GRODZISK WIELKOPOLSKY - POLONIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură 

și arhitectură din localitatea poloneză GRODZISK WIELKOPOLSKI, 

denumire germană GRATZ, voievodatul POLONIA MARE, din 

vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate și o insignă locală.

Piața Primăvara Națiunilor

Biserica Mare

Hotelul Zweiger

Monumentul insurgenților

Camera de comerț

Casa raională

Strada Szeroka

Biserica Sfântul Hedvig

Fântâna Bernard

Stadionul

Biserica parohială

Parcul

Muzeul

Biserica Sfânta Inimă Sacră

Tribunalul Județean

Trimiteri poștale 

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

 

Înființarea primei baterii de artilerie 

10 noiembrie 1843 - 150 ani - Pro Patria Semper

(Împreună pentru patrie)

Artileria terestră, tractată, autopropulsată, purtată

Artileria română modernă 1843 - 1993

Artileria terestră, de câmp, de munte, antitanc, cu reacție, de coastă

Ca armă, artileria și rachetele antiaeriene reprezintă produsul secolului trecut și, ca urmare, istoria sa de nouă decenii de existență, în care cuvântul de ordine a fost “menținerea liniștii aeriene a țării”, prezintă sub diferite forme, evoluția de ansamblu a artei militare și tehnicii consemnată în această perioadă pe plan național și internațional. Evoluția este reflectată, în cazul de față, prin îmbogățirea continuă a caracteristicilor tehnico-tactice ale mijloacelor de luptă specifice și a procedeelor de întrebuințare în luptă. Ziua de 15 august 1916 – zi în care s-au pus temeliile unei arme de mare viitor, a fost un început firesc, cu nimic diferit de orice început, dar care a generat o bogată tradiţie de luptă şi o evoluţie semnificativă. Apariţia în anul 1916, în structura armatei române a primelor entităţi specializate în lupta contra aeronavelor a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător, cu rol, misiuni şi structură specifice. Artileria este arma destinată pentru sprijinul cu foc al operațiilor forțelor luptătoare, constituind mijlocul principal de lovire cu foc a obiectivelor terestre și de la suprafața apei. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forţele militare convenţionale în Europa stipulează că: termenul artilerie înseamnă sistemele de mare calibru capabile să lovească obiective terestre, în primul rând prin executarea de foc indirect. Asemenea sisteme de artilerie asigură sprijinul de bază cu foc indirect pentru formațiunile de arme întrunite. Sistemele de artilerie de mare calibru sunt tunurile, obuzierele, piesele de artilerie combinând caracteristici de tunuri și de obuziere, aruncătoarele și sistemele multiple de lansare proiectile reactive cu calibru de 100 mm și mai mare. 

Cupa U.T.C. 1989 (aruncarea discului)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța pe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei. 

Aruncarea discului este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi probe atletice, care a apărut ca necesitate, în viața de zi cu zi a oamenilor, pusă în slujba procurării hranei și apărării. Aruncarea discului a făcut parte din programul Jocurilor olimpice antice încă din anul 776 î.e.n. și a fost imortalizată de către marele sculptor Miron în vestita s-a lucrare "Discobolul", din secolul al V-lea î.e.n. și care s-a păstrat până în zilele noastre. Discul avea atunci o formă lenticulară, fiind confecționat din lemn, piatră sau bronz, cu o greutate între 2 și 6,5 kg și un diametru  de 20 -36 cm. Izvoarele istorice atestă faptul că în anul 478 î.e.n. grecul Phazllos din Creta a aruncat un disc de 5,25 kilograme la distanța de 26,17 metri. Aruncarea discului poate fi considerată o probă specific grecească, întrucat ea nu s-a mai întâlnit la alte popoare). Cu ocazia Jocurilor olimpice din 1906 sustinute la Londra, s-a definitivat forma si dimensiunile discului instalatiilor. El cântareste 2 kg, cercul are un diametru de 2,50 m si s-a introdus aruncarea cu elan (cu utilizarea forței centrifuge), cu o piruetă. Valoarea rezultatelor a crescut de-a lungul timpului, de la 47,56 m, în 1912, considerat ca fiind primul record mondial înregistrat de H. Duncan, la 51,73 m în 1930 de către Krenz, la 60,56 m de către Silvester în 1960, la 70,66 m de către Mac Wilkins în 1970. Dintre sportivii de valoare ai Romaniei ce au contribuit la ridicarea prestigiului atletismului românesc amintim pe: Lia Manoliu care aparticipat la patru olimpiade și a câștigat medalia de aur la Ciudat deMexico, 1968 și două medalii de bronz, una la Roma în 1960 și alta la Tokio în anul 1964, Argentina Menis, medalie de argint la J.O. de la Munchen - 1972, Florența Crăciunescu - medalie de bronz la J.O. de la Los Angeles și pe Nicoleta Grasu care a câștigat medalia de bronz la Campionatele Europene de la Budapesta din anul 1998. Recordurile României sunt astăzi deținute la bărbați de către Iosif Noghi cu un rezultat de 68,12 m (Zaragoza, 22.05.1983) și la femei de către Daniela Costian cu un rezultat de 73,84 m (Bucuresti, 30.04.1998). De-a lungul secolelor, marii artisti ai lumii au lasat omenirii mosteniri culturale nepretuite. Arta sculpturii a dat nastere unor capodopere care, prin maretia, valoarea si spectaculozitatea lor, au devenit faimoase.

Discobolul lui Miron este o capodopera a Antichitatii grecesti, ce dateaza din perioada 460-450 I.Hr. Din pacate, originalul grecesc din bronz nu mai exista, insa a devenit celebru prin numeroasele copii realizate in marmura de artistii Imperiului Roman, atat la scara reala, cat si redimensionate. Celebra sculptura exprima forta si energia atletica in cel mai armonios si echilibrat mod. Desi, in prezent, se considera ca pozitia aruncatorului este nefireasca si reprezinta o maniera ineficienta de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate in redarea fiecarui muschi incordat de pe corpul atletului.

Comportarea în situ a Construcțiilor - C.N.I.T.

(Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor)

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii.  

 

C.N.I.T. (Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor) a fost forma de organizare asociativă a inginerilor și tehnicienilor din România. În țara noastră, asociații profesionale ale inginerilor încep să apară încă din secolul al XIX-lea, când în anul 1876 se înființează Societatea de Ingineri și Arhitecți, însă prima asociație viabilă a fost Societatea Politehnică, înființată în anul 1881 cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău-Mărășești, prima cale ferată din România proiectată și executată de ingineri români. În anul 1918 s-a înființat la Iași Asociația Generală a Inginerilor din România. Scopul declarat a fost „organizarea și sporirea cunoștințelor și puterii de muncă a inginerilor (...), pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a țării (...), solidaritatea și susținerea intereselor profesionale ale acestora”. În anul 1949 cele două asociații fuzionează sub denumirea de Asociația Științifică a Tehnicienilor (A.S.T.). Numele asociației a fost schimbat între anii 1951 - 1962 în Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor (A.S.I.T.), iar între anii 1962 - 1989 în Consiliul National al Inginerilor si Tehnicienilor (C.N.I.T.). În anul 1990 asociația și-a reluat numele de „Asociația Generală a Inginerilor din România”. Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR) este o organizație profesională neguvernamentală a inginerilor din România, având ca obiective să promoveze cultura industrială și să sprijine activitatea profesională a inginerilor. Sediul actual al AGIR este situat în București, pe Calea Victoriei, la nr. 118, etajul 1. Deasupra admiri sediul AGIR România.

Nicolae Iorga - Istoric literar tradiționalist

Nicolae Iorga s-a născut în 1871 la Botoşani, în familia unui avocat. A studiat în oraşul natal, apoi la Liceul Naţional din Iaşi. A absolvit Universitatea din Iaşi - secţia istorico-literară - în 1889, în doar un an. În 1889 publică primele sale articole ştiinţifice (dar şi poezii în revista Convorbiri literare). Iorga obţine titlul de doctor în 1893, la Universitatea din Leipzig. În 1895 devine profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti (la Facultatea de Litere). Deja Iorga devenise o personalitate foarte cunoscută şi apreciată. În 1897 este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru plin din 1910. Pe la 1900 Iorga s-a implicat în politică, domeniu în care s-a remarcat îndeosebi prin patriotism. În 1907 este ales deputat al colegiului al II-lea din Iaşi. În 1919 a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. A înfiinţat mai multe partide şi a participat la diverse alianţe politice. A fost un susţinător al regelui Carol al II-lea, fiind preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1931 şi consilier regal în 1938. În 1908 Nicolae Iorga a înfiinţat şcoala de vară de la Vălenii de Munte. În întreaga sa carieră Iorga a scris peste 1000 de volume şi vreo 25 000 de articole, studii şi recenzii (adică în medie mai mult de o carte pe lună, şi mai mult de un articol pe zi!). Nicolae Iorga avea o memorie cu totul ieşită din comun, şi o putere de muncă pe măsură. Sfârşitul vieţii marelui istoric a fost unul îngrozitor şi nemeritat. În 28 noiembrie 1940 Iorga este găsit mort pe un cîmp lîngă Strejnic, nu departe de Ploieşti. Fusese luat cu o zi înainte din vila sa de la Sinaia de o echipă de legionari, care l-au asasinat. Conflictul dintre legionari şi Iorga era vechi, dar el se accentuase în 1938, cînd Corneliu Zelea Codreanu publicase un articol în care îl acuza pe savant de „necinste sufletească”. Iorga l-a dat în judecată pe Codreanu, şi acesta a fost condamnat pentru calomnie. Pe 30 noiembrie 1938 căpitanul şi alţi legionari, condamnaţi pe diferite termene, au fost ucişi de poliţie, la ordinul regelui Carol al II-lea (în perioada respectivă asasinatul politic era o metodă utilizată şi de Putere, nu numai de Legiune). Imediat după ce au ajuns la putere legionarii au răzbunat crâncen moartea comandantului lor, asasinând în închisoarea de la Jilava zeci de persoane implicate mai mult sau mai puţin în lichidarea Căpitanului. A doua zi a fost ucis şi Iorga, pe care legionarii îl considerau ca „autor moral” al asasinării lui Codreanu. 

Stema României, adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-un vultur sau o acvilă pe un scut, având aripile deschise; în cioc ține o cruce, pe cap coroana de oțel a României, iar în gheare o sabie și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice:

1. Stema Țării Românești, cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.
2. Stema Olteniei. În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturul Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).
3. Stema Moldovei în varianta de pe stema României, capului de bour îi este asociată, pe lângă luna crai-nou și roza, o stea în locul soarelui atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.
4. Stema Transilvaniei, scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de numele german al Transilvaniei, Sibenburger („Șapte cetăți”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.
5. Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe data de 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.
6. Stema Dobrogei constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial „Ținuturile Mării”, întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având însă ieșire la Marea Neagră prin fâșia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă.

La baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în anul 1921 de heraldistul clujean Jozsef Sebestyen, la cererea regelui Ferdinand al României. Stemei actuale îi lipsește, față de stema interbelică, scutul mic, argintiu-negru din interior (simbolul heraldic al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației “Trecerea Dunării”. Un proiect de lege, care pune Coroana de Oțel, simbolul suveranității (independenței) României, pe capul acvilei din stemă (unde nu a fost niciodată), a fost adoptat de camerele Parlamentului în prima jumătate a lui 2016. Legea a fost promulgată la 11 iulie 2016 de către președintele Klaus Iohannis. Deși proiectul a fost bine primit de public, ca un prim pas spre îndelung-așteptata recuperare a simbolurilor heraldice românești normale, care au semnificație istorică, el a primit și critici pentru că nu reașează Coroana de Oțel în locul ei firesc, deasupra scutului albastru: în Stema Regală, Coroana de Oțel timbra scutul mare, având o dimensiune generoasă, iar acvila romană purta pe cap o coroană de aur mică (numită „coroană regală de aur” în Legea din 1921), de forma celei din decorația “Trecerea Dunării”.

Insigna turistică C.T.U. (?)

Produsul medalistic de mai sus este aproape sigur o insignă turistică românească, din vremea regatului, realizată la comanda vreunui club turistic montan. Studiind îndelung și aprofundat netul nu am descoperit niciun fel de informații despre această insignă și înscrisul de pe ea. Dacă cineva dintre cititori ar putea să ofere vreo informație în acest sens este rugat să o consemneze la rubrica “comentarii” de la subsolul acestui articol de blog. Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizitată.”

Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial. În 2004 s-au obținut în acest sector, conform O.M.T. circa 623 miliarde de dolari americani. Cu aproximativ 100 milioane de angajați la nivel mondial, turismul se evidențiază și ca cel mai important angajator. Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munți Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării. Cu rolul de a puncta peisajele naturale sunt satele, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor, ce accentuează și valorifică potențialul turistic al României.

Insigna - Cea mai bună educatoare

Produsul medalistic de mai sus este o insignă atipică realizată de o companie privată românească. Ea se constituie într-un cadou nimerit și necostisitor pentru o doamnă (domnișoară) educatoare. Ea poate fi oferită de copil dar și de părinții acestuia, ca dovadă de recunoștință și mulțumire pentru educatoare. Este o piesă rotundă, din alamă și având o singură față. 

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Fridtjof Nansen, explorator, om de știință,

 diplomat și umanist norvegian, 

a trăit între anii 1861 - 1930

Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 15.02.2023