Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea cehă PLASY, regiunea PLZEN, din
vremuri diferite, câteva trimiteri poștale ilustrate și o insignă locală.
Oțelăria Clement
Mănăstirea
Mormântul familiei Matternich
Trimiteri poștale ilustrate
Vedere generală
Insignă locală
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
O EPIGRAMĂ PROPRIE
DIN INTELIGENȚA
ȘI SPIRITUALITATEA
POPOARELOR LUMII
__________xxx_________
CÂTEVA INSIGNE ȘI
MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul
ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
Henri Coandă - 100 ani de la
construirea primului avion cu reacție
România - Coandă 1910 - 2010
Henri Marie Coandă a fost un
academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator,
inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă
numele. S-a născut pe 7 iunie 1886 la Bucureşti, în familia ofiţerului
Constantin Coandă (1857-1932). Mama sa era fiica unui medic francez. Tatăl lui
Henri era pe atunci căpitan la Marele Stat Major al Armatei. Constantin Coandă
a avansat până la gradul de general. A avut şi o carieră politică deosebită, în
anul 1918 ajungând, chiar dacă numai pentru o lună, prim-ministru (preşedinte
al Consiliului de miniştri) - a preluat postul de la Alexandru Marghiloman şi
l-a predat lui Ion I.C. Brătianu. Ca o curiozitate, prima lege referitoare la
circulaţia automobilelor din România, votată şi promulgată de regele
Ferdinand în anul 1921, poartă şi semnătura generalului Coandă, în
calitate de preşedinte al Senatului României (regulamentul de aplicare a
acestei legi prevedea că în localităţi viteza maximă a automobilului este de 12
km pe oră!). Henri a învăţat la Liceul Sfîntul Sava din Bucureşti şi la Liceul
Militar din Iaşi, pe care l-a absolvit ca şef de promoţie, cu grad de sergent
major. În urma studiilor militare făcute la Bucureşti a ajuns ofiţer de
artilerie. A urmat apoi studii tehnice în Germania, Belgia şi Franţa. În anul
1908 a prezentat la Spa, în Belgia, planorul Coandă-Joachim. Între 1911 şi 1914
a lucrat ca director tehnic (designer şef) al uzinelor Bristol Aeroplane
Company din Marea Britanie (pe atunci British and Colonial Aeroplane Co.), unde
s-au făcut avioanele numite Bristol-Coandă. La concursul de avioane militare ce
a avut loc în 1911 în Franţa, la Reims, Coandă a prezentat un avion cu două
motoare ce acţionau o singură elice. Acest concurs a fost cîştigat de Charles
Terres Weymann (1889-1976), pilot de curse aviatice şi om de afaceri, despre
care în numărul din 20 octombrie 1910 al revistei Flight se afirmă ar fi
cumpărat aeroplanul Coandă 1910 (în revistă sînt publicate două imagini ale
aeroplanului). Apoi a trecut ca inginer la Delaunay-Belleville din Saint-Denis,
în Franţa. Această firmă era renumită pentru maşinile sale de lux, pentru
locomotive şi cazane pentru nave. În timpul războiului a produs şi avioane, la
comanda guvernului francez. Aici Coandă a proiectat trei tipuri de avioane, printre
care şi un biplan monoloc utilizat ca observator de artilerie. Henri a fost
căsătorit cu Marguerite Coandă, născută Lecca. În 1940, la căderea Franţei,
Coandă a rămas în Paris, unde locuia. În anii 1942-1943 ar fi proiectat pentru
germani o sanie cu propulsie neconvenţională, ce urma să fie folosită ca
ambulanţă pe frontul de est. Între anii 1961 şi 1965 Coandă a fost consultant
la Huyck Research Center în Stamford, Connecticut, firmă care derula proiecte
de cercetare pentru marina militară a Statelor Unite ale Americii. Inginer şi
inventator, Henri Coandă este foarte cunoscut şi datorită efectului care astăzi
îi poartă numele. A fost şi membru al Academiei Române. În anul 1970 s-a mutat
la Bucureşti, revenind în ţară. Ca o recunoaştere oficială a meritelor sale, a
fost numit consilier cu rang de ministru în Consiliului de Stat al RSR.Henri
Coandă a fost un geniu obţinând realizări deosebite în numeroase domenii
ştiinţifice constând în câteva sute de brevete de invenţie în diferite
ţări.
Ion Dumitrana - grafică timbre - pictor și gravor 1923 - 1976
Centenarul nașterii - Ion Dumitrana
gravor mărci poștale 25 ianuarie 2023
Ion Dumitrana (1923-1976) a fost un gravor, machetator de mărci
poștale și un ilustrator român. De la varsta de 14 ani a lucrat ca
angajat al Fabricii de Timbre, mai intai ca ucenic, apoi, prin calificare la
locul de munca, a devenit desenator si gravor. A urmat apoi Academia de Arte
Frumoase, absolvind-o la clasa lui Alexandru Ciucurencu. Arta gravarii a
invatat-o de la maestrul Simion Iuca, dupa care a urmat o serie de specializari
in Polonia, Ungaria si Franta, unde a primit un sprijin deosebit din partea
profesorului Jules Piel, unul din cei mai mari gravori francezi. Cea mai mare
parte din activitate si-a petrecut-o ca maistru heliograf al Fabricii de Timbre
din Bucuresti. A abordat teme diverse, realizand machete individuale, dar si
colective, motiv pentru care pe multe din timbrele sale apare celebra semnatura
„Colectiv Dumitrana” in dreptul numelui machetatorului. In urma muncii depuse
in slujba filateliei romanesti si internationale, ne-au rămas de la Ion
Dumitrana 343 de machete de timbre romanesti si peste 70 de machete de timbre
straine. A fost realizatorul unora din marcile postale emise de tari africane
si de statele-satelit ale Emiratelor Arabe Unite la sfarsitul anilor 60 si
inceputul deceniului urmator, asa numitele Seicate: Fujeira, Sharjah, Ajman etc.
Stilul sau inconfundabil transpus in aceste emisiuni exotice este unul din
motivele pentru care timbrele din Emirate au placut generatiilor de atunci, dar
continua sa reprezinte o atractie pentru colectionarii romani si in prezent. Activitatea
sa artistica a fost legata aproape exclusiv de filatelie, participarile in
cadrul Expozitiilor de Arta fiind foarte rare. A indeplinit o scurta perioada
si functia de vicepresedinte al Asociatiei Filatelistilor din Romania, iar
pentru intreaga sa activitate a fost distins cu „Ordinul Muncii” si „Medalia
Muncii".
Ordinul Bene Merenti a Casei Domnitoare
în grad de cavaler pentru civili - anii 1939 - 1947
Ordinul Bene Merenti a Casei Domnitoare a fost instituit de
regele Carol I prin Decretul Regal nr. 314 din din 20 februarie 1876, pe vremea
când era numai domnitor. Ordinul era prima medalie civilă şi avea la bază
modelul Ordinul Casei de Hohenzollern din anul 1857. Ordinul avea patru
clase pentru bărbaţi şi trei clase pentru femei. Din data de 26 noiembrie
1937 oricare dintre clase putea fi acordată şi în versiunea cu spade.
Ordinul a fost acordat civililor şi militarilor pentru servicii aduse
regelui. Decoraţiile au fost confecţionate de firma Souval din Austria
(marcaj RS), Heinrich Weiss din România (marcaj HW sau BW)
şi Monetăria Naţională (fără marcaj). Panglica ordinului era argintie cu trei
dungi negre echidistante. Versiunea de război avea margini aurii de
3 mm. Ordinul era decernat pentru merite în domeniile cultură,
ştiinţă, industrie şi agricultură. Decoraţiile puteau fi conferite
cetăţenilor români şi străini. Ordinul a fost desfiinţat şi înlocuit cu
Ordinul Sfântul Gheorghe prin Înaltul Decret nr.1 din 8 martie 1940. A
fost reînfiinţat de descendenţii Casei de Hohenzollern în 1951 şi continuă să
fie acordat, împărţit în trei clase.
Campion R.P.R. 1964 (Republica Populară Română)
Federația română de atletism
Atletismul apare in Romania la sfarsitul secolului XIX,
la initiativa studentilor care studiau in tarile occidentale. In timpul
vacantelor, acestia promovau atletismul organizand competitii de alergari,
sarituri si aruncari. Primul concurs organizat de atletism are loc
in 1882 la Bucuresti, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava
si Matei Basarab. Treptat, creste interesul pentru activitatea sportiva, in
general, si atletism, in particular. Se organizeaza curse care atrag un numar
mare de concurenti, se contureaza o literatura de specialitate si sunt organizate
competitii pe criterii de varsta. Mai mult, cu prilejul serbarilor scolare sunt
introduse intreceri la alergari si sarituri la mai multe licee din diverse
orase. In 1912, se infiinteazaComisia de atletism, alergari pe
jos si concursuri, parte din Federatia Romana a Societatilor Sportive. Acea
comisie este de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism (F.R.A.), a
19-a federatie pe lista mondiala, care in 1923 se afiliaza la
I.A.A.F.(Federația international de atletism amator).
Insignă de atletism (Discobolul lui Miron)
De-a lungul secolelor, marii artisti ai lumii au lasat
omenirii mosteniri culturale nepretuite. Arta sculpturii a dat nastere unor
capodopere care, prin maretia, valoarea si spectaculozitatea lor, au devenit
faimoase. Discobolul lui Miron este o capodopera a Antichitatii
grecesti, ce dateaza din perioada 460-450 I.Hr. Din pacate, originalul grecesc
din bronz nu mai exista, insa a devenit celebru prin numeroasele copii
realizate in marmura de artistii Imperiului Roman, atat la scara reala, cat si
redimensionate. Celebra sculptura exprima forta si energia atletica in cel
mai armonios si echilibrat mod. Desi, in prezent, se considera ca pozitia
aruncatorului este nefireasca si reprezinta o maniera ineficienta de a arunca
discul, sculptura constituie un model de rigurozitate in redarea fiecarui
muschi incordat de pe corpul atletului.
Concurs Mercur
Despre insigna de mai
sus nu se poate spune mai mult decât că era purtată de personalul din alimentația publică a
regimului comunist (barmani, ospătari, chelneri) care periodic era angrenat în
concursuri de specialitate privind buna servire a clienților. Era o formă
a propagandei comuniste de pregătire a personalului din acest domeniu,
subjugată efortului general de "formare a omului nou" - obiectivul
central al politicii Partidului Comunist Român. ______________ooOoo______________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Sscriitoarea norvegiană Jacobine Camilla Collett,
născută Wergeland a trăit între anii 1813 - 1895,
Detaliu vignetă de pe o felicitare franceză
Detaliu vignetă de pe un bilet spaniol de loterie
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 13.02.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu