Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Turcia a emis recent o moneda dedicata implinirii a 500 de ani de la realizarea celebrei harti a lumii a amiralului turc Piri Reis. Harta lui Piri Reis este o hartă a lumii pre-moderne, elaborată în anul 1513 de către amiralul otoman-turc și cartograful Piri Reis pentru serviciul militar de informații. Jumătate din hartă care a supraviețuit prezintă coastele de vest din Europa si Africa de Nord, dar si coasta Braziliei, cu o exactitate rezonabilă. Diferite insule din Oceanul Atlantic, inclusiv Insulele Azore si Insulele Canare sunt reprezentate, precum și insula mitologică Antillia si posibil Japonia. In anul 1929, un grup de istorici, cercetand sectiunea haremului Palatului Topkapi din Istambul, au gasit aceasta harta intr-o gramada de moloz. Istoricii au fost uimiti cand au descoperit ca harta prezinta clar coasta de nord si de sud a continentului american. Si mai uimiti au fost sa descopere pe vechea harta facuta la anul 1513, continentul Antarctica, care nu a fost descoperit pana in anul 1818.

Piri Reis, nume real Hadji Muhiddin Piri Ibn Hadji Mehmed, reis/rais în arabă înseamnă căpitan (circa 1465 -1554 sau 1555) a fost un căpitan apoi amiral turc-otoman, geograf și cartograf. El este cunoscut în primul rând azi pentru hărțile și diagramele adunate în lucrarea Kitab-i lui Bahriye (Carte de navigație), o carte care conține informații detaliate cu privire la navigație, precum și diagramele extrem de precise care descriu porturile și orașele importante ale Mării Mediterane.

2. În anul 2012, holdingul de audit și contabilitate "ZRT" din localitatea Haidunadasi - Ungaria a emis un set de bancnote locale, foarte frumoase, dedicate personalității principelui transilvănean Ștefan Bocskai și Parcului național Hortobagy, denumite chiar coroane Bocskai. Când va învăța ceva de aici și Banca Națională a României?

Bancnota de 500 de coroane Bocskai prezintă pe avers Șoimul dunărean, iar pe revers Porcul din rasa Mangalița.

Hortobágy este un parc national de 800 kilometri pătrați, situat în estul Ungariei, bogat în istorie, cultură și tradiții locale. Este cea mai mare arie protejată a Ungariei, declarată în anul 1973 și inclusă în patrimoniul mondial în anul 1999. Hortobágy este o stepă cu ierburi înalte unde își duc viața multe și interesante exemplare de floră și faună. Aici se găsește monumentalul Pod cu 9 găuri de pe râul care dă numele acestui parc național. În această zonă aridă au fost trimiși la muncă forțată adversarii politici ai staliniștilor maghiari în epoca de început a comunismului maghiar.

Șoimul dunărean este o specie de șoim pe cale de dispariție. Lungimea corpului variază între 45 -55 cm și anvergura între 105 - 130 cm. Masculii cântăresc 730 - 990 de grame, femelele 970 - 1300 de grame. Silueta este tipică de șoim, cu aripile lungi și înguste,iar coada lungă. Adultul are un colorit brun pe spate și aripi, albicios pe cap, abdomen și sub aripi, cu striuri maronii longitudinale. Cuibărește în arbori sau pe versanții stâncoși. În luna aprilie are loc depunerea pontei, formată din 3-4 ouă cafeniu deschis cu pete întunecate. La clocit participă ambele sexe, cu schimbul, timp de 28-30 de zile. Se regăsește, într-o mare diversitate, în mai multe țări din Europa de est și Asia. Ultimele perechi de șoimi cuibăritori au fost localizate în România, în Dobrogea și județul Timiș. Una dintre caracteristicile acestei specii de șoim este faptul că nu își construiește cuib. Astfel, în lipsa alternativei, o parte însemnată a perechilor de șoim dunărean își crește puii în cuiburi construite de alte păsări, pe stâlpii de înaltă tensiune. Se hrănește în principal cu popândăi, dar și cu păsări.

Rasa de porci Mangaliță a fost obtinuta în urma încrucișări repetate între porcul autohton cu porcul mistreș și porcul Sumadia, de talie mare, cu părul lung și creț din Serbia, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Prima atestare a sa fiind pe mosia de la Chisineu-Cris (judetul Arad) a arhiducelui Iosif Anton, al șaptelea copil al imparatului austriac Leopold al II-lea. Este o rasă specializată pentru producția de grăsime și are cinci varietăți: blondă, roșie, neagră, cu abdomen de rândunică și bariș. Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt și acoperit cu păr creț.Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari și semiblegi. Gâtul este scurt, gros și musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării ușor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Șuncile posterioare sunt slab dezvoltate. Prolificitatea este redusă, între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct matern slab conturat. Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare pentru prepararea salamului de Sibiu. Nu este pretențioasă la hrană, mulțumindu-se cu pășunea, unele fructe de pădure dar reacționând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate.

Bancnota de 1000 de coroane Bocskai prezintă pe avers Oaia de rasă - Racka, din parcul național Hortobagy, iar pe revers Podul de peste râul Hortobagy.

Racka este o cunoscută rasă ungurească de ovine ce crește în parcul national Hortobagy, recunoscută pentru coarnele sale în formă de spirală, cu lungimi de până la 61 cm. Această rasă este crescută pentru lapte, carne și lână. Berbecii pot avea o greutate de până la 60 kg iar oile până la 40 kg. Aceste ovine au lână colorată în diferite nuanțe de maro și, mai rar, negru-roșietic.

Podul cu 9 găuri este simbolul Parcului național maghiar Hortobagy și cel mai lung pod de piatră rutier din Ungaria istorică. Podul a fost construit între 1827 și 1833 într-un stil clasic. Podul are lungimea totală de 167,3 metri și are gurile de intrare largite pentru a permite accesul turmelor de animale ale păstorilor. Acest pod a fost realizat după planurile arhitectului Ferenc Povolny, el fiind precedat de un vechi pod de lemn ce nu mai corespundea necesităților vremii.

Bancnota de 2000 de coroane Bocskai prezintă pe avers dansul unor berze, iar pe revers cai ungurești adăpându-se.

Rasa de cai ungurești (Nonius) a fost creata in herghelia din Mezőhegyes, Ungaria. Este o rasa ce face parte din grupul cailor jumatate-sange creati la inceputul secolului 19 in Impreiul Austro-Ungar. In urma selectiei din cadrul speciei, au fost valorificate exemplarele mai grele, cu ham care sa insumeze calitatile cerute de armata habsburga.Calul acestei rase este un cal de talie mare, cu o greutate semnificativa, de culoare murga sau neagra. Are capul mare, putin greoi, gatul puternic, musculos, corect prins care ii confera un aspect baroc (caracter spaniol). Aria de raspandire a acestei rase este: regiunile Mezőhegyes, Makó si Hajdúság. Acest cal are un caracter docil si un temperament vioi.

Barza (Ciconia ciconia ) este o pasăre cu gâtul lung, care trăiește în regiunile calde ale lumii, pe langa mlaștini sau pe margine bălților. Se hrănește cu broaşte, peşti şi mici pasări sau mamifere. Construiește cuibul pe acoperișuri, coșuri și pe turnurile bisericilor. Se alimentează în câmp și locuri deschise, unde există umiditate. Toamna berzele europene zboară în stoluri spre sud, în Africa, iar primăvara obișnuiesc să se întoarcă la același cuib abandonat cu șase luni în urmă. În general, folosesc un singur cuib mai mulți ani la rând. Berzele emit un sunet specific cu repetate lovituri de cioc, prin acest sunet berzele comunicând între ele.

Bancnota de 5000 de coroane Bocskai prezintă pe avers dropia, pasărea națională a Ungariei, iar pe revers biserica reformată din piața Main a orașului Hajdúnánás, construită în 1792, o copie după o gravură pe lemn din anul 1860.

Dropia (Otis tarda) este o pasăre de stepă specifică stepelor, din familia Otididae, care trăieşte în sud-estul Europei şi zonelor cu climă temperată din Asia. În România s-a găsit până acum câteva decenii în Bărăgan, în prezent mai apare regulat în SV ţării. În cazul dropiilor se observă un dimorfism sexual accentuat. Masculul de dropie este cea mai masivă pasăre din Europa, putând ajunge până la 18,5 kg. Este pasărea cea mai grea care se poate înălţa în zbor. Femelele sunt mult mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Dropia se hrăneşte cu vegetaţie, fasole verde şi mazăre, dar şi cu insecte sau mici vertebrate. Este o pasăre tăcută, dar în perioada de cuibărire scoate un ţipăt ca un lătrat.

Hajdunadasi este un orășel maghiar de aproximativ 17500 locuitori situat în estul țării nu departe de frontiera vestică a României.

În orașul Haidunadasi este ridicată o impozantă statuie a lui Ștefan Bocskai.

Deasupra este postat bustul principelui transilvănean Ștefan Bocskai din localitatea românească Miercurea Nirajului din județul Mureș.

Bancnota de 10000 de coroane Bocskai prezintă pe avers un infanterist din armata lui Bocskai, iar pe revers tauri de luptă din rasa Bovine gri, în parcul național Hortobagy.

Bovinele gri sunt o cunoscută rasă maghiară de bovine, crescute pentru carne. Aceste bovine sunt subțiri și înalte în talie. Masculii ajung la înălțimea de 155 cm și greutatea de 900 kg, iar femele ajung la înălțimea de 140 cm și greutatea de 600 kg. Sunt animale robuste ce fată ușor și traiesc mult. Au coarne lungi, ușor curbate și îndreptate în sus.

Bancnota de 2000 de coroane Bocskai prezintă pe avers chipul principelui transilvănean Ștefan Bocskai, iar pe revers coroana și sceptrul său.

Stefan Bocskai (născut la data de 1 ianuarie 1557 în Cluj și decedat la data de 29 decembrie 1606 la Cașovia în Slovacia) a fost conducătorul răscoalei antihabsburgice și după ce a învins armata imperială la Almoșd, Ungaria, în data de 4 octombrie 1604, a fost proclamat principe al Transilvaniei. A avut o domnie scurtă, fiind otrăvit în data de 29 decembrie 1606 de către cancelarul său, Mihai Katay.

Coroana, dar și sceptrul principelui Ștefan Bocskai au fost primite în dar de la sultanul turc Ahmed pentru că a condus răscoala antihabsburgică.

3. Mai jos continui să îți prezint alte monede euro probă test sau de încercare emise de astă dată de către statul european Letonia.

Letonia este o republică situată în Nordul Europei, pe țărmul estic al Mării Baltice. Țara numără aproximativ 2,33 milioane de locuitori, la o suprafață de 64589 kilometri pătrați, având capitala în orașul Riga. Statul Letonia și-a câștigat independența la data de 11 august 1920, față de Rusia, și 21 august 1991, față de URSS. Pe aversul monedelor de mai sus este reprezentată nava Julia Maria. Julia Maria este numele unei vechi nave letone, încărcată de tradiții, care a fost lansată la apă în anul 1895. Mai jos am postat fotografiile unor inconfundabile monumente arhitectonice din capitala letonă - Riga.

Primăria

Banca națională

Castelul

Pe monedele de mai reprezentate 3 stele, reprezentând provinciile statului leton, și schipul lui Janis Rainis.

Janis Rainis, nume real Jānis Pliekšāns (1865 - 1929) a fost un scriitor și politican leton.

Pe reversul monedei de mai sus este reprezentat Monumentul Libertății din capitala letonă - Riga.

Monumentul Libertății din Riga este un reper al capitalei letone cu vechime de aproximativ un secol. Monumentul este construit din granit, are înălțimea de 42,7 metri și reprezintă aspirația de libertate a poporului leton. Cele 3 stele din vârful monumentului reprezintă regiunile letone. La baza monumental este înscris sloganul "Pentru Patriei și libertate". Monumentul realizat din donații publice și inaugurat la data de 18 noiembrie 1935 este realizat de către sculptorul Karlis Zale (1888-1942). Pe soclul monumentului sunt realizate 56 de sculpturi, grupate în 13 grupuri, dispuse pe 4 nivele. În timpul ocupației sovietice, orice adunare la acest monument era interzisă, dar după câștigarea independenței de sub U.R.S.S. situația s-a schimbat radical.

***

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

PROVERBE CHINZEȘTI

Celui ce știe să aștepte, timpul îi deschide porțile.
Cine știe să-și oblojească rana este pe jumătate vindecat.
Rubinul nu poate fi şlefuit fără frecare, şi nici omul nu poate fi perfecţionat fără mai multe încercări.

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insignă - Societatea sârbească de cântări

a bisericii din cartierul timișorean Fabric

Societatea sârbească de cântări a bisericii din cartierul timișorean Fabric s-a înfiintat in anul 1896. Statutul societăţii a fost aprobat de către magistratura orașului Timişoara, corul civil şi bisericesc fiind format din aproximativ 45 de membri: sârbi, români, germani şi evrei de ambele sexe. Corul a funcționat doar până în 1906, când a fost absorbit de corul din Cetate. Pe verticală, insigna are 100 mm, lăţimea maximă a metalului în partea superioara este de 40 mm, iar cea minimă de 35 mm; medalionul metalic are diametrul de 37 mm; panglica bicoloră dublă are lăţimea de 30 mm, iar înălţimea de 25 mm. În partea superioară, corpul metalic presat are culoarea aurie, fiind structurat pe doua planuri, planul apropiat este un cartuş de 40 mm lăţime şi 11 mm înălţime, deci un dreptunghi ovalizat (cu colţurile teşite în arc), cartuşul este umplut cu email (smalţ) alb şlefuit, iar pe două rânduri, cu litere în relief şlefuite, cu înălţime de 2 mm, apare denumirea corului cu litere slave de tipar (Темишварско Фабричко Српско Црквено Певачко Друштво), cartuş aplicat pe placa de bază sau planul doi. Placa planului doi are deasupra cartuşului un decor în relief meandrat suprapus de vrejuri, care susţin în fleuron (cimier) simbolul cabinei suflerului; în partea de jos a cartuşului avem un ornament în relief cu vrejurile în jos la capete, iar între vrejuri apar patru perechi de pietre de vatră, la mijloc despărţite de un vrej melcat în jos.

Festivalul de cântare și muzică - Timișoara * 20 - 24 august 1903

În vederea organizării şi desfăşurării Festivalului de cântare și muzică s-a constituit Comitetul executiv, sub preşedinţia primarului de Timişoara - dr. Karol Telbis. Preşedintele de onoare al festivalului a fost ales episcopul diecezan Alexandru de Desewfy. S-a apreciat că vor participa circa 1400 de cântăreţi şi instrumentişti (în realitate, au participat în jur de 1600 de persoane), astfel că autorităţile au trebuit să asigure cazarea şi întreţinerea acestora. Pe baza proiectului întocmit de arhitectul oraşului, Ladislaus Szekely, s-a construit de către maistrul Nikolaus Heim o hala imensă din lemn, având lungimea de 90,6 m, lăţimea de 80,7 m şi înălţimea la coamă de 10,4 m, dar care în interior avea o scena cu dimensiunile 38,4 x 14,1 metri, putând cuprinde circa 1400 de interpreţi. Pentru auditoriu s-au asigurat trei sectoare cu bănci pentru 6000 de persoane. Costul construcţiei a fost de 12845 coroane, iar accesul în hală se făcea contracost pentru de 40 de fileri de persoană. Lucrările de tapiserie au fost efectuate de către decoratorul Ignat Hufferl, contra sumei de 1000 coroane, pictarea şi zugrăvirea au fost efectuate de către pictorul Nikolaus Kery din Budapesta, contra sumei de 1000 de coroane, asta în afară de reclamele făcute pentru diferite firme. Cu această ocazie, s-au tipărit două vederi bicolore, fotografiate şi editate de fotograful curţii imperiale şi regale - Kossak Jozsef (1855-1922). Vederile sunt pe orizontală, cu lăţimea de 14 centimetri şi înălţimea de 9 centimetri.

Prima vedere este de ansamblu şi reprezintă hala nou construită, amplasată în Piaţa Unirii, cu oamenii stând la rând pentru a intra în edificiu. În partea superioara se află tipărit „XV,Orszagos Dalunnepely versenycsarnoka. 1903 augustus 20 – 24“, în partea de jos: „Temesvar, Kiado Kossak Jozsef cs. kirudv. fenykepes. Temesvar“ – în traducere: A XV- a sărbătoare de cântări pe ţară, hala de competiţie, 1903 august 20-24. Timişoara. Editează Kosac Jozef, fotograf al curţii imperiale şi regale - Timişoara 1903.

A doua vedere ne prezintă interiorul halei cu auditoriul şi estrada ocupată de competitori, având aceleași înscrisuri la fel ca prima vedere și realizate tot în roșu. Medalia de mai sus s-a bătut pentru promovarea festivalului. Pe aversul medaliei, cel care lipsește din postarea mea, se află o cunună cu două ramuri de măslin culcate, între ramuri fiind o liră cu cinci coarde, iar la margine, între două cercuri, inscripţia în relief „ZENGTEN A DAL LELEKULTEN A HAZANAK SZENT DAL“ – în traducere: Să răsune cântecul sufletului fierbinte, al patriei cântec sfânt. Reversul medaliei prezintă stema de atunci a Timişoarei, folosită de primarul oraşului, și înscrisul „AZ ORSZAGOS MAGYAR DALAR-EGYESULET XV ORSZ.DALLUN EPE*TEMESVART 1903 AUGUSZ*“ – în traducere: A XV-a sărbătoare a cântecului a Societăţii de Cântări a Statului Maghiar. Medalia este rotundă, are diametrul de 40 de milimetri şi o greutate de 10,8 grame, fiind realizată din tablă presată aurită. Înainte de începerea festivalului, în Timişoara a existat o activitate febrilă pe planul activităţilor culturale şi organizatorice, pregătitoare. Competiţia corurilor şi a formaţiunilor instrumentale s-a organizat pe şase categorii, stabilite din timp. Desfăşurarea concursului a început pe 20 august şi a continuat până în 24 august. În acest timp, s-au desfăşurat diverse concerte în afara competiţiei şi chiar serenade la diverse personalităţi, iar după 24 august, unele formaţiuni au susţinut concerte în locuri publice şi săli de spectacole. Din raţiuni de fair-play, formaţiunile culturale din Timişoara nu au fost premiate, cu toate că au participat la competiţie și au evoluat excelent. Dintre formațiile muzicale timișorene participante amintesc: Societatea Filarmonică, Societatea de cântări şi muzica din cartierul Fabrica, Concordia meseriaşilor, Corul tipografilor, Corul atelierelor de reparaţii a căilor ferate și Corul greco-catolicilor.

(Bibliografie: Franz Metz - Societatea Filarmonică din Timişoara)

Mai jos prezint insignele unor formații muzicale maghiare cu evoluții meritorii la acest festival;