Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează clubul sportiv francez de rugby Racing Club Toulonnais.

Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stilizat imaginea rugbystului Johny Wilkinson, suprapusă peste imaginea tribunei oficiale a stadionului echipei.

Jonathan Peter „Jonny” Wilkinson (n. 25 mai 1979) este un fost rugbyst profesionist britanic, care a jucat pentru echipa națională națională a Angliei dar și cluburile Newcsastle Falcons și RC Toulonnais. Este considerat drept unul dintre cei mai mari jucători de rugby în XV din lume. Cu clubul RC Toulon a câștigat campionatul francez, Top 14, în 2014 și a ajuns în semifinală în 2012 și 2013. A câștigat Cupa Heineken din 2013 și a fost declarat cel mai bun jucător european în același an. S-a retras din rugby la sfârșitul sezonului 2013-2014. Sub silueta jucătorului este gravată semnătura sa indescifrabilă iar și mai jos sunt marcate literele mari de tipar: R și F reprezentând inițialele numelui statului francez – Republique Francaise, peste litera R fiind aplicată o mică imagine a balonului de rugby.

Deasupra tribunei oficiale a stadionului, pe două rânduri orizontale, este marcată valoarea monedei: “10 / EURO”. Pe revers în interiorul unui cerc liniar periferic continuu sunt reprezentate emblema clubului și bustul din profil al lui Felix Mayol.

Félix Mayol a fost un cântăreț francez din orașul Toulon care s-a născut la data de 18 noiembrie 1872 și a decedat la data de 26 octombrie 1941. Atașat de orașul natal și în special de clubul său de rugby, el a oferit 60000 de franci aur pentru finanțarea construcției unui stadion care îi poartă numele. Crinul norocos pe care l-a iubit a devenit emblema clubului, iar cina somptuoasă pe care a oferit-o jucătorilor pentru a sărbători titlul din 1931 a rămas în istorie. Pe revers sunt aplicate și două inscripții:

deasupra emblemei clubului – denumirea acestuia: “RUGBY CLUB TOULONNAIS”
la partea cea mai de jos – anul emiterii monedei “2012” încadrat de două ornamente decorative abia vizibile care simbolizează monogramele monetăriei franceze și ale gravorului care a realizat moneda.

Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

data emiterii – 22 noiembrie 2012
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 37 milimetri
greutatea – 22,2 grame
material compoziție – argint
calitatea – proof
tiraj –5000 de bucăți
preț unitar de achiziție de la magazinele monetăriei franceze – 50 Euro

Rugby Club Toulonnais este un club profesionist de rugby francez cu sediul în Toulon în Provence-Alpes-Côte d'Azur ce joacă în competiția națională Top 14 și pe care a câștigat-o de patru ori. Înființat în 1908 R.C.Toulon joacă în prezent meciurile de acasă pe Stadionul Mayol (17.500 locuri). Culorile echipamentul tradițional de joc al clubului sunt roșu și negru.

2. Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează clubul sportiv francez de fotbal Paris Saint-Germain.

Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată stilizat imaginea unui fotbalist cu balonul la picior, suprapusă peste imaginea unor clădiri pariziene, la partea de jos fiind reprezentată o cupă. Pe partea dreaptă, pe patru rânduri orizontale sunt aplicate inscripțiile:

1,5 / EURO – valoarea monedei
2012 – anul emiterii monedei monedei, încadrat de două ornamente decorative, abia vizibile, reprezentând monogramele monetăriei statului francez și ale gravorului care a realizat moneda
literele mari de tipar R și F – inițialele numelui statului francez (Republique Francaise)

Pe întreg reversul monedei, în interiorul unui cerc liniar continuu, este reprezentată emblema clubului francez de fotbal – Paris Saint Germain. Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

data emiterii – 6 decembrie 2012
valoarea – 1,5 euro
forma – rotundă
diametrul – 30 milimetri
greutatea – 11 grame
material compoziție – aliaj cupru / nichel
calitatea – BU
tiraj –25000 de bucăți

Paris Saint-Germain, pe scurt PSG, este un club francez de fotbal din Paris, care evoluează în Ligue. Clubul a fost fondat la 12 august 1970, datorită fuziunii dintre Paris FC și Stade Saint-Germain. Clubul PSG joacă în Ligue 1, din 1974, recordul campionatului actual, fiind unul dintre cele mai prestigioase din cluburi de fotbalul franceze după ce a câștigat șase titluri Ligue 1, zece Cupe ale Franței, șase Cupe ale ligii și cinci Trofee ale campionilor. Paris Saint-Germain, împreună cu Olympique de Marseille este unul dintre cele doar două cluburi franceze care a câștigat un trofeu european major. Acest club este cel mai titrat din istoria Ligue 1, la egalitate cu AS Saint-Etienne, ambele cu câte zece titluri de campioană.

Echipa își joacă meciurile de acasă pe Stadionul Parc des Princes (48712 locuiri), inaugurat în data de 4 iunie 1972. Confortul și vizibilitatea au fost cuvintele-cheie ale arhitecților de proiect Roger Taillibert și Siavash Teimouri.

3. Moneda euro franceză de colecție de mai jos marchează trecerea a 400 de ani de la nașterea lui Jean de La Fontaine.

În câmpul aversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, este reprezentată stilizat oblic, stânga-jos spre drepta-sus, o pana de scris. Sub pană este aplicată inscripția: “L’art de la plume” (arta stiloului) și dedesubt – valoarea monedei: “10 E”. La partea cea mai de jos a monedei sunt marcate literele mari de tipar R și F reprezentând inițialele numelui statului – Republique Francaise, încadrate de două ornamente decorative abia vizibile care reprezintă monogramele monetăriei statului francez și a gravorului care a proiectat moneda. Deasupra penei sunt înscrise cu litere latine de mână diverse citate din personalități celebre ale lumii, după cum urmează:

Le mieux est l’ennemi du bien – Cel mai bun este inamicul binelui (Voltaire)
Lasciate ogne speranza voi ch’intrate – Voi care intrați abandonați orice speranță (Dante Alighieri)
To be or not to be - A fi sau a nu fi aceasta este întrebarea (Shakespeare)
Was mich nicht umbringt, macht mich stärker – Tot ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic (Nietzsche)

În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic liniar continuu, se prezintă bustul lui Jean de La Fontaine privind dpre stânga dar și unele animale care populează fabulele sale: broasca, boul, barza, cioara, vulpea, albina, cioara, furnica și țestoasa. La partea de jos se distinge Castelul Vaux-le-Vicomte. Periferic, circular, pe partea dreaptă, pe două rânduri, este marcată inscripția: “Jean de La Fontaine” (numele personajului) / 1621 – 1695” (anii săi de viață). Principalele caracteristici tehnice ale monedei sunt următoarele:

seria – arta stiloului
anul emiterii – 2021
valoarea – 10 euro
forma – rotundă
diametrul – 37 milimetri
greutatea – 22 grame
material compoziție – argint
calitatea – proof
tiraj –3000 de bucăți

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, cunoscut în mod special pentru fabulele sale, care s-a născut la data de 8 iulie 1621 și a decedat la data de 13 aprilie 1695. Familia sa făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. În anul 1649 a obținut diploma de avocat în baroul parizian. Debutul lui Jean de La Fontaine în literatură s-a petrecut la 17 august 1654, prin publicarea unei comedii în cinci acte: L’Eunuque („Eunucul”), o prelucrare după Terențiu, dar care nu a avut însă mare succes. În anul 1664 îi apare primul volum de o reală importanță: Contes („Povestiri”), cu care intră în atenția contemporanilor săi. La 8 iulie 1664 Jean de La Fontaine a fost înnobilat, primind un Brevet de Gentilhomme („brevet de gentilom”); el a intrat oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. În 1665 și 1666 îi apar două volume de povești și povestiri în versuri (Contes et Nouvelles en vers).În 1682, având peste șaizeci de ani, La Fontaine era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai valoroși literați francezi. Se pare că Madame de Sevigne, un adevărat critic literar al acelei epoci, a fost cea care a început demersurile la curtea regală și în cercurile literare pentru primirea lui Jean de La Fontaine în Academia Franceză. La 17 aprilie 1684 Boileau a fost ales de Academia Franceză în locul lui Bezons Bazin, care decedase între timp, astfel încât regele Ludovic al XIV-lea a semnat aprobarea regală.A participat cu mult entuziasm la ședințele Academiei, fiind printre cei mai perseverenți academicieni ai epocii. La 28 noiembrie 1691 Opera Franceză pune în scenă Orphée („Orfeu”), o tragedie lirică de La Fontaine. La sfârșitul anului 1692, starea sănătății lui La Fontaine se înrăutățește; probabil din cauza tuberculozei netratate. Jean de La Fontaine a murit la 13 aprilie 1695. Își odihnește somnul d evci în Cimitirul Pere Lachaise. Jean de La Fontaine s-a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărți, în perioada 1668-1694. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi; acest fapt a influențat dezvoltarea ulterioară a acestei specii literare, inclusiv a fabulei românești. Câteva dintre cele mai cunoscute fabule ale sale sunt:

La Cigale et la Fourmi („Greierele și furnica”)
Le Corbeau et le Renard („Corbul și vulpea”)
Le Loup et l'Agneau („Lupul și mielul”)
Le Renard et la Cigogne („Vulpea și barza”)

Castelul Vaux-le-Vicomte este un castel francez în stil baroc, situat în localitatea Maincy, la 55 de km sud-est de Paris. Castelul a fost construit între 1658-1661 pentru Nicola Fouquet, marchiz de Belle Île, viconte de Melun și Vaux, superintendent al finanțelor regelui Ludovic al XIV-lea. În realizarea acestui edificiu și-au dat concursul: arhitectul Louis Le Vau, arhitectul de peisaj Andre Le Notre și pictorul decorator Charles Le Brun. Parteneriatul lor a marcat începutul "stilului Ludovic al XIV-lea" combinând arhitectura, designul interior și designul de peisaj. Cum scriitorul La Fontaine și dramaturgul Moliere au fost printre artiștii apropiați de Fouquet, aceștia au participat la multe evenimente petrecute în acest castel.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc

Kolozsvar (Cluj) - Grupul statuar Matei Corvin

Ansamblul monumental Matei Corvin, alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matei Corvin (ecvestru) și pe cei patru generali ai săi, a fost dezvelită în anul 1902 în Piața Mare a orașului Cluj. Macheta lucrării, operă a artiștilor Janos Fadrusz și Lajos Pakey, a obținut în anul 1900 marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Monumentul clujean, având statut de monument istoric a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului.Ideea înălțării la Cluj a unei statui a lui Matei Corvin datează încă din anul 1882, an în care Consiliul Legislativ Orășenesc Cluj a stabilit executarea unui monument în cinstea marelui fiu al orașului. Macheta lui Janos Fadrusz a fost aprobată în unanimitate de autoritățile locale în anul 1884. Arhitectul Lajos Pakey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetății Clujului. Statuia ecvestră a lui Matia Corvin se remarcă prin poziționarea tuturor celor patru copite ale calului pe sol, ceea ce, conform tradiției, înseamnă că personajul aflat pe cal a murit de moarte naturală, și nu în luptă. Monumentul a fost finanțat prin subscripții publice. Costurile mari ale realizării monumentului au întârziat inaugurarea, astfel că festivitățile au avut loc abia în data de 12 octombrie 1902.

Statuile din bronz ale lui Matei Corvin și ale celor patru comandanți au fost aduse cu trenul de la Budapesta și transportate pe șinele unei vechi linii de tramvai cu cai până în centrul Clujului, unde au fost amplasate pe soclul din piatră. Pentru a rămâne în memoria Clujului, Janoș Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Bathory.În anul 1919 au existat demersuri pentru înlăturarea sau mutarea monumentului, considerat ca un relict al naționalismului maghiar. Istoricul Nicolae Iorga a găsit soluția salvării monumentului, prin evidențierea originii române a regelui Matia pe o plăcuță trilingvă amplasată pe latura nordică a postamentului. În anul 1940 inscripția respectivă a fost îndepărtată. În anul 1992 primarul Gheorghe Funar a dispus amplasarea citatului din Nicolae Iorga pe soclul statuii, pe latura sudică, la fațadă. Cu ocazia restaurării monumentului în anul 2010 plăcuța cu citatul respectiv a fost mai întâi înlăturată complet, apoi așezată pe postament în data de 23 mai 2011.

Ansamblul monumental Matei Corvin a fost restaurat între anii 2010-2011, acțiune finanțată de ministerele culturii din România și Ungaria. Conducătorul artistic al restaurării a fost maestrul Tibor Koloszi. Statuia ecvestră a monumentului este evocată, ca simbol al orașului și al eroismului, în romanul foarte scurt al lui Gib I. Mihăescu - Femeia de ciocolată, publicat în 1933. Monumentul este compus dintr-o statuie ecvestră a regelui Matei Corvin, în fața căreia sunt plasate următoarele 4 statui (de la stânga spre dreapta):

Blasius Magyar, bătrânul conducător al trupelor de mercenari, faimoasa „Armată Neagră”
Paul Chinezu, comitele de Timiș
Ștefan Szapolyai, viceregele Ungariei
Ștefan Bathory, voievodul Transilvaniei.

Pe soclu s-a aflat inițial inscripția maghiară Mátyás Király (Regele Matia, între 1902-1918), înlocuită apoi cu Matei Corvinul (1918-1940), Mátyás Király (1940-1944), Mathias Rex (după 1944 până în prezent).

Universitatea din Cluj

mutată vremelnic în orașul maghiar Szeged

Produsul de mai sus este medalie veche (anul 1872) care celebrează Universitatea din Cluj mutată vremelnic în orașul maghiar Szeged. Medalia este confecționată din bronz, are forma rotundă cu diametrul de 84,2 milimetri. În câmpul central al aversului este redat un scut cu stema Ungariei timbrat de coroana Sfântului Ștefan, în dextra (dreapta) este un scut cu stema orașului românesc Cluj, surmontat de o coroană deschisă cu trei fleuroane, în senestra (stânga) este redau un scut cu lambrechini încărcat de stema orașului maghiar Szeged. Periferic circular este aplicată inscripția: “VNIV(ersitas). LITT(erum). R(egis). HVNG(ariae). FRANC(isci). IOS(ephi). OLIM. CLAVDIOPOL(i). NVNC. SZEGED. MDCCCLXXII” (Universitatea regală maghiară de științe Franz Josef, odinioară la Cluj, acum la Szeged 1872). În câmpul central al reversului este reprezentată zeița Victoria pășind spre stânga, purtând în mâna dreaptă o torță aprinsă, iar în mâna stângă o ramură de palmier. Sub ea este marcat un cartuș dreptunghiular pentru inscripționarea ulterioară a numelui premiantului. Sub cartuș, curbat, este marcat numele gravorului medaliei: “MADARASSY”. Periferic circular pe părțile stângă, superioară și dreaptă este aplicată inscripșia: “PRO. AVREIS. INGENII. DONIS. DONVM. AENVM” (Un dar de bronz pentru darurile de aur ale talentului).

Istoria învățământului academic clujean este una îndelungată, fiind strâns legată de evoluția orașului de pe Someș. Începuturile vieții universitare locale coboară până în secolul al XVI-lea. În anul 1578, principele Transilvaniei Ştefan Báthory a solicitat acordul papei Grigore al XIII-lea în vederea înfiinţării unui colegiu iezuit la Cluj. În anul următor, papa a trimis în Transilvania prima misiune cu acest scop, din care făceau parte iezuiții Ștefan Szántó (Arator), Jakob Wujek, Valentin Ladó, Luigi Odescalchi, Justius Rabbus, Matias Thomány, Wolff Schreck. Diploma de fondare a Colegiului Major Iezuit din Cluj a fost emisă de Ştefan Báthory în 12 mai 1581, la Vilna (Vilnius, azi în Lituania). Dorinţa întemeietorului era ca acest Colegiu Major să fie o instituţie similară universităţilor consacrate ale epocii, să aibă cursuri de gramatică, filosofie, teologie şi retorică. În acest colegiu urmau să fie sudiate limbile latină, ebraică şi greacă, putând fi obținute titlurile de baccalaureus, magister şi doctor. Primul rector al colegiului a fost Jakub Wujek. Limba de predare a Colegiului a fost latina. În anul 1583, alături de Colegiul Major Iezuit, a început să funcţioneze şi Seminarul Pontifical şi Regal (Seminarium Pontificium ac Regium) pentru preoţii catolici. Diplomatul iezuit Antonio Possevino a fost trimis să organizeze seminarul din punct de vedere pedagogic şi administrativ. Din acest motiv, Antonio Possevino. poate fi considerat părintele spiritual al învăţământului superior iezuit de la Cluj. Activitatea Colegiului Major Iezuit s-a desfăşurat neîntrerupt, dar cu mici sincope, până în preajma anului 1607, când iezuiții au fost izgoniți din Transilvania. Din toamna lui 1698, activitatea didactică iezuită a fost reluată de Academia Iezuită (cunoscută în documentele epocii drept Collegium Claudiopolitanum sau Academia Claudiopolitana), instituție considerată moştenitoarea de drept a Colegiului Major Iezuit. În același an a fost reîntemeiat Seminarul Iezuit. La Collegium Claudiopolitanum se studia în limbile latină şi germană (din 1751), iar dintre disciplinele predate putem aminti logica, retorica, teologia, filosofia, ştiinţele naturale, matematica şi dreptul. La începutul secolului al XVIII-lea, Ordinul Iezuit a demarat lucrările de construire, la capătul vestic al străzii Mihail Kogălniceanu de azi, a unui ansamblu de clădiri reprezentative: Colegiul Academic Iezuit, Biserica Iezuită , Internatul „Báthory-Apor”, respectiv clădirea Convictului nobiliar (Clădirea Echinox de azi). În anul 1753, împărăteasa Maria Terezia a ridicat Collegium Claudiopolitanum la rangul de Colegiu Academic Universitar. După desființarea Ordinului Iezuit în 1773, Colegiul Academic Universitar din Cluj a trecut sub conducerea Ordinului Piarist. În 1780, Colegiul Academic era structurat în felul următor: Facultatea de Filosofie – cu 5 catedre (logică şi metafizică; fizică; matematică; geometrie (matematică aplicată) şi istorie), Facultatea de Drept (cu catedrele de drept canonic şi penal, de drept civil şi roman), Facultatea de Medicină (o singură catedră pentru anatomie, chirurgie şi obstetrică), și Facultatea de Teologie (4 catedre). În 1784, ca urmare a deciziei împăratului Iosif al II-lea, Colegiul Academic Universitar din Cluj a devenit Liceu Academic Regal (Lyceum Regium Academicum). În cadrul său au continuat să existe trei specializări distincte − filosofie, drept şi medicină, teologia fiind mutată la Alba-Iulia. Pe parcursul secolului al XIX-lea, în Cluj au mai funcționat și alte instituții de învățământ de rang mediu și superior, dintre care amintim: Institutul Medico-Chirurgical, Academia de Drept (fondată în 1863), Colegiul Reformat (în cadrul căruia existau cursuri de drept), Colegiul Unitarian (care avea catedre de drept și teologie). La 12 octombrie 1872, Francisc Iosif I, împărat al Imperiului Austro-Ungar și rege al Ungariei, a ratificat legile XIX şi XX, care au consfinţit întemeierea Universităţii Regale Maghiare de la Cluj. Instituția și-a deschis porțile cu patru facultăţi: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat (12 catedre), Facultatea de Medicină (11 catedre), Facultatea de Filosofie, Litere şi Istorie (10 catedre) şi Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale (7 catedre). Pe lângă ultimele două facultăți, a fost întemeiat și un institut pedagogic, unde urmau să fie pregătiţi viitorii profesori de gimnaziu. Primul rector al universităţii clujene a fost Áron Berde , anterior director al Academiei de Drept de la Cluj. Abia la 4 ianuarie 1881 Francisc Iosif I a emis documentul oficial de întemeiere a universității şi a acceptat ca aceasta să îi poarte numele. Întârzierea s-a datorat stării inițiale destul de precare a infrastructurii didactice și de cercetare de la Cluj. Treptat însă, au demarat ample lucrări de construcție destinate universității. Universitatea maghiară a pornit la drum cu un corp profesoral de 40 de persoane pentru cele 40 de catedre, dar până în 1919 numărul catedrelor s-a mărit la 61, ele fiind deservite de 150 de profesori universitari, alături de un numeros personal didactic de grad inferior și personal auxiliar și administrativ. Multe cadre didactice au avut performanțe științifice deosebite, recunoscute pe plan internațional. Printre acestea s-au numărat: matematicienii Lipót Fejér, Alfréd Haar şi Frigyes Riesz; geograful Jenö Cholnoky; polihistorul Sámuel Brassai; arheologul Bélá Pósta; fizicienii Lájos Martin și Gyula Farkas etc. Studenții înscriși aici la studii au aparținut tuturor naționalităților ce trăiau în Transilvania (maghiari, români, germani, evrei, armeni etc.), precum și tuturor confesiunilor religioase (protestanți, catolici, ortodocși, greco-catolici, iudaici). Din 1895, li s-a permis și femeilor să se înscrie la universitatea clujeană. Între 1872-1918, la universitatea maghiară din Cluj au studiat peste 40 000 de studenți și s-au acordat diplome de absolvire pentru circa 12 000 de tineri. Peste 2 600 dintre studenți au fost români, printre ei remarcându-se următoarele personalități: Iuliu Maniu (student la Drept), Iuliu Hațieganu (Medicină), George Coșbuc (Filosofie), Vasile Meruțiu (Ştiinţe Naturale), şi alţii. La sfârșitul Primului Război Mondial, după unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin decretul nr. 4 090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit „transformarea Universității Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”. Noua instituţie academică avea în componenţă patru facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Proaspăta comunitate academică a ales şi profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector , Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Ştiinţe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină şi Vasile Dimitriu – decan la Drept. În semestrul întâi, universitatea românească a avut 1 871 de studenţi, iar în semestrul al doilea 2 182 de studenți. Lecția inaugurală, intitulată sugestiv Datoria vieţii noastre, a fost rostită la 3 noiembrie 1919 de către renumitul arheolog şi istoric Vasile Pârvan, în faţa unei audienţe impresionante formate din profesori, studenţi, dar şi din alţi reprezentanţi ai elitei româneşti transilvănene. Între 31 ianuarie și 2 februarie 1920 s-au desfăşurat serbările oficiale de inaugurare ale Universităţii româneşti din Cluj, în prezenţa Regelui Ferdinand I, a Reginei Maria, precum și a numeroase personalităţi științifice și politice româneşti şi străine. Regele Ferdinand I a donat suma de 400 000 lei din propria avere pentru înfiinţarea Institutului de Istorie Naţională. În anul 1924 este adoptată și publicată în Monitorul Oficial legea prin care Universitatea clujeană este recunoscută oficial ca ,,persoană juridică de drept public”. Prima decadă din viaţa universităţii clujene româneşti a stat sub semnul efortului de construire a unei comunităţi didactice şi ştiinţifice performante, care a ţinut în mod constant seama de contextul transilvănean. Până în 1932, principiile de funcţionare ale corpului academic şi ale autorităţilor universitare au fost uşor diferite de cele puse în practică la universitățile din Bucureşti şi Iaşi, Clujul bucurându-se de o mai mare autonomie şi flexibilitate. Pe plan ştiinţific şi didactic, perioada 1919-1932 se remarcă prin diversificarea disciplinelor studiate, precum şi prin crearea unui număr important de institute, laboratoare, catedre şi seminarii, care au contribuit decisiv la prestigiul noii universităţi româneşti. Acum au fost create: Institutul de Speologie (condus de Emil Racoviță), Grădina Botanică (director Alexandru Borza), Observatorul Astronomic, Institutul de Istorie Națională (directori: Alexandru Lapedatu și Ioan Lupaș), Muzeul Limbii Române (coordonat de Sextil Pușcariu), Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată (înființat de Florian Ștefănescu-Goangă), primul Institut antirabic din Transilvania, Seminarul de matematică (condus de Petre Sergescu) și cel de istoria artei, catedrele de jurnalism și de politică socială etc. În octombrie 1927, în semn de omagiu, universitatea clujeană va adopta oficial numele primului rege al României Mari, devenind astfel cunoscută drept „Universitatea Regele Ferdinand I”, nume pe care îl va purta până în 1948. Anii 1932-1940 se remarcă pe de o parte prin uniformizarea funcționării administrative a universităților din întreaga Românie, Clujul fiind organizat la fel ca și universitățile din București și Iași. Pe de altă parte, acum este perioada marelui rectorat a psihologului Florian-Ștefănescu Goangă, pe parcursul căruia universitatea a cunoscut o dezvoltare semnificativă. În acest interval sunt finalizate câteva mari proiecte de infrastructură academică: Colegiul Academic (inaugurat în 1937) , precum și Parcul Sportiv (fondat din inițiativa lui Iuliu Hațieganu) . Tot acum, Academia de Drept din Oradea va fi înglobată în Facultatea de Drept a universității clujene. La 30 august 1940, partea de nord a Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului maghiar, în urma Arbitrajului-dictat de la Viena. Impactul asupra universităţii româneşti a fost imediat. În septembrie 1940, profesorii și studenții au fost siliți să părăsească Clujul, căutându-şi un loc de refugiu în care să-şi continue activitatea didactică şi de cercetare. După discutarea mai multor variante, s-a hotărât scindarea universităţii clujene: Facultăţile de Litere şi Filosofie, de Medicină şi de Drept s-au mutat la Sibiu, iar Facultatea de Ştiinţe s-a refugiat la Timişoara. Deschiderea cursurilor a avut loc la 10 noiembrie 1940, atât în Sibiu, cât şi la Timişoara, universitatea refugiată funcţionând fără întrerupere pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial. Aşa cum afirma Iuliu Hațieganu, rectorul din perioada 1941-1944, misiunea universităţii, în noile condiţii socio-politice şi organizatorice, era aceea de a păstra şi promova spiritualitatea românească în teritoriul de formare a poporului român, Transilvania. Cât timp Universitatea ,,Regele Ferdinand I” s-a refugiat la Sibiu și la Timișoara, în Cluj a reînceput să funcționeze Universitatea „Francisc Iosif”, cu predare în limba maghiară, revenită de la Seghedin. Această instituție a funcționat cu cinci facultăţi: Facultatea de Ştiinţe Juridice şi de Stat (Drept), Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale, Facultatea de Arte, Limbi şi Ştiinţe Istorice (Filologie), Facultatea de Medicină, respectiv Facultatea de Ştiinţe Economice.Viața academică clujeană a fost profund influenţată de contextul geopolitic de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. În primăvara lui 1945, după restabilirea administraţiei românești asupra Transilvaniei, Universitatea ,,Regele Ferdinand I” s-a reîntors la Cluj, după perioada de refugiu de la Sibiu şi Timişoara. Anii 1946-1947 au fost marcaţi de epurarea masivă a corpului profesoral al universităţii, motivată de raţiuni politico-ideologice. În paralel, prin decretul regal nr. 407 din 29 mai 1945, s-a înființat oficial „Universitatea cu limba de predare maghiară” din Cluj. Structura acestei noi instituţii cuprindea Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice, Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Naturii, Facultatea de Litere şi Istorie. Pentru scurt timp, a funcționat aici şi o Facultate de Medicină, mutată ulterior la Târgu-Mureş. În decembrie 1945, universitatea maghiară din Cluj a primit numele de ,,Universitatea Bolyai”, drept omagiu adus celor doi matematicieni ardeleni, tată şi fiu, Farkas şi János Bolyai. La 30 decembrie 1947, proclamarea Republicii Populare Române a marcat instalarea definitivă a comunismului în România. Ca urmare, începând din luna mai 1948, Universitatea ,,Regele Ferdinand I” din Cluj şi-a schimbat oficial numele în ,,Universitatea Victor Babeş”. În urma reformei învîțîmântului din august 1948, atât structura Universităţii ,,Victor Babeş”, cât şi cea a Universităţii ,,Bolyai” au fost profund transformate. Astfel, Facultăţile de Medicină au fost desprinse complet şi irevocabil din componenţa universităţilor, devenind instituţii de sine stătătoare. De asemenea, din toamna lui 1948 vor fi înfiinţate catedrele de Materialism dialectic şi istoric, Baze ale marxism-leninismului şi Economie politică. În toamna lui 1957 au fost create, pe facultăţi şi secţii, cursurile învăţământului cu frecvenţă redusă (seral) şi a celui fără frecvenţă.În perioada 1959-1970, Universitatea clujeană a parcurs un lung proces În această perioadă, în Universitatea „Victor Babeş” au funcţionat următoarele facultăţi, cu durata de patru ani: Facultatea de Matematici şi Fizică, Facultatea de Ştiinţe Naturale, Facultatea de Chimie, Facultatea de Geologie-Geografie, Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, Facultatea de Filologie, Facultatea de Filosofie şi Facultatea de Istorie (care s-au unit într-o singură Facultate în 1954). A existat de asemenea şi o Facultate de Ştiinţe Juridico-Administrative, cu durata de studii de trei ani, care pentru o scurtă perioadă (1951-1953), a funcţionat în comun cu Facultatea de Drept de la Universitatea „Bolyai”. În aceeaşi perioadă, Universitatea ,,Bolyai” a avut în componenţă: Facultatea de Ştiinţe Economice, Drept şi Administraţie Publică, cu 18 catedre; Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, cu opt catedre; Facultatea de Matematică şi Fizică, cu 10 catedre; Facultatea de Chimie, cu cinci catedre; Facultatea de Istorie, cu şapte catedre; Facultatea de Filosofie, cu patru catedre; Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, cu două catedre. Ca urmare a deciziilor conducerii de stat şi de partid a României, în perioada martie-iulie 1959 are loc procesul de creare a unei singure universităţi de stat la Cluj, prin unificarea universităţii româneşti cu cea maghiară. Noua instituţie, care şi-a început activitatea în septembrie 1959, va purta numele de Universitatea „Babeş-Bolyai” și avea la momentul creării ei şase facultăţi: Facultatea de Matematică şi Fizică; Facultatea de Chimie; Facultatea de Ştiinţe Naturale-Geografie; Facultatea de Filologie; Facultatea de Ştiinţe Juridice; Facultatea de Istorie şi Filozofie. Primul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” a fost profesorul Constantin Daicoviciu . La înființare, Universitatea „Babeş-Bolyai” a însumat un total de 702 posturi didactice, faţă de 782 înainte de unificare. În anul şcolar 1959/1960, numărul studenţilor de la „Babeş-Bolyai” a fost de 4 502, din care 3 159 români, 1 285 maghiari, 36 germani şi 22 de alte naţionalităţi. de reorganizare a facultăţilor, catedrelor, secţiilor, planurilor şi programelor de învăţământ universitar. În 1961 s-a înființat Facultatea de Științe Economice. Treptat, s-a ajuns la o structură academică în care universitatea, împreună cu Institutul Pedagogic care i se asociase, avea 16 facultăți, cu 37 de secţii la cursurile de zi, 11 secţii la cursurile serale şi 20 de secții la învățământul fără frecvență.

Tot în acest interval au loc noi investiții în infrastructura destinată studenților și profesorilor clujeni: va fi construit campusul de cămine studențești Hasdeu , precum și Casa de Cultură a Studenților. În anul universitar 1970/1971, s-a înregistrat cel mai mare număr de studenți înmatriculați: 14 438 persoane (6 742 la cursurile de zi, 235 la cursurile serale și 7 461 la fără frecvență) și cel mai mare număr de cadre didactice – 841 persoane (102 profesori, 151 conferenţiari, 299 lectori, 198 asistenţi şi 91 stagiari). Deceniile 8 și 9 ale secolului XX au reprezentat o perioadă dificilă în viața academică clujeană. Acum s-a înregistrat o restrângere gradată a activității didactice și de cercetare, o comasare internă a specializărilor, dispariția unor discipline (de ex. psihologie), diminuarea contactelor științifice cu instituții universitare străine, degradarea statutului studenților și profesorilor etc. În 1989, Universitatea „Babeş-Bolyai” avea un total de 5 619 studenți, corpul didactic fiind compus din 470 de profesori români, 81 de maghiari, 6 germani, 10 de la alte minorităţi. În 22 decembrie 1989 este publicată „Declaraţia pentru o nouă Universitate a Daciei superioare”, care vorbea despre voinţa de a reorganiza universitatea clujeană pe baze moderne, asemănătoare cu cele din perioada interbelică, ca urmare a dispariţiei regimului comunist.

După 1990, în noul context democratic al României, Universitatea „Babeş-Bolyai” a cunoscut o transformare profundă. Începând din 1995, s-a decis organizarea unui învăţământ universitar multicultural, creându-se cele trei mari linii de studiu, pe criterii lingvistice: linia de studiu română, linia de studiu maghiară și linia de studiu germană. Între 1991-2005 a avut loc și un amplu proces de diversificare a facultăţilor, fie prin desprinderea lor din structuri mai vechi, fie prin înfiinţare directă. Astfel, cu începere din anul universitar 2006/2007, Universitatea „Babeş-Bolyai” funcționează într-un sistem cu 21 de facultăţi. Infrastructura didactică și de cercetare a cunoscut de asemenea o dezvoltare accentuată în ultimele decenii, în 1997 fiind demarată una dintre cele mai mari investiții recente: construirea campusului universitar al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. Au fost reluate contactele și colaborările cu academii și universități prestigioase din toată lumea, fiind create puternice rețele de predare și de cercetare și derulate numeroase proiecte științifice în colaborare. La nivelul anului 2015, din cele 21 de facultăți ale Universității Babeș-Bolyai, 17 facultăți desfășurau activități în limba maghiară, iar 9 facultăți în limba germană. Pentru cei 41 690 de studenți înmatriculați în instituția noastră erau în desfășurare 337 de programe de studii de licență și master în limba română, 119 programe de licență și master în maghiară și 18 astfel de programe în limba germană. Universitatea Babeș-Bolyai a fost clasificată recent, de către ministerul de resort, drept „universitate de cercetare avansată și educație”.

Expoziția canină republicană - Cluj Napoca

Învingător Cluj - Napoca

Prezint aici câteva informații despre evoluția chinologiei românești, a cărei promotoare a fost chinologia aradeană. In anul 1921 au luat fiinta Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Caini de Politie din Arad. Aceste doua cluburi au organizat activitatea chinologica din Arad si din judetele invecinate, stimuland dezvoltarea miscarii chinologice. Dintre manifestarile chinologice organizate in acea perioada de chinologii aradeni amintim expozitia clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad. Activitatea chinologica a fost intrerupta de cel de al doilea razboi mondial. Anul 1969 este un an important pentru chinologia romana, este anul infiintarii asociatiei chinologice. La data de 17 noiembrie 1969 s-a infiintat la Arad Asociatia de Crescut si Dresat Caini din Romania, prima asociatie chinologica din Romania si care a fost aprobata de Consiliul de Ministri din R.S.R. In anul 1972, cu ajutorul unor chinologi maghiari Asociatia Chinologica Romana este admisa ca membra al Federatiei Chinologice Internationale. Chinologii aradeni au avut in acea perioada o intensa activitate pentru popularizarea cainilor de rasa in randul oamenilor. De asemenea sau tiparit mai multe publicatii de specialitate: revista „Ciinele”, colectia „Totul despre ciini” care cuprinde patru carti: „Micul ghid canin”, Reproductia speciei canine”, „Eredopatologie canina” si „Zoopsihologie canina”. Din anul 1972 pana in anul 1976 Asociatia Chinologica Romana a functionat in cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alaturi de crescatorii de caini, crescatorii de pasari de curte si porumbei si era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expozitie s-a organizat in anul 1971 pe stadionul fabricii arădene de zahar. Expozitiile incepeau intotdeauna cu parada raselor, demonstratii de dresaj, curse de ogari. In anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expozitii chinologice din Romania, fiind prezenti peste 800 de caini. In anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. De la infiintare anual s-au organizat la Arad expozitii chinologice. Asociatia chinologica din Arad a organizat in anul 2002 si anul 2005 Campionatul Europei Centrale si de Est considerat cel mai important eveniment continental organizat sub egida F.C.I..

Fotbal club CFR 1907 Cluj 1907 - 2007

Fotbal club CFR 1907 Cluj - Centenar 2007

CFR Cluj este un club de fotbal care joacă în prezent în Liga a I-a. Clubul înființat în anul 1907 a câștigat de trei titlul de Campioană a României, în anii 2008, 2010 și 2012, trei Cupe ale României și două Super cupe ale României, fiind preluat de omul de afaceri Arpad Paszkany. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt alb și vișiniu. Acasă echipă joacă pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, cu 24500 locuri pe scaune. Alte denumiri ale echipei au fost; Kolozsvari Vasutas Sport Club, Kolozsvari AC, Ferar KSME, Lokomotiva Cluj, Muncitoresc Cluj, Clujeana Cluj și Steaua-CFR Cluj-Napoca. Sus am postat logo-ul și o poză reprezentând stadionul acestei echipe.

Ambiţia unei glorioase promovări din Divizia C în Divizia B a dat, în 2001, suflul unei performanţe unice în România şi extrem de greu de egalat oriunde în fotbalul respectabil din Europa – aproape 20 de ani de evoluţii mereu ascendente, culminând cu supremaţia în fotbalul românesc: titlul de campioană (2007-08, 2009-10, 2011-12, 2017-18, 2018-19, 20190-20), Cupa României (2007-08, 2008-09, 2009-10, 2015-16), Supercupa României (2009, 2010, 2018). CFR 1907 Cluj a readus titlul în provincie după o hegemonie de aproape 20 de ani a cluburilor din Capitală. Performanţa este atribuită de majoritatea specialiştilor proiectului managerial ambiţios, dar realist, gândit pe etape concrete, în care bugetele, loturile şi obiectivele pe termen scurt au fost de fiecare dată perfect sincronizate. După un contact mai degrabă timid cu prima ligă, în sezonul 2004-05, conducătorii CFR-ului au schimbat paradigma clasică a fotbalului românesc, investind masiv în fotbalişti cu mentalitate profesionistă, majoritatea proveniţi din campionate cotate peste cel al României. Portughezii, argentinienii, brazilienii, ivorienii sau suedezii, aduşi pe sume care au redimensionat bugetele de transferuri din Liga 1, au dat naştere celei mai cosmopolite echipe din ţară. Campioană naţională şi echipă calificată direct în grupele Ligii Campionilor, CFR a devenit o grupare atractivă deopotrivă pentru jucători de top, cu palmarese impresionante, dar şi pentru investitori dornici să-şi asocieze imaginea cu profesionalismul şi performanţa, pentru mass-media naţionale şi internaţionale, dar şi pentru suporteri. După câștigarea primului titlu, în 2008, conducerea clubului și-a respectat filozofia cu care a pornit la drum. Filozofia introdusă în România de CFR, prin aducerea la echipă a jucatorilor străini, alături de jucători reprezentativi din țară e prezentată tot de Iuliu Mureșan în „Vestiarul Campionilor”. Vorbeşte cu drag despre toţi jucătorii pe care i-a adus la echipă, de la primul străin important, Pedro Oliveira până la „legiunea” portugheză şi la mai nou-venitul Mário Camora şi se bucură că toţi au învăţat de la cei mai vechi, Panin, Cadu şi Gabi Mureşan, ce înseamnă să fii învingător. În ciuda problemelor și adversităților, CFR 1907 Cluj a rezistat și în cel mai greu an din istoria recentă și a terminat sezonul 2013-14 pe un merituos loc 5! Ce este cel mai important, publicul, fanii s-au atașat de echipă mai mult ca oricând, suporteri din toată țara și din toată lumea dovedind o afecțiune incredibilă și atașament față de echipă și club! În 2017, după venirea noilor investitori, s-a pornit pe un nou drum, similar cu cel din 2008, cu transferuri importante, atât la nivelul lotului, cât și al băncii tehnice, prin aducerea reputatului antrenor Dan Petrescu, dovadă că noul acționariat are intenții serioase de a readuce CFR-ul în prim-plan-ul fotbalului european, punând la dispoziția clubului un buget semnificativ pentru primul sezon competițional. În plus, noii investitori au achitat datoriile pe care clubul le avea în momentul preluării.

În vara anului 2017, au fost aduși o mulțime de jucători cu calitate, fotbaliști care au evoluat la un nivel important în Europa, precum: eroul de pe Stadio Olimpico, Juan Emmanuel Culio (Galatasaray, Deportivo La Coruña), Giedrius Arlauskis (Steaua București, Watford, Espanyol Barcelona), Ovidiu Hoban (Petrolul Ploiești, echipa națională a României și campion al Israelului cu echipa Hapoel Be’er Sheva), iar Ciprian Deac, mijlocaș convocat la echipa națională a României, fotbalist crescut la CFR Cluj, a fost convins să continue în tricoul „alb-vișiniu”. George Țucudean și Alexandru Ioniță au fost transferați și ei în timpul sezonului și și-au adus contribuția la rezultatele importante din campionat. Cu o mulțime de jucători noi și cu un antrenor de certă valoare în persoana fostului mare internațional Dan Petrescu, echipa a avut un sezon de excepție și a reușit să câștige cel de-al patrulea titlu de campioană a României. Campionatul 2018-19 a început la fel de bine cum s-a încheiat precedentul, iar în primul meci oficial al sezonului, CFR Cluj a câștigat sub comanda lui Edward Iordănescu cea de-a treia Supercupă din istorie în fața Clubului Sportiv Universitatea Craiova.

Set 2 insigne - Elenjaro Katona (De frunte Cătina)

Cele două produse medalistice prezentate mai sus sunt niște insigne atipice, inscripționate în limba maghiară “ELENJARO KATONA” ceea ce tradus pe românește înseamnă “de frunte Katona”. Katona este numele unguresc al comunei clujene - Cătina. Se pare că ar fi niște insigne premiu acordate celor clasați pe locurile 1 și 2, conform cifrelor marcate pe acestea. Nu sunt indicii asupra domeniilor premiate cu aceste insigne (învățământ, cultură, artă, administrație locală sau altele).

Cătina (în maghiară - Katona) este o comună din județul Cluj care include și satele: Copru, Feldioara, Hagău, Hodaie și Valea Caldă. Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1327. Comuna este situată în Câmpia Fizeșului, pe cursul superior al răului Fizeș, în partea estică a județului Cluj, la 60 km de Cluj și 35 de Gherla.Relieful comunei este tipic Câmpiei Transilvaniei, fiind o îmbinare ondulatorie de dealuri și depresiuni largi, ușor înclinate dinspre hotarele de margine ale comunei spre lacul Cătina. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1993 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 2203 locuitori) dintre care: români – 76,66%, maghiari – 17,41%, romi – 4,01% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei clujene Cătina astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,29%, romano catolici – 8,22%, reformați – 12,39%, greco catolici – 5,31% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracții turistice ale comunei sunt: Cetatea Feldioara, Biserica romano catolică - Cătina, Biserica reformată – Feldioara și Lacul Cătina.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină
Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite.

Monumentul Elisabeta

Biserica luterană

Școala de domnișoare

Liceul pedagogic

Palatul de Justiție

Gardianul Carpaților

Statuia Lupoaicei

Clinica Universității

Căminul studențesc Diak

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.