Epaminonda's Blog.....: OLPE

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din orașul german OLPE, districtul OLPE, landul

RENANIA DE NORD WESTFALIA, din vremuri diferite,

câteva trimiteri poștale ilustrate, dar și o monedă

și o insignă locale

Biserica Sfântu Martinus

Curtea de justiție

Biserica Sfânta Maria

Zidul orașului

Biserica evanghelică

Casa Palloti

Gara

Piața

Statuia Sfintei Agatha

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Vedere generală

Insignă locală

Monedă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx________

O MEDALIE ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Barbu Catargiu 26 octombrie 1807 - 8 iunie 1862

Școala de toamnă - ediția X 2005 - 2014 Maia Catargi

Barbu Catargiu (născut la 26 octombrie 1807 în Bucureşti şi decedat la 8 sau 20 iunie 1862 în Bucureşti) a fost un jurnalist, lider al partidei conservatoare, strălucit orator şi politician român. La 22 ianuarie 1862 a luat fiinţă guvernul unic al Principatelor Unite - România - (până atunci existau guverne separate în Moldova şi în Ţara Românească). Preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost numit Barbu Catargiu. Funcţia era echivalentă cu funcţia de prim ministru. Guvernul Catargiu a luat măsuri pentru unificarea administrativă şi politică a ţării. Pe 26 ianuarie ministerele din fostul Principat al Moldovei au fost desfiinţate, fiind înlocuite temporar cu „directorate”. Pe 8/20 iunie 1862 Barbu Catargiu este asasinat lângă clopotniţa Mitropoliei, pe cînd pleca de la o şedinţă a Adunării (parlamentul îşi avea sediul în palatul de pe Dealul Mitropoliei). În perioada respectivă conservatorii încercau să treacă o lege rurală care să favorizeze pe marii proprietari (erau doar cîteva mii în întreaga ţară) în detrimentul ţăranilor. Pentru a sprijini împroprietărirea ţăranilor, liberalii radicali au convocat pentru 11 iunie o adunare populară. Catargiu răspunsese unei interpelări parlamentare referitoare la această adunare, pe care guvernul o interzice. Asasinul lui Catargiu a fugit şi nu a fost niciodată prins, deşi lăsase arma crimei la locul faptei. Nu s-a stabilit clar dacă a fost vorba de o răzbunare sau de o crimă politică, dar în epocă lumea înclina spre ipoteza unei crime politice. Asasinul său prezumtiv se pare că a fost Gheorghe Bogati. Barbu Catargiu a fost membru în Obşteasca Adunare (din 1837) a Ţării româneşti, director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptăţii (Justiţiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer, a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluţionare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în ţări din Occident, interesându-se de viaţa civilă şi de stat. Barbu s-a născut la Bucureşti, fiind fiul marelui vornic Ştefan Catargiu. A studiat la şcoala grecească de la Schitul Măgureanu, apoi la Paris. Întors în ţară, a ocupat diferite funcţii administrative şi politice. Nu a luat parte la revoluţia de la 1848, dar a fost un susţinător al unirii Principatelor Române. În primii ani ai domniei lui Cuza, Barbu Catargiu era cel mai important reprezentant al taberei conservatorilor, ce avea majoritatea în camerele ambelor principate.

Școala de toamnă Maia – Catargi este numele unui simpozion național de istorie ce se organizează începând din anul 2005, în prima jumătate a lunii septembrie în comuna Maia din județul Ialomița. Activitatea este organizată sub egida Bibliotecii comunale Maia dar și a Așezământului (muzeu) de artă și cultură religioasă Maia – Catargi, fondat în anul 1996, ca secție a Muzeului Județean Ialomița.

Comportarea în situ a construcțiilor - Conferința Națională

Și în regimul comunist se organizau periodic întâlniri ale constructorilor specialiști pe tema comportării în exploatare a construcțiilor și studiul rezistenței acestora la dezastre naturale ori bombardamente de război. Școala românească de construcții era foarte apreciată și pe vremea comunismului. Specialiști români și-au adus contribuția la realizarea unor mari obiective industriale și în alte state ale lumii.

Dinamoviada de atletism 1978

Dinamo a fost și este încă denumirea unor cluburi sportive românești dar și din alte state ale fostului lagăr comunist. Aceste cluburi funcționau sub patronajul (sponsorizarea) Ministerelor de Interne (Afacerilor interne sau cum se mai numeau ele atunci). Periodic aveau loc competiții interne sau internaționale ale sportivilor legitimați la aceste cluburi. Aceste competiții se numeau Dinamoviade și în cadrul lor se desfășurau atractive și importante concursuri în diverse sporturi.

Piesa de mai sus s-a conferit tuturor participanților la Dinamoviada internațională de atletism ce a avut loc la București în anul 1978.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Cupa U.T.C.

(Uniunea Tineretului Comunist) - sărituri cu schiurile

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C.

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. Prin Uniunea Tineretului Comunist s-a urmărit înregimentarea tineretului din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. Tineretul era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. Ideologii comunişti împărtăşeau credinţa că orice ființă umană poate fi transformată radical în urma unui intens proces de manipulare prin propaganda de masă. Această credinţă a comuniștilor era întărită de supoziţii sumbre despre natura umană şi a societăţii. Exista siguranța că, pe scară largă, la nivel social, utilizând instrumente coercitive şi de control, omul poate fi schimbat, supus, subordonat, mai ales tineretul în formare. Marxism-leninismul amesteca fascinaţia faţă de mulţime cu teama şi neîncrederea faţă de aceasta. Acest lucru se observă foarte bine în atitudinea faţă de tineri. Din cauza legăturilor slabe cu vechiul regim, aceștia apăreau ca ipostazierea perfectă a „omului nou” şi ca masă de manevră ideală. Totuși, erau trataţi cu infinită suspiciune. Reţeaua de organizaţii comuniste s-a întins cu precădere spre categoriile de populaţie de care regimul îşi lega interesele. Totodată, acestea erau suspectate ideologic: tinerii, ţăranii, intelectualii, soldaţii şi muncitorii. După spusele lui Lenin, pentru regimul comunist, aceste organizaţii aveau menirea de a funcţiona pe post de „curele de transmisie” între Partidul Comunist şi popor. Stalin a adoptat aceleaşi idei. El considera că, din rândul organizaţiilor de masă, trebuie să facă parte: asociaţiile fără partid ale femeilor, organele de presă, uniunile de tineret, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzină. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul săe care aceasta o juca în rândul tuturor tinerilor. UTC se afla sub conducerea servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist din România a fost constituită după modelul sovietic. Prin această organizaţie se reuşea îndoctrinarea masivă a tinerilor, precum şi implicarea acestora în activităţile regimului. Se urmărea ca, după terminarea studiilor, tineretul să servească partidului. Uniunea Tineretului Comunist a fost o organizație de tineri creată de către Partidul Comunist din România. Prin aceasta se urmărea înregimentarea tineretului român, din fabrici, universități, școli, unități militare, în vederea transformării acestuia într-un susținător fidel al regimului dictatorial. În cadrul UTC, tineretul român era supus unei educații în spiritul marxist-leninist și unui învățământ politic. Se încerca chiar anularea gândirii individuale a tinerilor. Aceștia luau cunoștință numai despre realizările mult exagerate ale partidului. În mai toate scrierile din perioada comunistă, cu privire la Uniunea Tineretului Comunist, se evidenția importanța p Partidului Comunist Român. Conducerea comunistă aprecia UTC ca fiind acea organizație care reușește mereu să-și găsească loc în fruntea luptei maselor de tineri. Aceștia, alături de întregul popor, au acţionat pentru afirmarea năzuinţelor de unitate şi independenţă naţională, de progres social şi prosperitate economică a patriei.

Săriturile cu schiurile reprezintă un sport de iarnă care constă în coborârea pe schiuri a unei rampe, după care se pierde contactul cu pământul timp de câteva secunde și se aterizează după un scurt zbor (săritură). Sportivii săritori cu schiuri au ca obiectiv aterizarea cât mai departe posibil. Zborul durează între 5-7 secunde, timp în care săritorii încearcă să-și mențină o poziție cât mai aerodinamică. Juriul apreciază lungimea săriturii, ținuta corpului în timpul zborului și eleganța aterizării. Locul de origine al acestui sport este Norvegia. Tatăl săriturilor cu schiurile este considerat norvegianul Sondre Norheim, care, în 1860 a sărit fără a folosi bețe peste o piatră, o distanță de 30 de metri. La 18 martie 2017 Ștefan Kraft a stabilit recordul actual, după o săritură de 253,5 metri de pe trambulina norvegiană de la Vikersund. Prima dată acest sport a fost prezent în anul 1924 – Olimpiada Chamonix (Franța).

Domeniile Bucovinei - 1178

Insigna prezentată mai sus se pare că a aparținut vreunui paznic al Domeniilor (de vânătoare) Bucovina. Domeniile de vânătoare erau terenuri destinate în mod special practicării vânatului. Se știe că în Bucovina (o zonă extinsă cu centru pe localitatea Pojorâta) a existat un domeniu de vânătoare unde puteau vâna doar membrii casei regale. Domeniul regal Bucovina cuprindea o zonă împădurită deosebit de frumoasă ce includea satele Valea Putnei, în partea dinspre Muntele Giumalău, și Pojorâta din județul Suceava. La 5 kilometri de centrul satului Valea Putnei a fost construit în anii 1920 un castel vânătoare, care a găzduit până după cel de-al doilea război mondial partidele de vânătoare ale Casei regale.

Prin decretul Nr. 983 din 26 mai 1948 publicat în Monitorul Oficial Nr. 121 din 27 mai 1948, Castelul de vânătoare cu tot inventarul aferent a fost confiscat – „5 corpuri cu un total de 40 de camere”. După această dată, a fost folosit de nomenclatura vremii, până în 1986, când clădirea a suferit un incendiu. După revoluția din 1989 s-a încercat renovarea lui, dar în prezent acesta funcționează ca adăpost pentru lucrătorii forestieri din zonă. Domeniul de vânătoare a rămas și este administrat de Direcția Silvică Suceava (se organizează vânători de urs, mistreț și cerb în special).

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII