştiul a devenit în 1857 prima capitală din lume iluminată cu petrol lampant, iar din acel moment au început preocupările pentru modernizarea vieţii publice din România, implicit şi a celei industriale. Anii respectivi au marcat începutul avântului economic al ţării (anul 1938 este folosit ca referinţă pentru starea economică a României înainte de schimbarea regimului de guvernamânt) şi una din direcţii a fost dezvoltarea energetică a ţării. Treptat, au fost puse în funcţiune capacităţi de producţie noi (hidrocentrale, termocentrale, centrale electrice pe gaz, linii electrice de transport şi distribuţie) care au condus la închegarea Sistemului Energetic Naţional. În zilele noastre au rămas neelectrificate aproximativ 300 de localităţi. Evenimentele care au marcat istoria activităţii de distribuţie şi furnizare a energiei electrice:

- 1882, Bucureşti – a fost pusă în funcţiune prima reţea de iluminat public din ţară

- 1884, Timişoara – intră în funcţiune primul iluminat electric stradal din Europa

- 1887, Craiova – a fost realizat iluminatul electric al Teatrului Naţional

- 1894, Bucureşti – primele tramvaie electrice din ţară

- 1898, Bucureşti – ia fiinţă “Societatea Română pentru Intreprinderi Electrice Industriale”, care în 1921 devine “S.C. ELECTRICA S.A. – Societate Anonimă Română”

- 1899, Iaşi – începe distribuţia publică de energie electrică în oraş

- 1902, Ploieşti – începe distribuţia publică de energie electric în oraş

- 1913 – prima cale ferată electrificată din ţară, pe ruta Arad – Ghioroc – Pincota – Radna

- 1930 – 1931, Bucureşti -  se pune în funcţiune a primei reţele electrice de distribuţie pe stâlpi de beton armat din ţară

- 1939 – 1940, Snagov – are loc punerea în funcţiune a primului cablu subacvatic.

Exista multe alte evenimente importante în construcţia şi dezvoltarea Sistemului Energetic Naţional, acestea reprezentând realizări obţinute de-a lungul anilor de societăţile comerciale apărute prin reorganizarea Ministerului Energiei Electrice, RENEL si CONEL.

   

___________ooOoo___________

INSEMNE MILITARE STRĂINE

Set 3 embleme de identificare a unor unități militare

brodate pe mâneca echipamentului personalului

armatei regale olandeze în timpul celui 

de-al doilea război mondial 

Câteva vignete de pe bilete italienești de loterie 

(zâmbetul inconfundabil al lui Gianni Morandi)

Gianni Morandi (nume real Gian Luigi Morandi - la data de 11 decembrie 1944 în localitatea Monghidoro, Italia) este un cântăreț, actor italian foarte iubit de public.

Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 31.10.2014