marți, 21 februarie 2023

Mo - M - oN 56

1.  Începând cu data 23 decembrie 2022, Banca Națională a Moldovei a pus în circulație o monedă comemorativă ca mijloc de plată și în scop numismatic. Moneda face parte din seria „Personalități” și este dedicată împlinirii a 350 de ani de la nașterea cronicarului moldovean Ion Neculce. 
Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:
  • seria – Personalități
  • tema – 350 de ani de la nașterea lui Ion Neculce
  • valoarea nominală – 50 lei
  • forma – rotundă
  • diametrul – 30 milimetri
  • greutatea – 16,5 grame
  • metal compoziție – argint
  • puritate – 99,9%
  • margine – zimțată
  • calitate - proof
  • tiraj – 250 exemplare 
În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu se prezintă Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emiterii “2022”, în partea de jos, sub o linie, pe două rânduri orizontale – valoarea “50 LEI” și periferic circular - inscripțiile: “REPUBLICA” (pe partea stângă) și ”MOLDOVA” (pe partea dreaptă). În câmpul central al reversului și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, pe fundalul unui pergament scris – se prezintă efigia lui Ion Neculce, în partea dreaptă – o călimară cu o pană de scris și în partea stângă – inscripția stilizată pe patru rânduri orizontale: “350 ANI DE LA NAȘTERE” și la partea de jos inscripțiile: “ION NECULCE”, orizontal și dedesubt curbat – anii de viață ai personajului: “1672 - 1745”.
Ion Neculce s-a născut în anul 1672. Sub Antioh Cantemir a înaintat până la rangul de spătar, și, după ce a stat retras un timp, a fost făcut mare hatman de către Dimitrie Cantemir, la trecerea acestuia de partea lui Petru cel Mare și a luat parte la războiul rușilor cu turcii. După ce rușii au pierdut războiul, Neculce a trecut cu Cantemir în Rusia și a stat acolo câțiva ani, până la 1719, după care, întorcându-se în Moldova, a trăit la moșia sa din Boian, ocupând numai o dată, sub Constantin Mavrocordat,funcția de vornic. A murit după 1744, lucru ce se dovedește prin ultimele cuvinte ale cronicii lui, unde spune că Constantin Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat mazilit niciun an întreg, ci a fost numit în Muntenia, ceea ce s-a întâmplat în anul 1744. În lucrarea sa „Istoria literaturii române”, istoricul Gheorghe Adamescu spune: „Neculce a fost un militar distins, iar Petru cel Mare l-a prețuit mult și i-a arătat o deosebită simpatie. Tot așa era privit și de familia lui Cantemir și de ceilalți boieri; de aceea când a voit să se întoarcă în țară, cu multă greutate a scăpat de insistențele lor. El însă a ținut cu orice preț să-și vadă țara și nu s-a temut că i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecuție, ci - precum însuși zice - și-a pus nădejdea în Dumnezeu, care din toate l-a scăpat”. Lucrarea de căpetenie a lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la domnia lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja cca 60 de ani. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate pe la alții, "iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimănui, ce am scris singur dintru a mea știință, câte s-au tâmplat de au fost în viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea". Letopisețul este precedat de câteva file ce poartă titlul: "O seamă de cuvinte ce sunt auzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni și în letopisețe nu sunt scrise...". Aici se cuprind o serie de tradiții relative la diferiți domni și care ulterior au format subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă, precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu, Aprodul Purice de Negruzzi, Altarul mănăstirii Putna de Alecsandri, Cupa lui Ștefan de Bolintineanu, Dumbrava roșie de Alecsandri, Visul lui Petru Rareș de Alecsandri, ș.a. Aproape toți domnii, despre care vorbește Neculce în cursul cronicii sale, au câte un scurt portret sau câte o caracteristică. Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă.
2.  Începând cu data de 23 decembrie 2022, Banca Națională a Moldovei a pus în circulație o monedă comemorativă ca mijloc de plată și în scop numismatic. Moneda face parte din seria „Cartea Roșie a Republicii Moldova” și este dedicată păsării Mierla de piatră
Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:
  • seria – Cartea Roșie a Republicii Moldova
  • tema – pasărea Mierla de piatră
  • valoarea nominală – 50 lei
  • forma – rotundă
  • diametrul – 35 milimetri
  • greutatea – 22 grame
  • metal compoziție – argint
  • puritate – 99,9%
  • margine – zimțată
  • calitate - proof
  • tiraj – 300 exemplare 
În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu se prezintă Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emiterii “2022”, în partea de jos, sub o linie, pe două rânduri orizontale – valoarea “50 LEI” și periferic circular - inscripțiile: “REPUBLICA” (pe partea stângă) și ”MOLDOVA” (pe partea dreaptă). În câmpul central al reversului și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, pe fundalul unor maluri stâncoase ale unui râu – se prezintă imaginea color a păsării Mierla de piatră și în exergă sunt aplicate inscripțiile: “CARTEA ROȘIE”, la partea superioară, “MIERLA DE PIATRĂ”, pe partea stângă jos și “Monticola saxatilis” (denumirea științifică a păsării), pe partea dreaptă jos.
Pasărea Mierla de piatră este o reprezentantă a genului Monticola, prezentă în fauna României. Mierla de piatră (monticola saxatilis) este o pasăre migratoare care preferă ţinuturile calde ale Africii, când la noi soseşte toamna friguroasă. De dimensiuni reduse, între 17 şi 20 cm, mierla de piatră are un penaj caracteristic, mai ales masculul cu un cap pictat în albastru, abdomenul portocaliu şi aripioarele brun închis. Femela şi puii au culori mai şterse, predominant maronii, cu pene roşcate doar în coadă. Pentru cuibărit preferă zonele deluroase, puţin acoperite de vegetaţie, să poată supraveghea uşor împrejurimile. Îşi face cuibul în spărturile din stânci şi depune în medie 4 – 5 ouă pe an. Hrana ei este variată, de la insecte, la fructe de pădure şi mici reptile. Masculul are un cântec distinct, melodios şi puternic. În România este considerată o specie rară, estimările fiind între 45 și 200 de perechi cuibăritoare. Cel mai mult mierla de piatra sta ascunsă, pierdută complet, fie prin camuflaj, fie chiar efectiv pitit printre sutele, miile de crăpături ale stâncilor. Această pasăre poate fi admirată și ascultată în sudul stâncos al României, mai exact în Munții Dobrogei și zona de stâncărie din Oltenia. Mai poate fi văzută în zona montană sudică a Europei, Asia centrală până în China.
3. Începând cu data de 23 decembrie 2022, Banca Națională a Moldovei a pus în circulație o monedă comemorativă ca mijloc de plată și în scop numismatic. Moneda face parte din seria „Altele” și este dedicată brandului de țară al Republicii Moldova – Pomul vieții.
Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:
  • seria – Altele
  • tema – Brandul de țară al Republicii Moldova – Pomul vieții
  • valoarea nominală – 50 lei
  • forma – rotundă
  • diametrul – 35 milimetri
  • greutatea – 22 grame
  • metal compoziție – argint
  • puritate – 99,9%
  • margine – zimțată
  • calitate - proof
  • tiraj – 1500 exemplare 
În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc liniar continuu se prezintă Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emiterii “2022”, în partea de jos, sub o linie, pe două rânduri orizontale – valoarea “50 LEI” și periferic circular - inscripțiile: “REPUBLICA” (pe partea stângă) și ”MOLDOVA” (pe partea dreaptă). În câmpul central al reversului și tot în interiorul unui cerc liniar continuu, se prezintă imaginea stilizată color a elementelor structurale ale brandului de țară al Republicii Moldova, dedesubt fiind marcată litera mare de tipar M și mai jos numele țării: “MOLDOVA”.
Pomul vieții este un simbol ce reprezintă continuitatea și modernizarea Republicii Moldova, fiecare ramură a pomului sugerând unul din sectoarele strategice ale economiei țării. Agenția de Investiții este unica instituţie mandatată să promoveze imaginea Republicii Moldova pe dimensiunea economică și investiţională, fiind administrator al Brandului de Ţară pentru buna poziţionare pe radarul economic internaţional. Brandul de țară poate fi utilizat doar în urma unei solicitări aprobate de Agenția de Investiții. Pomul Vieții a fost elementul de bază a peste 30 de târguri și expoziții internaționale în peste 20 de țări. El ste unul dintre cele mai bogate și mai răspândite simboluri. Mircea Eliade distingea șapte interpretări principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articulează toate în jurul ideii de Cosmos viu, în veșnică regenerare. Simbol al vieții în contiună evoluție, în ascensiune spre cer, arborele evocă întreg simbolismul, iar în cazul de față, al moralității iudeo-creștine. Pe de altă parte, el slujește drept simbol pentru caracterul ciclic al evoluției cosmice: moarte și regenerare, înlesnește comuniunea între cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin rădăcini; suprafața pământului, prin trunchi și crengile de jos ; înaltul, prin ramurile dinspre vârf. Avându-și rădăcinile înfipte în pământ și crengile înălțate spre cer, arborele este socotit ca un simbol al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer. În acest sens, el are caracterul unui centru. Mai mult decât atât, acest arbore central care, prin prezența și puterea lui, acoperă întreg domeniul gândirii de la cosmos până la om, este în mod necesar și arbore al vieții. Pomul vieții are drept sevă roua cerească, iar fructele lui inaccesibile muritorilor, transmit o mică parte din nemurire. În tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substituie arborelui cosmic.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc
Festivalul Maria Tănase - XV
Festivalul - Concurs al Interpreților Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” este un spectacol-concurs, amplă manifestare de cultură populară, care are loc odată la doi ani, la Craiova, unde participă interpreti ai cântecului popular românesc din țară și din diaspora. Prima ediție a acestul festival – concurs a avut loc în anul 1969.
Maria Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista  Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului  Petrică Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră.  În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul  cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată.  Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele șAseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord.  A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945 și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în scurt-metrajul Amintiri din București  - 1958. Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a.  În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10
Universitatea din Craiova - România 9-11-X * 1947 - L - 1997
Universitatea din Craiova este o instituție de învățământ superior de stat ce a fost înființată în 1947 și care astăzi cuprinde 17 facultăți. Universitatea din Craiova este o instituție de învățământ modernă ce deservește peste 26000 de studenți, în anul 2017. Oferta academică cuprinde studii universitare, postuniversitare, masterale și doctorale. În anul 2011 a fost clasificată în a doua categorie din România, cea a universităților de educație și cercetare științifică. Craiova este un vechi centru al învățământului românesc. Învățământul organizat este instituit aici în anul 1759 de Constantin Obedeanu. În primăvara anului 1826 școala Obedeanu este transformată în Școala Națională de Limba Română. Ca vechime, este a doua școală românească de grad mediu din Țara Românească, după liceul "Sfântu Sava" din București. Demersurile de întemeiere a unei instituții universitare în inima Olteniei au fost încununate prin Legea 138 pentru înființarea și organizarea Universității din Craiova și a Eforie, promulgată de Majestatea Sa, Regele Mihai I, la 21 aprilie 1947 și publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 1947. În 1947, se înființează Facultatea de Agronomie, redenumită, un an mai târziu, Institutul Agronomic (initial cu Facultatea de Agricultură și, pentru o perioadă, cu Facultatea de Mașini Agricole, iar mai târziu, și cu Facultatea de Horticultură). În paralel, în perioada 1951-1958, în Craiova a funcționat Institutul de Mașini și Aparate Electrice (cu Facultatea de Electrotehnică și, pentru scurt timp, Facultatea de Electrificare a Industriei, Agriculturii și Transporturilor). În 1959, se înființează Institutul Pedagogic de 3 ani(cu Facultățile de Filologie, Fizică-Chimie, Matematică și de Științe. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 894 din 27 august 1965 ia naștere Universitatea din Craiova. În hotărârea menționată se stabilea că Universitatea din Craiova va cuprinde: Facultatea de Matematică, Facultatea de Chimie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Științe Economice, Facultatea de Electrotehnică, Facultatea de Agricultură și Facultatea de Horticultură. Hotărârea prevedea că, odată cu înființarea Universității, Institutul Agronomic își încetează activitatea, facultățile lui trecând în cadrul acesteia, iar Institutul Pedagogic de 3 ani va continua să funcționeze cu Facultatea de Istorie-Geografie și Facultatea de Științe Naturale, dar va fi integrat administrativ și funcțional noii instituții universitare. În aceste condiții, în septembrie 1966 se deschid oficial cursurile Universității din Craiova, cu șapte facultăți de profil universitar, agronomic, tehnic și economic, și cu două facultăți de profil pedagogic. În perioada 1970-1998 avea să funcționeze și Facultatea de Medicină (astăzi, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova). Universitatea din Craiova oferă aproximativ 3100 de locuri de cazare în cele 14 cămine studențești (plus unul la Drobeta Turnu-Severin). Toate căminele Universității din Craiova dispun de săli de lectură pentru studenți și săli de tratament, iar căminele 3, 6, 7, 10, 12 și 14 au spălătorii, unde sunt montate mașini de spălat cu cartele reîncărcabile și jetoane, precum și oficii de preparare a hranei, dotate la standarde europene. Toate căminele sunt legate la rețeaua de televiziune prin cablu, fiind conectate la internet prin rețeaua RoEduNet. Toate campusurile sunt deservite de personal de îngrijire și întreținere. Toți studenții Universității din Craiova beneficiază de consultații medicale gratuite, de medicină generală și stomatologie, prin intermediul Cabinetului Medical Studențesc pentru afecțiuni acute și/sau cronice, bilete de trimitere pentru alte specialități, recomandare pentru analize medicale și interpretarea acestora.
Universitatea de Medicină și Farmacie - Craiova
30 de ani de învățământ medical superior 1970 - 2000
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova este singura de acest gen din regiunea Oltenia.Aceasta a fost înființată în anul 1970 în cadrul Universității din Craiova, conform H.C.M. nr. 59 din 5 februarie 1970. În prezent ea are 4 facultăți:
  • Facultatea de Medicină
  • Facultatea de Medicină Dentară
  • Facultatea de Farmacie
  • Facultatea de Moașe și Asistență Medicală
Această instituție are o poziţie bine definită în cadrul învăţământului superior medical românesc şi o prezenţă activă pe plan internaţional. Neangajată politic, instituţia îşi desfăşoară activitatea pe baza separării funcţiilor academice şi administrative, relaţiile dintre ele fiind însă bine stabilite. Cu un număr de aproape 360 de cadre didactice, organizate în 8 departamente şi 82 de discipline, Facultatea de Medicină pregăteşte anual peste 1750 de studenţi pe parcursul unui ciclu de 6 ani. Sus am postat sediul Facultății de medicină din Craiova și logo-ul acestei instituții de învățământ.
Ziua mondială a pământului - Craiova - 22 apriliei 2000 
În fiecare an, începând din anul 2009, pe data de 22 aprilie este marcată Ziua mondială a Planetei Pământ sau, după cum a mai fost intitulată de ONU, Ziua Internațională a Mamei-Pământ. Cu această ocazie, peste un miliard de cetățeni de pe întreaga planetă participă la acțiuni care au menirea de a conștientiza asupra faptului că avem o singură planetă, ca bază a întregii noastre existențe. În mare măsură depinde de noi cum vom gestiona ecosistemele și resursele sale, astfel încât noi și urmașii noștri să putem trăi bine și îndestulat în această casă comună! Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, „Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimi Hendrix, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des. Ziua Pământului a fost stabilită din inițiativa senatorului american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri. După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre. În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde. În 2017, de Ziua Planetei Pământ, NASA a lansat un site unde pot “adopta” părți ale planetei.
Viitorul Craiova - L.N.B. (Liceul Nicolae Bălcescu) 
Viitorul Craiova este numele probabil al unei echipe de fotbal ce a activat sau poate încă activează pe lângă Liceul Nicolae Bălcescu, veche și renumită instituție de învățământ liceal, din municipiul Craiova.
Liceul "Nicolae Bălcescu" - denumire ulterioară - Liceul ”Carol I”, denumire actuală Colegiul Național “Carol I” este o veche și prestigioasă instituție liceală de învățământ din municipiul Craiova, având statut de monument istoric. Zilnic acest liceu isi deschide zilnic portile pentru mai mult de 2000 de elevi. Istoria acestei scoli doljene in care renumele generatiilor anterioare se intalneste cu cel al generatiilor contemporane incepe cu aproape 100 de ani in urma, in 1826, cand doi fosti elevi ai lui Gheorghe Lazar si Ion Heliade Radulescu, profesorul Stanciu Capataneanu si invatatorul Grigore Plesoianu au pus bazele Scolii Nationale Medii, a doua scoala medie din Principate, dupa Colegiul "Sfantul Sava" din Bucuresti. La inceput, Scoala Centrala a functionat in chiliile de la Manastirea Obedeanu, apoi in cele de la Biserica Madona Dudu. In octombrie 1832 se cumpara actualul teren al Colegiului, în centrul Craiovei, cu suma de 300 de galbeni donati de catre vornicul Iordache Otetelisanu, urmand ca abia in 1842 sa se inaugureze primul local, cel imortalizat de pictorul Theodor Aman in tabloul "Hora Unirii la Craiova". In sala mare a scolii a citit Ion Heliade Radulescu Proclamatia de la Izlaz, in timp ce Ioan Maiorescu, directorul institutiei, urcat intr-un pom din fata cladirii, citea aceeasi Proclamatie pentru elevi si ceilalti craioveni. Dupa infrangerea Revolutiei de la 1848, timp de trei ani, scoala se inchide pentru ca nu are dascalii necesari, iar turcii transforma cladirea in cazarma si bucatarie, incalzindu-si mancarea cu mobilierul si cartile din biblioteca. In 1853, scoala devine comandament tarist si spital. Gheorghe Marin Fontanin protesteaza, este arestat, alungat, dar se intoarce si in 1854 redeschide scoala, pe care o va conduce cu autoritate si competenta inca douazeci si sapte de ani. In 1885, prin inalt Decret Regal, scoala primeste numele Liceul "Carol I". Intre anii 1893-1895 se construieste actuala cladire a liceului ce a costat peste un milion de lei si in fundatia careia regele Carol I a asezat personal un cilindru metalic cu documentul oficial al ctitoriei ce va deveni cladire de patrimoniu. Pictorul Francisc Tribalski a realizat frescele din biblioteca si sala rotunda, iar cladirea noua, cu cupola, a fost dotata cu mobilier luxos. Insa si acest local a devenit spital in timpul Primului Razboi Mondial. În anul 1915, în cancelaria liceului aveau loc ședințele Societății „Prietenii Științei”, filiala Craiova, cu profesorii liceului mai ales. Activitatea se desfășura având ca membri personalități ale timpului. Ei au meritul de a fi înființat Universitatea din Craiova. În octombrie 1926 laboratorul de fizică este dotat cu aparate în valoare de 38630 lei și este adusă la biologie colecția de roci. În anul 1927 liceul nu avea bani să plătească primăriei taxa de 240.000 lei reprezentând contravaloarea taxei de construcție pentru al doilea etaj astfel clădirea liceului este sechestrată. Datoria la Banca Națională era de 2 milioane, cu care bani conducerea liceului a îmbogățit școala cu: un etaj (1925-1927), un stadion, o aripă nouă pentru internat, un bazin de înot, instalații sanitare moderne, o bibliotecă proprie etc., în valoare totală de aproape 7 milioane de lei. În 1912, liceul fusese împroprietărit cu 11 ha în afara orașului unde se vor construi grajduri pentru vite și locuințe pentru angajați. În perioada 1922-1933 cinematograful liceului prezintă filme săptămânal joi, vineri, sâmbăta și duminica între orele 15-20. In anul 1948, cu ocazia centenarului revolutiei pasoptiste, liceul primeste numele de Colegiul Popular "Nicolae Balcescu", dar in 1997 va reveni la vechiul nume "Carol I", ce se pastreaza pana astazi. De altfel, ambele personalitati istorice sunt considerate mentori spirituali ai Colegiului din Craiova. De-a lungul timpului, rezultatele deosebite ale elevilor au consacrat Colegiul National "Carol I" la nivel international. Elevii, indrumati de profesori de exceptie, au adus scolii lor, dar si Romaniei, 52 de premii internationaledintre care 17 medalii de aur, 22 de medalii de argint si 13 medalii de bronz. De asemenea, foarte multi absolventi ai Colegiului National "Carol I" sunt admisi la prestigioase institutii de invatamant superior din strainatate, unde sunt apreciati pentru rezultatele obtinute. Atat profesorii, cat si elevii au participat de-a lungul timpului la parteneriate cu alte scoli din tara sau din strainatate. Astfel, prin intermediul schimburilor interculturale, ei au avut posibilitatea sa vina în contact cu elevi si profesori din Franta, Italia, Belgia, Spania sau Germania. Pe langa valorile umane cultivate de spiritul colegiului de-a lungul zbuciumatei sale istorii, se remarca în aceeasi masura interesul de a înnobila acest spatiu aparte si prin valorile materiale, create cu migala, rabdare si dragoste de arta si de stiinta. Picturi, piese de mobilier, colectii rare de fluturi si de roci, remarcabile valori de patrimoniu, întregesc unicitatea acestei catedrale a culturii, ce iese astfel din tiparele obisnuite ale unei simple institutii de învatamant. Biblioteca Colegiului National "Carol I" este una dintre cele mai valoroase din tara prin vechime si prin tezaurul pe care il detine. Mai mult decat "un templu al culturii", cum o numea Nicolae Titulescu, fost elev al liceului, biblioteca "Mihail Strajan" are o identitate, o valoare si o biografie, pe drept cuvant, "regesti". A luat nastere la 18 octombrie 1836 si contine carti rare, tiparite cu mai bine de patru secole în urma, daca tinem seama ca cea mai veche carte înregistrata a fost tiparita în 1514 ("Tratat de numismatica" de Budeus). Lucrarea cu cele mai multe volume este "Mémoire et reconnaissance" cu autograful lui Lamartine, aflat pe prima pagina a volumului. Cele 40 de volume sunt legate în coperte verzi, scrise cu auriu si dateaza din 1826, chiar anul înfiintarii colegiului. Cea mai valoroasa carte romaneasca existenta în biblioteca este Biblia de la Bucuresti, unul dintre putinele exemplare pastrate în tara. Douazeci si patru de roci descoperite pentru prima data pe teritoriul Romaniei se afla la Colegiul National "Carol I". Aceasta colectie a fost realizata de învatatorii Dumitru si Stefania Alexandrescu între 1900 si 1982 si donata colegiului în 1985. Rocile sunt adunate din minele de la Cavnic, fostele mine aurifere de la Baia Sprie, Herja, Ruschita si din muntii Gutin. Printre ele se numara diamantul de Maramures, marcasita, cuartul ametistizat, blenda neagra, cuart de cavnic, cuart cu calcita, marcasita, pirita, ametist, azurit, stribina cu barita. De asemenea, 5700 de exemplare exotice si 2000 de microlepidoptere autohtone se afla in colectia de fluturi adapostita de Colegiul National "Carol I". În 1974, colectia de fluturi Adriana si Ioana Rusescu a completat colectia Claudia si Ion Stanoiu, reunind astfel exemplare din toate zonele globului. Pot fi admirate aici specii precum Bombicidele de China, Brasolidele din Peru, Uranidele din Madagascar, Morfidele din Brazilia, Peru si Guyana, Papilonidele din Sumatra si Filipine, Argona Mittrei din Madagascar, Hysania Agrippina din Brazilia, Fluturele Morpho, Fluturele Caligo Eurilocus, Fluturele Saturnia Pyri din Oltenia etc. O alta valoare adapostita la Colegiul "Carol I" este Ecorseul lui Brancusi, lucrarea de absolvire a Scolii de Belle Arte din Bucuresti. Replica aflata în laboratorul de biologie de la Colegiul National "Carol I" este una dintre cele patru existente în lume. Sursa de inspiratie pentru Ecorseu a fost mulajul lui Hermes, aflat in Muzeul Capitolium din Roma. Adresa de corespondență a instituției de învățământ este Strada Maiorescu Ioan, nr. 2.
Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, câteva cărți poștale ilustrate din vremuri diferite.
Banca Națională
Banca Olteniei
Biserica Mântuleasa
Casa Vălimărescu
Banca Comerțului 
Biserica Madona Dudu
Institutul - Z. Mărăcinescu
Institutul Arnold
Liceul Frații Buzești 
Casa Băniei
Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite.
Monumentul de la Padeș
Primăria - Zănoaga
Monumentul eroilor - Băilești
Biserica - Tunari
Catedrala - Bârca
Vederi - Bechet
Biserica catedrală - Calafat
Capele Filișanu - Filiași
Sfatul Popular - Calafat
Vederi - Poiana Mare 

_____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Maximo Jerez, jurist militar nicaraguaian,
a trăit între anii 1818-1881
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 22.02.2023

Niciun comentariu: