duminică, 4 martie 2012

SA NU UITAM 4 MARTIE 1977 !

Imediat dupa bucuria veniri primaverii si a martisorului starea mea generala se schimba brusc. Rup file din calendar, 2, 3 ,4 martie ..... si imediat imi vine in minte evenimentul petrecut acum 35 de ani. Parca a trecut o viata de om!


Atunci a avut loc cel mai distrugator seism care a afectat Romania in epoca moderna si contemporana, eveniment cu grave consecinte in plan uman, material, dar si economic la nivel national. Prin amploarea si gravitatea urmarilor, cutremurul din 1977 se inscrie intre cele mai puternice evenimente seismice produse in Europa continentala in ultimii 100 de ani.

Cutremurul s-a produs in seara zilei de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22. Epicentrul seismului a fost localizat in partea de nord a Muntilor Vrancei, adancimea focarului fiind de 94 km. Magnitudinea seismului a atins 7,2 grade pe scara Richter.
Seismul din 1977 a avut o durata de 55 secunde, iar urmarile cele mai grave au fost observate in centrul, sudul si estul Munteniei, dar si in Oltenia.

In ceea ce priveste urmarile seismului, acestea au fost deosebit de grave in Muntenia. Din numarul total de morti (1570), cei mai multi s-au inregistrat in municipiul Bucuresti, unde s-au prabusit 28 de blocuri inalte (construite inainte de 1940, in absenta unor standarde de proiectare antiseismica), precum si 3 cladiri mai noi (din cauza unor deficiente de executie).

Distrugeri importante s-au mai inregistrat in alte localitati din Muntenia, in Subcarpatii Curburii, dar si in Oltenia. S-au produs fenomene geomorfologice la nivelul scoartei, alunecari de teren in zonele subcarpatice, tasari, fisuri, formarea unor lacuri de baraj natural in zona Zabalei din Muntii Vrancei. Pe valea Prahovei, sinele de cale ferata au fost indoite intr-un segment situat pe o portiune mai accidentata.

Urmari severe s-au inregistrat si in Bulgaria, unde 200 de oameni au murit, consemnadu-se si distrugeri importante in special in partea de nord, aproape de granita cu Romania. Cutremurul a fost resimtit destul de puternic si in Serbia, si mai slab in Grecia si Ucraina.

Per total s-au inregistrat 1570 decese umane , 11 300 de raniti si 35 000 de locuinte prabusite.

Iata impresia unui soldat aflat atunci in postul de santinela: „Eram santinelă pe acoperisul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului sapte. Noaptea era destul de luminoasă si de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simtit acoperisul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva si cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Toate clădirile se înclinau de-o parte si de cealaltă ca si copacii pe furtună. Prima miscare a fost pe verticală. Câteva fractiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a si întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Apoi s-au stins toate luminile... pe cer era un urias arc de foc, ca si cum s-a produs un scurtcircuit în tot orasul Atunci am zis: Gata, cred că-i gata orasul!”

Iata cum am simtit eu evenimentul: „Eram elev in scola militara la Sibiu. In orice instututie militara intre ora 21.00 si 21.30 se desfasura programul de seara adica curatat echipamentul si igiena perosnala, poate si scris o vedere prietenei, sotiei sau familiei. Deja ma pregateam sa ma bag la pat. Simt o miscare usoara sub talpi si apoi o miscare laterala brusca si vioaie a patului. Mentionez ca dormitorul era la etajul doi al cladirii, ca paturile erau dispuse pe doua nivele si ca eu dormeam la cucurigu. Ma adresez colegului de sub mine: - De ce misti patul ba? Iar el: - Esti nebun, nu vezi ca citesc ceva. La cateva secunde un coleg striga „Cutremur” si o zbugheste pe usa. Se lasa o liniste mormantala. Trec secunde bune, miscare nu se mai simte de fel, ne uitam mirati unii la altii si apoi o „taiem” si noi pe usa, pe scari si afara. In 2-3 minute curtea interioara a scolii s-a umplut de elevi. Unii erau mai speriati, altii mai putin. Nu existau telefoane mobile. Eram ingrijorati pentru ca nu puteam comunica cu familiile. La putina vreme colegii, de fel chiar din Sibiu, ne umplu capul cu vesti groaznice, ca Focsaniul a disparut de pe fata pamantului, ca la Ploiesti si Bucuresti e jale mare. etc. Dupa 5 -10 minute, simtind si o racoare in spate, impreuna cu alti colegi, intram in dormitoare mai comentam nitel si apoi ne culcam. Interesant este ca langa dormitorul nostru era unul mai mic, cu 8 paturi, in care dormeau niste elevi negrotei de prin Congo. Astia s-au speriat groaznic. Au vrut sa sara de la etaj. Nu au intrat in camera pana dimineata”

Istoria seismica a Romaniei a fost marcata de producerea a numeroase cutremure vrancene mai mari de 7 grade, dintre care cele mai severe urmari le-au avut, in ultimii circa 500 de ani, seismele majore din 1471, 1516, 1590, 1620, 1681, 1738, 1802, 1838, 1940 si 1977;

Aceasta realitate istorica dura obliga la aplicarea masurilor adecvate de consolidare a cladirilor subrede, dar si la educatia seismica corespunzatoare a populatiei, cu accent pe generatiile tinere care nu au cunoscut efectele seismelor vrancene mai importante. Fiindca trebuie acceptat faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, in Romania se va produce si un seism major, iar necesitatea pregatirii populatiei, cu concursul factorilor de decizie din domeniul situatiilor de urgenta, al autoritatilor publice centrale si locale, si beneficiind de suportul informational furnizat de specialistii in domeniul seismologiei si din cel al constructiilor, este justificata de efectele cutremurelor din trecut, precum si de vulnerabilitatile existente la diferite niveluri, in prezent.

In randul pierderilor umane intregistrate atunci se regasesc mari valori ale artei, culturii, stiintei si tehnicii romanesti. Dar ce spun eu aici? Orice suflet disparut atunci se constituie intr-o mare pierdere umane pentru familie, pentru colectivul de munca si pentru societate!

Au plecat brusc dintre noi: actorul inegalabil Toma Cargaiu, actrita Eliza Petrachescu, grafician si scenograf de film Liviu Popa, pictorita si graficiana Despina Ghinokastra Istrati, vocea inconfundabila a muzicii usoare romanesti Doina Badea, mezzosoprana Mihaela Maracineanu, solista de muzica populara Filofteia Lacatusu, cascador si campion de canotaj Tudor Stavru, fizician Florin Ciorascu, regizorul Alexandru Bocanet, pianist si compozitor Tudor Dumitrescu, scriitori, poeti, manuitori de condei mai tineri sau mai in varsta precum Anatol E Baconsky, Savin Bratu, Daniela Caurea, Corneliu M Popescu, Mihai Gafita, Virgil Gheorghiu, Alexandru Ivasiuc, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu si Nicolae Stefanescu.

Exact ca o presimtire a venit poezia Danielei Caurea, Moartea e egală-n toate:

„Echilibru e şi-n vină,

Moartea e egală-n toate

Fiecare jumatate

Se ridică şi se-nclină

Peste dealuri, printre vii

Şi în mlaştine stătute.

Mintea-mi arsă pe tăcute

Peste umbre-ar încolţi

Şi ar da ecou perfect

Norilor căzuţi pe faţă

De-ar vedea cum limba-ngheaţă

Încercând să nu mai iert.

Dumnezu sa ii odihneasca in pace pe cei disparuti in groaznicul cutremur!

Sa luam aminte!

Sa ne pregatim mai bine, sa construim mai bine!


4 comentarii:

Maya spunea...

multumesc condorule,datorita tie mi am amintit de ce ar tb sa nu se mai intample...

Epaminonda spunea...

Ar trebuie sa nu se mai intample si totusi se intampla?!

KATI spunea...

Frumos omagiu celor disparuti..E bine sa nu uitam acel eveniment...din mai multe motive ..

Epaminonda spunea...

Am citit foarte mult despre acest cutremur. Au fost drame de neimaginat.