Epaminonda's Blog.....: COUVIN

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură și

arhitectură din localitatea belgiană COUVIN, provincia NAMUR,

regiunea VALONIA, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri

poștale ilustrate, dar și o medalie locală.

Biserica Sfântul Meen

Faleza râului Apa Neagră

Ruinele Castelului Dourbes

Biserica Bossu-en-Fagne

Strada Podul Mare

Castelul Bossu-en-Fagne

Trimiteri poștale

Medalie locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN INTELIGENȚA

ȘI SPIRITUALITATEA

POPOARELOR LUMII

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu - George Enescu

Adam Bernard Mickiewicz - Frederic Chopin

Expoziția filatelică România - Polonia - Botoșani

România - Polonia 23 - 25 august 1997 - Botoșani '97

Această medalie este opera gravorului român

Maximilian Fetița de la Monetăria Statului.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

George Enescu (născut 19 august 1881 în localitatea Liveni-Vârnav, azi George Enescu, județul Botoșani și decedat la data de 4 mai 1955 la Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor. Este considerat cel mai important muzician român. Din creația sa amintesc; opera Oedip, Poema română, Rapsodiile române nr.1 și 2, Suitele orchestrale nr.1, 2 și 3, Simfoniile nr.1,2 și 3, Cvartetele pentru coarde nr.1 și 2, Sonatele pentru vioară nr.1, 2 și 3, Sonatele pentru violoncel nr.1 și 2, Simfonia de cameră pentru 12 instrumente, Cvintetele pentru pian nr.1 și 2, Sitele pentru pian nr. 1, 2 și 3, etc.

Adam Bernard Mickiewicz a fost un poet și scriitor polonez și luptător pentru independența și reîntregirea patriei natale, ce s-a născut la data de 24 decembrie 1798 și a decedat la data de 26 noiembrie 1855. El este considerat unul dintre cei mai buni poeți romantici polonezi din secolul al XIX-lea. Multe din creațiile sale literare au fost traduse în alte limbi dar și în limba română.

Frédéric Chopin (născut la data de 1 martie 1810 la Zelazowa Wola şi decedat la data de 17 octombrie 1849 la Paris) a fost un important compozitor polonez de muzică pentru pian în perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică ai lumii, pentru acest instrument. Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi muzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică. Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie.

Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black. Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Insigna de șapte ani vechime neîntreruptă

Regimentul 8 Dragoș nr.29 Infanterie - Dorohoi

În Principatele Române, armata modernă a fost înfiinţată în anul 1830, dar adevăratele structuri organizatorice s-au stabilit în timpul domnitorului Alexandru Ion Cuza, după 1860. La Dorohoi, se poate vorbi despre armată încă din anul 1854, dar nu armată moldovenească ci austriacă, chemată aici din Bucovina de către conducerea oraşului Dorohoi pentru a menţine ordinea în oraş şi la graniţa ţinutului. În anul 1866 se înfiinţează în România unităţi de grăniceri, organizate pe pichete, fiecare având în componenţa lui între 3-14 militari, astfel că în anul 1872, la Dorohoi s-a instalat Batalionului 6 al Regimentului 7 grăniceri, cu sediul la Iaşi. În anul 1877, soldaţii din Dorohoi au participat în Bulgaria la războiul de independenţă. Cu câteva săptămâni înainte de plecarea pe front, opincile soldaţilor au fost înlocuite cu cizme. La 23 iulie 1877, ostaşii dorohoieni au trecut Dunărea la Nicopole, o lună mai târziu, trupele diviziei a IV-a au ocupat poziţii în faţa satului Griviţa, şapte zile mai târziu au atacat şi ocupat reduta, trupele române fiind conduse de căpitanul Valter Mărăcineanu. În aceste lupte au căzut 268 de oameni, printre care şi Valter Mărăcineanu - comandantul batalionului şi încă alţi 5 ofiţeri. Lui Valter Mărăcineanu, care a înfipt primul steag tricolor pe reduta Griviţa I s-a acordat „Crucea Dunării”, iar în 1914, în curtea regimentului din Dorohoi de pe strada Dorobanţi i s-a dezvelit un bust de bronz, bust care se află astăzi amplasat în părculeţul din faţa Muzeului Municipal de Ştiinţele Naturii. În anul 1880, prin Înaltul decret nr. 1164, Batalionul din Dorohoi, devenit în timp 2 Dorobanți, se transformă în Regimentul 29 infanterie. În anul 1881, regimentul dorohoian a participat la Iaşi la Te-Deum-ul organizat cu ocazia proclamării României ca regat, prin încoronarea regelui Carol I ca suveran al ţării. Datorită unei conduceri autoritare, regimentul 29 infanterie a fost detaşat la Bucureşti pentru aproape un an (1893-1894) pentru a face de serviciu în garnizoană. La întoarcere, au fost încartiruiţi şi la Iaşi, tot pentru un an, pentru a asigura paza şi ordinea. De asemenea, două companii ale regimentului 29 infanterie au fost detaşate în permanenţă la graniţa cu Rusia, precum şi la ajutorarea oamenilor din sate care au avut de suferit din cauza febrei bovine.În 1885 s-a construit în campusul regimentului hala de instrucţie, iar în 1887 s-a construit pavilionul administrativ, care a exista până recent când a fost pus la pământ pentru a lăsa loc unui mall. Tot în aceşti ani s-au construit şi clădirile celelalte ale cazărmii, iar în 1903 s-a tras apă la regiment. În urma unei restructurări, în anul 1891 Regimentul 8 de linie s-a contopit cu regimentul din Dorohoi care a primit şi drapelul respectivei unităţi, iar regimentul dorohoian a luat numele de „Dragoş”. De aici vine și denumirea unității înscrisă pe cărțile poștale postate aici – Regimentul 8 Dragoș nr.29. În toată această perioadă, militarii regimentului 29 infanterie au luat parte la repararea de străzi,în special a celor din jurul regimentului, iar în parcul Rond Point situat în faţa campusului regimentului au sădit sute de pomi şi au amenajat aleile acestuia. În cadrul regimentului 29 infanterie apare în anul 1903 un detaşament de poliţie precum şi corpul grănicerilor, iar în 1905 – compania I a fost detaşată la Tg. Ocna pentru paza penitenciarului. În anul 1913 regimentul 29 infanterie participă la campania din Bulgaria, România intrând în stăpânirea Cadrilaterului. În aceste lupte şi-au pierdut viaţa 180 de soldaţi ai regimentului din Dorohoi. În noaptea de 14 spre 15 august 1916 s-a decretat mobilizare generală prin sunet de tobe şi clopote. În acel moment, regimentul 29 infanterie „Dragoş” avea 61 de ofiţeri, 3447 trupă, 410 cai şi 86 trăsuri. Regimentul s-a acoperit de glorie pe front: a ocupat localitatea Bueziu şi a luat 92 de prizonieri, românii având doar 2 morţi şi 8 răniţi. Acţiunile regimentului 29 infanterie au continuat pe muntele Găinuşa sau în sectorul Cernica, la Clăbucet. La începutul anului 1917, regimentul 29 a fost retras de pe front pentru refacere, revenind din nou cu forţe prospete la 21 aprilie 1917 la Răcăuţi. Regimentul 29 infanterie şi-a continuat acţiunile cu succes în zona Răcăciuni şi Măgura Caşmirului. La 22 noiembrie 1917, ora 8 dimineaţa, s-a încheiat armistiţiul. Întorcându-se de pe front la Dorohoi la 5 mai 1918, trei detaşamente ale regimentului, conduse de colonelul Gheorghiu, au plecat spre Bucovina, s-au oprit mai întâi la Siret – unde au alungat hoardele bolşevice care terorizau populaţia. La sfârşitul lunii februarie 1918, militarii rămaşi la regiment au plecat prin sate pentru a ajuta pe oameni la munca ogoarelor. La 27 octombrie 1918, unităţi ale regimentului 29 infanterie ajung la Cernăuţi, unde populaţia şi foştii ostaşi români din armata austriacă i-au întâmpinat cu flori. La 29 octombrie 1918, bandele ucrainene părăsesc Cernăuţiul. Colonelul Constantin Găluşcă a fost numit comandantul miliţiei Cernăuţi. În 1941, soldaţii regimentului 29 infanterie au procedat la curăţarea următoarelor cuiburi de legionari din Bucureşti: centrul studenţesc din Calea Plevnei, Facultatea de Drept, Ministerul de Justiţie, palatul Universul şi Universitate. Tot în 1941,în noaptea de 22-23 iunie, în apropierea localităţilor Bădărăi şi Cuhneşti, Regimentul 29 infanterie a intrat în luptele pentru eliberarea Bucovinei şi Basarabiei. În luptele pentru Odessa din 28 - 29 august 1941, a căzut colonelul Dumitru Orăşanu comandantul Regimentul 29 infanterie. La 5 aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat Dorohoiul, acesta fiind primul oraş din vechiul regat unde au intrat ruşii. Comenduirea sovietică şi-a instalat sediul la Federală (actualmente restaurantul Splendid de pe Strada Al.I. Cuza), iar maşinile lor au fost garate la prefectură. Ei susţineau că au intrat în ţară pentru a ne elibera, dar au uitat să mai plece. Regimentul 29 infanterie a fost decimat şi desfiinţat la sfârşitul celui de al doilea război mondial, în localul lor stabilindu-se un regiment de securitate. Regimentul 29 infanterie din Dorohoi constituie un episod important din istoria oraşului care nu trebuie uitat.

Zilele Eminescu la Soroca

Ziua Națională a culturii în România 13-15 iunie 2012

Produsul medalistic de mai sus este o insignă artizanală proiectată și plătită din bani proprii de renumitul numismat și medalist botoșenean Stelian Brânzei pentru a celebra Ziua națională a culturii din anul 2012, marcată în orașul basarabean Soroca. Câmpul insignei este dominat de o sculptură a marelui poet român Mihai Eminescu, realizată în anul 1959, de către renumitul sculptor basarabean Lazăr Dubinovschi. Acest bust este păstrat la Muzeul de Artă al Republicii Moldova și are o poveste aparte. Se pare că pe spatele bustului, în părul marelui poet, privit dintr-un anume unghi s-ar distinge portretul marelui sculptor, ba chiar și iscălitura sa. Eminescologul basarabean Mihai Cimpoi îmbrățișează ideea afirmând că și alți sculptori au procedat la fel, dar important este că acest bust ne prezintă un Eminescu romantic.

Soroca este un oraș în nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la 160 kilometri depărtare de capitala – Chișinău. Cu 37,5 mii de locuitori orașul este centrul administrativ al raionului cu același nume. La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Soroca, ridicată în piatră de către domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1489 și renovată în forma actuală de către un domnitor urmaș - Petru Rareș.

Fotbal Club - Botoșani

Înaintea celui de-al doilea război mondial principala echipă a oraşului Botoșani a fost Venus, a cărei prezenţă în întrecerea divizionară a oraşului este semnalată o singură dată, în anul competiţional 1937-1938. După război ia fiinţă, pe lângă Fabrica de textile, în 1949, Asociaţia Sportivă Flamura Roşie, reprezentată în campionatul raional şi regional de fotbal de formaţia cu acelaşi nume. În 1957 echipa textiliştilor botoşeneni, purtând numele „Textila”, promovează în Divizia C, eşalon în care activează două sezoane - 1957- 1959. Echipa iși schimbă numele în Textila și apoi, în anul 1973, în C.S. Botoșani. Clubul a activat majoritar în Liga a II-a. Echipa botoșeneană s-a desființat pentru ca în anul 2001 să apară Fotbal Club Botoșani , cunoscut sub numele de FC Botoșani sau pur și simplu Botoșani, club profesionist de fotbal, care azi concurează în Liga I. Prima apariție europeană a fost în sezonul 2015-2015 în UEFA Europa League. Botoșănenii joacă acasă în echipament preponderent alb iar în deplasare - albastru. Terenul lor este stadionul Municipal, cu 7782 de locuri.

Flacăra Flămânzi 1907

Flacăra Flămânzi 1907 este numele unei asociații-club de fotbal susținut de Primăria orașului botoșenean Flămânzi. Culorile tradiționale ale echipamentului de joc al echipei sunt: roșu, galben și albastru. Asociația a fost fondată în anul 1977.

Flămânzi, în limba maghiară – Flamonza, este un oraș în județul Botoșani, provincia istorică Moldova, România. fiind situat în partea de sud a județului pe cursul mijlociu al râului Miletin. Orașul este atestat documentar încă din anul 1605, pe teritoriul localității descoperindu-se vestigii arheologice datate încă din epoca primitivă. Orașul Flămâzi a fost creat în anul 2004, prin Legea 80/2004 înglobând fostele sate Flămânzi, Nicolae Bălcescu (fost Bosânceni) și Poian, care au încetat să mai fie considerate localități independente. Orașul mai administrează ca localități subordonate satele Chițoveni și Prisăcani, Localitatea este considerată punctul de plecare pentru Răscoala din anul 1907, în amintirea căreia este ridicat un monument în centrul acesteia. Sus am postat stema orașului și două poze reprezentând Primăria locală și Monumentul dedicat Răscoalei de la 1907. Orașul este situat în sudul județului Botoșani, pe drumul european E58 Botoșani-Hârlău și este înconjurat de terenuri agricole cultivate în principal cu porumb, grâu, floarea soarelui, orz și sfeclă de zahăr. Pășunile și imașurile comunale asigură hrana pentru oile, vitele și caii din gospodăriile țărănești. În sfera industrială se remarcă confecțiile, prelucrarea lemnului (mobilă), prelucrarea laptelui, morărit, transporturi și comerț. Sunt prezente și unele ocupații tradiționale: olăritul, confecționarea obiectelor de artizanat, confecționarea de obiecte din răchită și paie etc. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10136 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11799 locuitori), dintre care: români – 90,06%, romi – 2,29% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Flămânzi astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,87% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice ale orașului:

Monumentul comemorativ de la Școala numarul 1 Flămânzi - monument ridicat în memoria eroilor căzuți în războiul pentru independență la 1877 și a celor cazuți în Primul Război Mondial, care a fost dezvelit in 18 august 1912;
Monumentul comemorativ al Răscoalei din 1907 realizat de către sculptorul Florin Calafeteanu si arhitect Mihai Tulbure, care a fost dezvelit în 1977;
Muzeu al Țăranului din Flămânzi;
Biserica boierească, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, construită între ni 1807-1813;
Monumentul cultural Biserica de lemn din Prisăcani
Monumentul sediul Vechii Primării.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria care datează din anul 1350. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din Botoșani, din vremuri diferite.

Biserica Sfântu Gheorghe

Biserica Uspenia

Casa C.Anchele - Calea națională

Azilul Sofian

Casele Văsescu

Gara

Banca Națională

Biserica Sfântul Nicolae - Popăuți - sec. XV

Biserica catolică

Casa Corpului didactic

Județul Botoșani este situat în nordul regiunii Moldova din România, care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafaţa de 4986 kilometri pătrați, numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în municipiul cu acelaş nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Darabani, Flămânzi, Săveni, Ștefănești 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite.