Epaminonda's Blog.....: PENALVA DO CASTELO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea PENALVA DO CASTELO,

districtul VISEU și o insignă locală.

Bazinul de înot

Casa Sfânta Eulalia

Biserica

Magazinul Serano

Casa Bernardino

Palatul Insua

Biblioteca

Insignă - locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARI

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

____________xxx___________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Liceul N. Bălcescu - Craiova - MDCCCXXVI (1826) 1826 - 1966

Colegiul Național „Carol I”, în alte timpuri – Liceul “Nicolae Bălcescu”, este o instituție de învățământ din municipiul Craiova, care s-a înființat oficial la 20 mai 1826, dar construcția sa a început în anul 1835. La 11 ianuarie 1838 stâlpii școlii se dărâmă din cauza cutremurului. Clădirea se reconstruiește cu mobilier nou și cu un turn cu ceas, lucru neobișnuit pentru o școală. La mobilier se lucrase 12 ani cu o investiție de 300000 lei. În noiembrie 1842, noul local se inaugurează și încep cursurile. Vechiul imobil al liceului era compus din parter și etaj, turnul cu orologiu, sala de festivități, un larg culoar cu ferestre mari spre grădină, cancelaria, internatul, iar la etaj apartamentul directorului. De-a lungul timpului şcoala devine cazarmă, spital, bucătărie, comandament țarist și apoi spital. În 1860 i se adaugă un internat, iar din 1864 devine liceu. În 1885 este numită „Liceul Carol I” prin înalt decret regal. Școala cea nouă s-a construit între anii 1893 și 1895 și a costat peste un milion de lei. Pictorul Francisc Tribalki a pictat frescele din bibliotecă și sala rotundă. Sus am postat logo-ul și o poză a colegiului craiovean. Clădirea nouă, cu cupolă, era dotată cu mobilier luxos. Însă și acest local devine spital în timpul primului război mondial. În anul 1948, cu ocazia centenarului revoluției pașoptiste, liceul primește numele de Liceul de Matematică - Fizică Nicolae Bălcescu. În martie 1977, la ora 21:22, profesorii liceului aveau consiliu în sala de festivități când a început cutremurul. Clădirea a fost grav avariată. Specialiștii au propus demolarea clădirii susținând că nu prezintă siguranța necesară. Localul a fost salvat prin intervenția lui Nicolae Ceauşescu, care a hotărât să fie păstrată și consolidată. În 1997 colegiul reia vechiul nume de Carol I.

Nicolae Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numităMagazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.

Festivalul concurs de muzică populară

Maria Tănase 1971 Craiova Ediția a II-a

Acest festival-concurs reprezintă expresia împlinirii unei datorii sacre pentru valorificarea unui gen artistic peren, păstrat la loc de cinste în cultura şi sufletul tuturor românilor. Având în vedere că prima ediție a acestul festival s-a desfășurat în urmă cu mai bine de jumătate de secol (anul 1939) se poate afirma că s-a scris deja istorie. O istorie de care se leagă şi Cetatea Băniei, care, inteligent şi plină de devotament, a înţeles să “nască” şi să “crească” ceea ce a devenit ulterior marcă de identitate a locului – un festival naţional dedicat marii doamne a cântecului popular românesc – Maria Tănase. Festivalul este organizat de Consiliul Județean Dolj și Centru județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Dolj și are loc odată la doi ani în clădirea Teatrului național Marin Sorescu din Craiova. Festivalul este o amplă manifestare culturală la care participă interpreți ai cântecului popular din toată țara și diaspora. Sus am postat afișul festivalului din anul 2015.

Maria Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului 1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”, unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu, Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele și Aseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și la casa de discuri Electrecord. A jucat pe scena Teatrului Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945 și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în scurt-metrajul Amintiri din București - 1958. Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul 1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10

Insigna - Întâlnirea colecționarilor de insigne 1988 Ediția a XIV-a

Societatea numismatică română - Secția Craiova

Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Pe logo-ul SNR este reprezentat chipul zeiței Atena.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Insigna - Sport club municipal Craiova

Sport Club Municipal Craiova, denumită în mod obișnuit S.C.M. Craiova, este o echipă românească de handbal feminin din Craiova, care joacă în Liga Națională, primul eșalon competițional al handbalului feminin românesc. Înființat în urma Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 420 din 31 octombrie 2006, Sport Club Municipal Craiova are în structură și o secție de handbal, în cadrul căreia din februarie 2007 s-a demarat formarea echipei de handbal feminin a clubului. Echipa a evoluat în Divizia A și în sezonul 2009/10 a promovat în Liga Națională. S.C.M. Craiova își desfășoară meciurile de pe teren propriu în Sala Polivalentă, una din cele mai noi și mai mari arene sportive din România. Sala are o capacitate de 4215 de locuri. Până la terminarea construcției Sălii Polivalente, în noiembrie 2012, S.C.M. Craiova a jucat meciurile de acasă în Sala Sporturilor din Filiași, cu o capacitate de 250 de locuri. S.C.M. Craiova a câștigat Cupa EHF – ediția 2018. Echipamentul tradițional de joc al echipei este colorat astfel: șort negru, tricou albastru – în meciurile de acasă și șort negru, tricou alb – în meciurile din deplasare.

Insigna - Radio Oltenia Craiova MW558KHz

Radio Oltenia Craiova este un post public de radio din România, parte a Societății române de radiodifuziune. Prima emisiune a fost a fost în data de 6 iunie 1954. În anul 1985, odată cu acutizarea dictaturii comuniste și a centralismului promovat de Nicolae Ceaușescu, i-a fost întreruptă emisia. Radio Craiova și-a reluat emisiunile imediat după evenimentele din decembrie 1989. În prezent Radio Oltenia Craiova transmite 24 de ore din 24, pe unde medii în frecvențele de 603 kHz și 1314 kHz precum și în 102,9 FM, 105 FM.

Pe 6 iunie, 1954, la ora 15.00 s-a auzit pentru prima oară "Aici studioul regional de radio Craiova. Transmitem pe staţia de radio cu lungimea de undă de 206 metri. Dragi ascultători, bună ziua". Emisiunea inaugurală a avut durata de o oră. Emiţătorul pe care s-a transmis era amplasat lângă comuna gorjeană Turceni. Antena sa fusese construită de germani înainte de război şi folosea un deal din preajmă drept "oglindă parabolică" pentru reflectarea semnalului. În luna iulie a aceluiaşi an s-au făcut primele înregistrări muzicale pe teren, cu solişti, formaţii, tarafuri şi ansambluri folclorice din diferite localităţi. Magnetofonul cu care se făceau înregistrările în teren era marca Philips Junior şi cântărea 14 kg. I se adăuga trusa cu microfoane şi stative. Programul de emisie ajunge la o oră şi jumătate zilnic.

În 1970 este pus în funcţiune emiţătorul de la Tg.Jiu. Puterea acestuia era de 400 KW, ceea ce a permis o recepţie excelentă în toată Oltenia, în vestul Munteniei şi în zonele de peste Dunăre. În 1976 Radio Craiova a oferit ascultătorilor primele spectacole transmise în direct. În 1982 programul de emisie al studioului ajunsese la 6 ore şi jumătate zilnic. Trei ani mai târziu, pe 12 ianuarie 1985 postul Radio Craiova era desfiinţat de puterea comunistă. În 1989, pe data de 22 decembrie, la ora 14.00: a fost difuzat în eter, după aproape cinci ani de tăcere, memorabilul mesaj: "AICI CRAIOVA LIBERĂ. Transmitem pe staţia de radio cu lungimea de undă de 540 de metri, frecvenţa de 558 KHz. Stimaţi ascultători, bine v-am regăsit!"

Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din timpuri diferite.

Prefectura

Casa Băniei

Liceul Elena Cuza

Gimnaziul fiilor de militari

Liceul Externat de fete "Regina Elisabeta"

Muzeul Aman

Agenția B.N.R. (Banca Națională a României)

Strada Kogălniceanu

Piața Unirii

Strada Buzești

Casa Ionel Plesia (Biblioteca Omnia)

Monumentul regelui Carol I

Biserica Sfânta Treime

Gara

Biserica Sfântul Ilie

Banca Olteniei (Hotel Palace)

Institutul Arnold

Biserica Mântuleasa

Casa Vălimărescu

Palatul de justiție

Institutul Sfânta Maria

Administrația fiscală

Biserica Sfântul Dumitru

Palatul Minerva

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României,aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați și numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite.