Epaminonda's Blog.....: SAFARA

Mai jos am postat și alte poze reprezentând aspecte din localitatea

portugheză SAFARA, comuna MOURA.

Biserica Maica Domnului

O intrare în localitate

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O MEDALIE,

O PLACHETĂ ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Parcul național Piatra Craiului

Parcul Național Piatra Craiului este o arie protejată de interes național, situat pe teritoriile județelor Argeș (6967 ha) și Brașov (7806 ha). Aria naturală se întinde în extremitatea nord-estică a județului Argeș (pe teritoriile administrative ale comunelor Dâmbovicioara, Dragoslavele și Rucăr) și în cea sudică a județului Brașov (pe teritoriile comunelor Fundata, Moeciu și Bran dar și pe cel a orașului Zărnești. Aria naturală din Masivul Piatra Craiului a fost înființată în data de 28 martie 1938 prin decizia Consiliului de Miniștrii, publicată în Jurnalul Consiliului de Miniștrii Nr. 645 din 1938, urmând ca de-a lungul timpului, aria protejată să-și mărească suprafața în mai multe etape. Parcul Național Piatra Craiului reprezintă o zonă cu vârfuri abrupte din rocă metamorfică, stâncării calcaroase, grohotișuri, goluri alpine, cheiuri, peșteri, ochiuri de mlaștină, cursuri de apă sau zone carstice. Masivul Piatra Craiului prezintă o arie naturală cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, peșteri, amfibieni și reptile,unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Pe teritoriul localităților care formează acest areal sunt numeroase monumente istorice și de cultură care dau un farmec deosebit acestui parc național.

Garofița Pietrei Craiului, denumire științifică - Dianthus callizonus, este o plantă din familia Caryophyllaceae. Este o plantă de talie mică, având înălțimea de 50 - 100 mm înălțime ce are în vârf o floare cu corola de cca. 30 mm în diametru, ce înflorește în luna august. Floarea este de culoare roșu-carmin și este formată din cinci petale, dințate la vârf. Florile la bază au o pată purpurie, împestrițată cu alb și cu peri albi, mătăsoși, strălucitori. În centrul florii se află un inel purpuriu caracteristic. Pe dos, petalele sunt alb-verzui. Frunzele, așezate în perechi, sunt înguste și alungite, având lungimea de 20 - 40 mm.Garofița Pietrei Craiului crește numai pe brânele stâncoase și grohotișurile din Piatra Craiului.

Papa Ioan Paul al II-lea - România 7 - 9.V.1999

Ut unum sint (Să fim Unul!)

Papa Ioan Paul al II-lea, născut Karol Jozef Wojtyla, (18 mai 1920 – 2 aprilie 2005) a fost unul dintre cei iubiți papi ai Bisericii catolice mondiale. La 18 mai 1920, într-o familie modestă din localitatea Wadowice, Polonia, s-a născut Karol Józef Wojtyła, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea. Trecerea prin lume a acestui „om între oameni” se înscrie la loc de cinste în istoria Poloniei, a Europei, a catolicismului și a atmosferei apăsătoare cauzată de totalitarismele de tristă amintire: fascismul, nazismul și comunismul. Pentru Karol Wojtyła, totul a început în localitatea Wadowice: viața, școala, teatrul și preoția. În anul 1942 a început clandestin studiile teologice, Polonia fiind sub ocupație nazistă. În paralel, scrie poezii și piese de teatru, interpretând ca actor amator, roluri în piese de top ale dramaturgiei poloneze și universale. Hirotonit preot își continuă studiile doctorale la Roma (1946-1948). După susținerea doctoratului la Cracovia, devine conferențiar universitar și avansează în cariera ecleziastică: de la preot la episcop, la arhiepiscop și cardinal. La 16 octombrie 1978 este ales Papă (primul Papă de altă origine decât cea italiană, de la Papa Adrian al VI-lea, adică din anul 1522). Pontificatul său de 26 de ani (1978-2005) este considerat al treilea ca durată în istoria Bisericii Catolice, în urma Sf. Petru, estimată între 34 și 37 ani și a lui Pius al IX-lea (31 ani). La 13 mai 1981, zi în care Biserica catolică o sărbătorește pe Sf. Fecioară Maria de la Fatima, în mijlocul unei mulțimi de credincioși adunați în Piața Sf. Petru a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Agča, care a tras cu pistolul din apropiere. Rănit grav, a supraviețuit, ca printr-un miracol socotit a fi intervenția Fecioarei Maria, definită astfel de marele Pontif: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”. Credincios devotat față de Preasfânta Fecioară Maria, Papa Ioan Paul al II-lea a înscris în stema pontificatului său litera majusculă M, definiție a numelui MARIA. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea (filosof, teolog, poet, dramaturg) a fost puternic implicată în istoria umanității, unde s-a vrut și a fost „înainte de toate păstor”, acționând cu înțelepciune și curaj pentru ca libertatea să fie coordonată cu răspunderea, în favoarea unui parteneriat între Cultură și Biserică. A promovat ecumenismul, favorizând unitatea creștină între catolicism și ortodoxie, și nu în ultimul rând, dialogul religios cu alte religii, în special cu evreii. Încă de la începutul pontificatului a condus o puternică acțiune politică și diplomatică împotriva comunismului, fiind considerat unul dintre arteficii căderii sistemelor socialismului real. O punte trainică între Papa Ioan Paul al II-lea și spiritualitatea românilor creștini ortodocși este sublim definită după vizita din anul 1999: „Am dorit cu acest pelerinaj să aduc un omagiu poporului român și originilor lui creștine. (…) În decursul secolelor, seva rădăcinilor creștine a alimentat prin numeroși martiri și mărturisitori ai credinței, o nesecată venă de sfințenie. Ție, cerească mamă a speranței, îți încredințez, îndeosebi, familiile și tinerii care sunt viitorul iubitului popor al României”. Un moment inedit al biografiei laureatului Nobel, savantul George Emil Palade, membru al Academiei Pontificale de Științe, este cel în care Papa Ioan Paul al II-lea, în cadrul unei festivități de premiere i-a pus la gât un colan. Marele biolog i-a atras politicos atenția: „Prea Sfinte Părinte, dar eu sunt ortodox, să știți”. Papa i-a răspuns politicos: „Nu are importanță dragă, la câte ai făcut mata pentru umanitate depășește orice graniță a confesiunii!”Papa Ioan Paul al II-lea, încă de la urcarea sa în Scaunul papal, din balconul Bazilicii Sf. Petru, din Roma, s-a adresat mulțimii cu îndemnul: „Nu vă fie teamă! Deschideți larg porțile lui Cristos”. Referitor la vizita în România din anul 1999, omul simbol al credinței și iubirii de semeni mărturisea: „Gândul meu se întoarce mereu, cu vie emoție, la vizita pe care, cu voia lui Dumnezeu, am avut ocazia să o efectuez în România. A fost vorba de un eveniment cu dimensiune istorică, fiind prima mea călătorie într-o țară unde creștinii sunt, în majoritate ortodocși”. Definind menirea și rolul său în lumea noastră, Papa Ioan Paul al II-lea le-a ilustrat în versurile care îi aparțin:
DOAMNE, / în acest univers / în lumea fără de sfârșit / EXIȘTI / și aici am și eu un al meu rost / pogorât să fiu în mormânt / din moarte pre moarte călcând / dacă în țărână sunt transformat / o părticică din Pasca Ta sunt. În urmă cu 9 ani, la data de 1 mai 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat în cadrul unei ceremonii impresionante în Piața Sfântul Petru din Roma. Cauza de beatificare și canonizare a început la scurt timp după trecerea la cele veșnice, fără a se mai aștepta cinci ani, așa cum prevăd canoanele bisericii catolice. Pe 27 aprilie 2014 a avut loc ceremonia de canonizare, la care a asistat un milion de credincioși din întreaga lume, alături de 150 cardinali, 1000 de episcopi și peste 6000 de preoți. Sfântul Ioan Paul al II-lea este sărbătorit în calendarul bisericii catolice pe 22 octombrie, data la care a început pontificatul său, în anul 1978.

Insignă pionierească

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimii Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea asociațiilor de elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul cultural Gheorghe Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier.

Insigna de membru al Organizației de Pionieri

În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist.Mai jos e reprezentată o revistă Star spre viitor a pionierilor și șoimilor patriei, editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. C.C. al P.C.R. va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2695000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor." Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sunt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra am postat uniforma, ecusonul, cravata, centura, eghileții și drapelele Organizației de pionieri. Primii care au avut ideea inregimentarii ideologice a copiilor si chiar au pus-o in practica au fost fascistii italieni. In "Noua Roma" anuntata de Mussolini dupa preluarea puterii in Italia la 22 octombrie 1922, baietii au fost inregimentati pe categorii de vârsta in patru organizatii fasciste, toti fiind purtatori de uniforme si insigne si trebuind sa se supuna unor ritualuri specific militare: "Fiii lupului" pentru baieteii de la patru la opt ani, "Ballila" pentru cei intre opt si 14 ani, "Avantguardisti" pentru adolecentii intre 14 si 18 ani si, in fine, "Giovanni Fascisti" pentru tinerii peste 18 ani, inainte de a deveni membrii ai partidului fascist italian. Cei ce si-au trait copilaria si adolescenta in anii comunismului vor recunoaste cu usurinta cum "Fiii Lupului" au devenit "Soimii Patriei", "Ballila" s-au numit "Pionieri", iar "Avantguardisti" si "Giovanni Fascisti" au fost sursa de inspiratie a viitorilor utecisti, care, spre deosebire de modelul fascist italian, nu au avut o uniforma proprie. Orice clasa forma un detasament de pionieri, la fel cum orice scoala generala forma o unitate de pionieri, iar structurile se esalonau ierarhic pâna sus, in umbra "conducerii superioare" a partidului comunist. Desigur, nu doar comunistii români au preluat si amplificat modelul fascist de indoctrinare a tinerilor: nazistii au creat mult mai celebra organizatie "Hitlerjugend", care a dat jertfe perfect fanatizate chiar si pe ruinele fumegânde ale Berlinului, iar sovieticii au dat fenomenului inrolarilor comsomoliste o dimensiune de masa si un caracter obligatoriu.

In România comunista, a nu fi mai intâi pionier ("Soimii patriei" au aparut ulterior) si apoi membru al UTC echivala cu o cvasiexcludere de facto din comunitatea scolara, cu povara unui paria, stigmatizat pentru intreaga cariera viitoare. Sigur, era ceva foarte, extrem de grav in privinta respectivului daca nu era membru sau, si mai rau, fusese exclus din rândul pionierilor sau al utecistilor, deoarece chestia asta ramânea definitiv "la dosarul" nefericitului. Uniforma de pionier, cu toate accesoriile si eghiletii specifici diferitelor functii ierarhice de "conducere" (comandant de detasament, comandant de unitate etc.), ceremoniile ritualice cu trompete si formule de raport, juramintele de credinta si angajamentele urlate in public, defilarile si serbarile in fata parintilor, taberele de vara cu regim preferential si program special, muncile patriotice prestate ostentativ au fost ingredientele menite sa transpuna in viata retetele leniniste de "spalare a creierului". In conditiile in care orice alternativa era interzisa in epoca, sistemul a functionat cateva decenii bune, dar, contrar tezelor leniniste, doar pe moment: liderii politici actuali ai fostelor tari cu regim comunist au fost inevitabil pionieri, utecisti si majoritatea chiar membri ai partidului comunist. (Sursa Net – Calin Hentea)

Instructor sportiv U.C.F.S.

(Uniunea de Cultură Fizică și Sport)

U.C.F.S (Uniunea de Cultură Fizică și Sport) s-a constituit în anul 1962, ca structură subordonată Ministerului Tineretului și Sportului. Ea a înglobat toate asociațiile A.V.S.A.P. existente până la acea vreme în țară. A.V.S.A.P. (Asociația voluntară pentru sprijinirea apărării patriei) s-a constituit prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale nr.415 din 30 noiembrie 1952, fiind subordonată direct Consiliului de Miniștri. Activitatea acestor asociații era mascată de acțiuni cu caracter sportiv devenind astfel și mai accesibilă maselor de tineri. AVSAP a fost condusă de Comitetul central organizatoric și Comitetele organizatorice de la nivele diferite: regiune, raion, oraș, comună, sat, întreprindere, GAS, GAC, SMT, etc. Organizațiile de bază erau conduse de ofițeri ai MFA, activiști salarizați și voluntari, pregătiți în școlile Comitetului organizatoric central. La împlinirea vârstei de 16 ani tânărul semna o adeziune, precizând activitatea dorită și plătea o taxă simbolică de 1 leu pe an. Devenind membru primeai un carnet albastru și o insignă. Tineretul AVSAP s-a pregătit premilitar în ramuri tehnice legate de aviație, marină, transmisiuni, construcții drumuri și poduri, activități care ulterior pentru mulți au devenit meserii practicate toată viața.

F.S.S.R. (Federația Societăților Sportive din România)

LVDUS PRO PATRIA - 1924 - Campionate locul II

Începuturile organizarii activitatii de educatie fizica si sport din țara noastra apartin celei de-a doua jumatati a secolului XIX-lea, cand s-au infiintat societati de vanatoare care au contribuit la dezvoltarea tirului si la formarea primelor societati de tir. Drept urmare, prima societate sportivă care s-a infiintat la Bucuresti, a fost Societatea de dare la semnu Bucuresci, in anul 1862. La initiativa lui Gheorghe Moceanu, primul profesor roman de gimnastica (termen prin care, la vremea respectiva, se intelegea educatie fizica) si a profesorului de scrima C. Constantiniu, a luat fiinta, la 8 iunie 1867 Societatea Centrala Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn (mai tarziu, si Natatiune). Ca urmare a intensificarii activitatii societatilor de gimnastica existente, in anul 1906 ia fiinta primul for conducător din Romania: Federatiunea Societatilor de Gimnastica din Romania (F.S.G.R.). A doua organizatie centrală de conducere a activitatii de educatie fizica si sport din tara noastra a luat fiinta în decembrie 1912, sub denumirea de: Federatia Societatilor Sportive din Romania (F.S.S.R.). F.S.S.R. a fost prima organizatie care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate in tara. Ea a introdus afilierile si legitimarile sportive, organizand competitii, printre care și c ampionatele nationale (primele campionate fiind cele scolare). in acest sens s-au alcatuit primele calendare sportive, primele regulamente de competitii, s-au adaptat o serie de termeni tehnici, tactici si de regulament la specificul limbii romane, s-au introdus foile de arbitraj etc. In perioada 1920-1930, Romania a intrat in circuitul sportiv mondial, extinzandu-si relatiile sportive internationale. Sportul scolar, care pana in 1916 fusese baza activitatii sportive, a trecut pe locul doi, lasand intaietatea cluburilor sportive. Sistemul suedez de educatie fizica a inceput să capete amploare, culminand cu infiintarea Oficiului National de Educatie Fizica (O.N.E.F.) si, in cadrul acestuia, a Institutului National de Educatie Fizica (I.N.E.F.). F.S.S.R. și O.N.E.F. si-au dus fiecare activitatea separat si independent. F.S.S.R. exprima initiativa particulara si se ocupa cu activitatea sportiva, iar O.N.E.F. era institutie de stat care a pus accentul pe sistemul suedez de educatie fizica. Datorita centralizarii excesive, la un moment dat, F.S.S.R. nu a mai corespuns, din punct de vedere rganizatoric, necesitatilor dezvoltarii

diferitelor ramuri de sport, care-si doreau acum autonomia. Drept urmare, prin noua lege din anul 1929, statul avea sa permita manifestarea initiativei private prin infiintarea de asociatii, care se vor grupa in federatii de specialitate. Astfel, in anul 1930, a avut loc infiintarea Uniunii Federatiilor Sportive din Romania (U.F.S.R.). În locul comisiilor pe ramuri de sport din F.S.S.R., au luat fiinta federatiile sportive. La data infiintarii sale, U.F.S.R. cuprindea numai trei federatii: box, tenis si fotbal. Criza economica din anii 1929-1933 a afectat si sportul romanesc, viata sportiva stagnand, in general. La 1 decembrie 1936, O.N.E.F.-ul a fost desfiintat, atributiile sale fiind preluate de I.S.E.F. (Institutul Superior de Educatie Fizica, fost I.N.E.F.). In anul 1937, se desfiinteaza O.E.T.R., ramanand numai organizatia de tineret Straja Tarii sau Strajeria, ca institutie de stat autonoma. Evenimentele politice interne si internationale, concentrarile efectuate in anul 1939, au determinat o noua scadere a activitatii sportive. La 30 septembrie 1940 a luat fiinta Organizatia Sportului Romanesc (O.S.R.) - o noua organizatie sportiva care a condus activitatea sportiva din tara noastra pana in anul 1944. La 15 septembrie 1944, a luat fiinta Organizatia Sportului Popular (O.S.P.). La 7 noiembrie 1944, vechea O.S.R. s-a desfiintat prin lege, reinfiintandu-se totodata Uniunea Federatiilor Sportive din Romania (U.F.S.R.), care functiona pe langa Ministerul Culturii. Din punct de vedere organizatoric, O.S.P. trece in subordinea Ministerului invatamantului Public. O noua schimbare a formei organizatorice a activitatii de educatie fizica si sport din tara noastra s-a facut la 9 august 1949 cand O.S.P. este înlocuita prin Comitetul pentru Cultura Fizica si Sport (C.C.F.S.) de pe langa Consiliul de Ministri. Sub conducerea C.C.F.S. isi mai desfasurau activitatea Institutul de Educatie Fizica si scolile medii tehnice de cultura fizica. La 2 iulie 1957 a avut loc o noua reorganizare a miscarii sportive din Romania si anume, infiintarea Uniunii pentru Cultura Fizica si Sport (U.C.F.S.). U.C.F.S.-ul se constituia intr-o organizatie obsteasca, de masa pentru conducerea, indrumarea si controlul educatiei fizice si sportului din Romania. Prin rezolutia adoptata la conferinta din 1967 in locul U.C.F.S. s-a infiintat Consiliul National de Educatie Fizica si Sport (CNEFS) organul central de specialitate.In data de 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa evenimentele ce au condus la schimbarea vechiul regim, s-a infiintat un nou for conducator: Ministerul Sporturilor. Acesta nu avea sa functioneze decat câteva luni. Conform HG 994, la data de 3 septembrie 1990 a luat fiinta Ministerul Tineretului si Sporturilor. Acest organ conducator central al domeniului își desfășoară activitatea si in prezent dupa ce, pe parcursul ultimilor ani, organizarea si functionarea sa au suferit modificari si completari in urma intrarii in vigoare a mai multor Hotarari de Guvern.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII