Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de
cultură și arhitectură din localitatea PENALVA DO CASTELO,
districtul VISEU și o insignă locală.
Bazinul de înot
Casa Sfânta Eulalia
Biserica
Magazinul Serano
Casa Bernardino
Palatul Insua
Biblioteca
Insignă - locală
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
CAPCANELE LIMBII ROMÂNE
UN CATREN PENTRU NEPOATA
MEA - SARA MARI
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
____________xxx___________
CÂTEVA
MEDALII ȘI INSIGNE
DIN JUDEȚUL DOLJ
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi
citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare,
confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la
şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau
simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc.
Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare
localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel
de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale,
artistice şi de altă natură, etc.
Colegiul
Național „Carol I”, în
alte timpuri – Liceul “Nicolae Bălcescu”, este o instituție
de învățământ din municipiul Craiova, care s-a înființat oficial la 20 mai 1826, dar construcția
sa a început în anul 1835. La 11 ianuarie 1838 stâlpii școlii se dărâmă din
cauza cutremurului. Clădirea se reconstruiește cu mobilier nou și cu un turn cu
ceas, lucru neobișnuit pentru o școală. La mobilier se lucrase 12 ani cu o
investiție de 300000 lei. În noiembrie 1842, noul local se inaugurează și încep
cursurile. Vechiul imobil al liceului era compus din parter și etaj, turnul cu
orologiu, sala de festivități, un larg culoar cu ferestre mari spre grădină,
cancelaria, internatul, iar la etaj apartamentul directorului. De-a lungul
timpului şcoala devine cazarmă, spital, bucătărie, comandament țarist și apoi spital. În 1860 i se
adaugă un internat, iar din 1864 devine liceu. În 1885 este numită „Liceul
Carol I” prin înalt decret regal. Școala cea nouă s-a construit între anii
1893 și 1895 și a costat peste un milion de lei. Pictorul Francisc
Tribalki a pictat frescele din bibliotecă și sala rotundă. Sus am postat
logo-ul și o poză a colegiului craiovean. Clădirea nouă, cu cupolă, era dotată cu mobilier luxos. Însă
și acest local devine spital în timpul primului război mondial. În anul
1948, cu ocazia centenarului revoluției pașoptiste, liceul primește numele de
Liceul de Matematică - Fizică Nicolae Bălcescu. În martie 1977, la ora
21:22, profesorii liceului aveau consiliu în sala de festivități când a început cutremurul. Clădirea
a fost grav avariată. Specialiștii au propus demolarea clădirii susținând că nu
prezintă siguranța necesară. Localul a fost salvat prin intervenția lui Nicolae
Ceauşescu, care a hotărât să fie păstrată și consolidată. În 1997 colegiul
reia vechiul nume de Carol I.
Nicolae
Bălcescu (născut la dat de 29 iunie 1819 în Bucureşti şi
decedat la data de 29 noiembrie 1852 în Palermo, Italia) a fost un istoric,
scriitor şi revoluţionar român. S-a născut într-o familie de mici boieri, era
fiul pitarului Barbu sin Petre şi al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al
mamei sale, originară din Bălceşti-Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu.
După doi ani de închisoare pentru o acţiune conspirativă înfiinţează împreună
cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia secretă Frăţia, călătoreşte prin
toate teritoriile locuite de români şi studiind istoria acestora. Editează
alături de August Treboniu Laurian o revistă de istorie numităMagazin istoric
pentru Dacia, apărută începând cu
anul 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar
inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la
revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar
de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea
liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal. Arestat la 13
septembrie 1848 de autorităţile otomane reuşeşte să evadeze, plecând în
Transilvania de unde este expulzat. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge la Constantinopol. Apoi, la
Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare,
încercând un aranjament „pacificator” între revoluţionarii români transilvani
şi cei maghiari. Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună şi este de acord
cu „proiectul” revoluţionarului român. La 2 iulie 1849 se găseşte la
Pesta, unde este semnat „proiectul de pacificare”, un acord româno-maghiar cu
revoluţionarii unguri. Avram Iancu şi revoluționarii săi se declară de acord să
rămână neutri faţă de acţiunile militare ale maghiarilor, aceştia însă nu îşi
respectă promisiunile şi se ajunge din nou la conflict. În acelaşi timp însă
trupele imperiale contrarevoluţionare habsburgice şi ruse intră în Transilvania
şi revoluţia maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa
operă a fost „Românii supt
Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în
manuscris şi publicată de Alexandru I. Odobescu în 1861 – 1863. Se exilează la Paris unde
încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru
întemeierea unei confederaţii europene. Grav bolnav se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul „Alla Trinacria”. Moare de tuberculoză la vârsta de 33
de ani. Poza lui Bălcescu aplicată aici este un portret din anul 1851 executat
de către pictorul Gheorghe Tătărăscu.
Festivalul concurs de muzică populară
Maria Tănase 1971 Craiova Ediția a II-a
Acest
festival-concurs reprezintă expresia împlinirii unei datorii sacre pentru
valorificarea unui gen artistic peren, păstrat la loc de cinste în cultura şi
sufletul tuturor românilor. Având în vedere că prima ediție a acestul festival
s-a desfășurat în urmă cu mai bine de jumătate de secol (anul 1939) se poate
afirma că s-a scris deja istorie. O istorie de care se leagă şi Cetatea Băniei,
care, inteligent şi plină de devotament, a înţeles să “nască” şi
să “crească” ceea ce a devenit ulterior marcă de identitate
a locului – un festival naţional dedicat marii doamne a cântecului popular
românesc – Maria Tănase. Festivalul este organizat de Consiliul Județean Dolj
și Centru județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale Dolj
și are loc odată la doi ani în clădirea Teatrului național Marin Sorescu din
Craiova. Festivalul este o amplă manifestare culturală la care participă
interpreți ai cântecului popular din toată țara și diaspora. Sus am postat
afișul festivalului din anul 2015. Maria
Tănase (născută la data de 25 septembrie 1913 la București și decedată la
data de 22 iunie 1963 tot la București) a fost o interpretă de muzică
populară românească. S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind
al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu și
a florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe
valea Amaradiei. Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena
Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de
sfârșit de an a Școlii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion
Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru
a lucra, alături de părinții săi, la grădină. În mai 1934 se angajează la
Teatrul „Cărăbuș”. Pe 2 iunie debutează în
revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu
pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În vara anului
1936 imprimă cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub
supravegherea etno-muzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele
două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe
care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.
În 1938 Maria Tănase începe să colaboreze cu renumitul restaurant „Luxandra”,
unde cânta acompaniată de orchestra violonistului Petrică
Moțoi. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al
artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a prezentat „pe
viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului. După
comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul
puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase
continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. Pe 17 august
1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la
Vălenii de Munte, unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea
măiastră. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am
pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai
tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în
revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”. Pe
16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, unde cântă
împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică
Luca la Casa românească (unul din pavilioanele
României). La această Expoziție au mai fost prezenți George Enescu,
Constantin Brâncuși și Dimitrie Gusti. În anul 1940 Garda de Fier distruge
toate discurile existente cu Maria Tănase în discoteca Radioului, sub pretextul
că distorsionau folcorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei
mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se
găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca
folcloristul Harry Brauner (cel care a cules în anul 1929 cântecul
prototip pentru Cine iubește și lasă)și jurnalistul Stephan
Roll. A avut o relație cu premierul Armand Călinescu, ucis de un comando
legionar. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă
în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul
inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare
de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară.
Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și
muzicii românești cântă răniților din război. Interpretează câteva cântece
românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române
de Radiodifuziune din data de 28 octombrie 1946. În 1952 este solicitată să
profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre
de cânt popular nou creată. Lansează cu mare succes cântecele Dragi
mi-s cântecele mele și Aseară vântul bătea(cântec popular din Ardeal)
la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea
Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din
vara anului 1953 de la București. Din 1954 imprimă la Radio și
la casa de discuri Electrecord. A jucat pe scena Teatrului
Municipal în Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi – 1945
și în Horia de Mihai Davidoglu – 1956. A cântat în
opereta Mascota de Edmond Audran – 1944 și rolul principal din
comedia muzicală Sfinxul de la Hollywood de Ralph Benatzsky – 1946. A
cântat în filmele Se aprind făcliile – 1939 – film
pierdut, România – 1947,Ciulinii Bărăganului – 1958 și în
scurt-metrajul Amintiri din București - 1958. Maria Tănase a
avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din toate regiunile
României. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul
Culturii a propus decorarea sa cu Ordinul Muncii cls. a III-a. În
anul 1955 a fost distinsă cu Premiul de stat, iar în anul
1957 a primit titlul suprem de Artist Emerit.Maria Tănase a fost și
agentă a Serviciului Special de Informații – SSI - condus
de Eugen Cristescu. În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la
Hunedoara, cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe
turneul, rugând-o pe Mia Bria să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în
București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963,
la ora 14:10
Insigna - Întâlnirea colecționarilor de insigne 1988 Ediția a XIV-a
Societatea numismatică română - Secția Craiova
Era
la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor
stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de
activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu
rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii
româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea
Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg
porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii
şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima
românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă
specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C.
Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri
monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de
specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare,
aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul
sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o
reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de
entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea
Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat
Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire:
D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr.
Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu,
casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu,
Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi
ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta
numismatică” în România." Sus am postat logo-ul Societății
Numismatice Române.
În
prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Pe logo-ul SNR este
reprezentat chipul zeiței Atena.
Atena era
o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti,
identificată de către romani cu zeița Minerva. Era zeița
înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu,
Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la
Muzeul Luvru din Paris.
Insigna - Sport club municipal Craiova
Sport Club
Municipal Craiova,
denumită în mod obișnuit S.C.M.
Craiova, este o echipă românească de handbal feminin din Craiova, care joacă
în Liga Națională, primul eșalon competițional al handbalului feminin
românesc. Înființat în urma Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova
nr. 420 din 31 octombrie 2006, Sport Club Municipal Craiova are în
structură și o secție de handbal, în cadrul căreia din februarie 2007 s-a
demarat formarea echipei de handbal feminin a clubului. Echipa a evoluat în
Divizia A și în sezonul 2009/10 a promovat în Liga Națională. S.C.M.
Craiova își desfășoară meciurile de pe teren propriu în Sala Polivalentă, una
din cele mai noi și mai mari arene sportive din România. Sala are o capacitate
de 4215 de locuri. Până la terminarea construcției Sălii Polivalente, în
noiembrie 2012, S.C.M. Craiova a jucat meciurile de acasă în Sala Sporturilor
din Filiași, cu o capacitate de 250 de locuri. S.C.M. Craiova a
câștigat Cupa EHF – ediția 2018. Echipamentul tradițional de joc al
echipei este colorat astfel: șort negru, tricou albastru – în meciurile de
acasă și șort negru, tricou alb – în meciurile din deplasare.
Insigna - Radio Oltenia Craiova MW558KHz
Radio Oltenia
Craiova este
un post public de radio din România, parte a Societății române de
radiodifuziune. Prima emisiune a fost a fost în data de 6 iunie 1954. În anul
1985, odată cu acutizarea dictaturii comuniste și a centralismului promovat de
Nicolae Ceaușescu, i-a fost întreruptă emisia. Radio Craiova și-a reluat
emisiunile imediat după evenimentele din decembrie 1989. În prezent Radio
Oltenia Craiova transmite 24 de ore din 24, pe unde medii în frecvențele de 603
kHz și 1314 kHz precum și în 102,9 FM, 105 FM.
Pe
6 iunie, 1954, la ora 15.00 s-a auzit pentru prima
oară "Aici studioul regional de radio Craiova. Transmitem pe
staţia de radio cu lungimea de undă de 206 metri. Dragi ascultători, bună ziua".
Emisiunea inaugurală a avut durata de o oră. Emiţătorul pe care s-a transmis
era amplasat lângă comuna gorjeană Turceni. Antena sa fusese construită de
germani înainte de război şi folosea un deal din preajmă drept "oglindă
parabolică" pentru reflectarea semnalului. În luna iulie a aceluiaşi an
s-au făcut primele înregistrări muzicale pe teren, cu solişti, formaţii,
tarafuri şi ansambluri folclorice din diferite localităţi. Magnetofonul cu care
se făceau înregistrările în teren era marca Philips Junior şi cântărea 14 kg. I
se adăuga trusa cu microfoane şi stative. Programul de emisie ajunge la o oră
şi jumătate zilnic.
În
1970 este pus în funcţiune emiţătorul de la Tg.Jiu. Puterea acestuia era de 400
KW, ceea ce a permis o recepţie excelentă în toată Oltenia, în vestul Munteniei
şi în zonele de peste Dunăre. În 1976 Radio Craiova a oferit ascultătorilor
primele spectacole transmise în direct. În 1982 programul de emisie al
studioului ajunsese la 6 ore şi jumătate zilnic. Trei ani mai târziu, pe 12
ianuarie 1985 postul Radio Craiova era desfiinţat de puterea comunistă. În
1989, pe data de 22 decembrie, la ora 14.00: a fost difuzat
în eter, după aproape cinci ani de tăcere, memorabilul mesaj: "AICI
CRAIOVA LIBERĂ. Transmitem pe staţia de radio cu lungimea de undă de 540 de
metri, frecvenţa de 558 KHz. Stimaţi ascultători, bine v-am regăsit!"
Municipiul Craiova (în
germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj,
denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului
Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de
locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul
stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine
cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis
din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic,
fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a
orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula
Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din timpuri diferite.
Prefectura
Casa Băniei
Liceul Elena Cuza
Gimnaziul fiilor de militari
Liceul Externat de fete "Regina Elisabeta"
Muzeul Aman
Agenția B.N.R. (Banca Națională a României)
Strada Kogălniceanu
Piața Unirii
Strada Buzești
Casa Ionel Plesia (Biblioteca Omnia)
Monumentul regelui Carol I
Biserica Sfânta Treime
Gara
Biserica Sfântul Ilie
Banca Olteniei (Hotel Palace)
Institutul Arnold
Biserica Mântuleasa
Casa Vălimărescu
Palatul de justiție
Institutul Sfânta Maria
Administrația fiscală
Biserica Sfântul Dumitru
Palatul Minerva
Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia
din partea sudică a României,aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a
Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului,
condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se
întinde pe 7414 kilometri pătrați și numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în
municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3
municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni,
Filiași și Segarcea precum și 103 comune. Sus am postat harta, stemele
comunistă și actuală ale județului Dolj și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite.
Cazărmile Regimentului Calafat - Calafat
Biserica - Tunari
Monumentul I.C.Brătianu și Liceul "Independența" - Calafat
Portul - Calafat
Cavoul familiei Marincu - Calafat
Monumentul I. C. Brătianu - Calafat
Statuia Marița - Calafat
Vederi - Băilești
Hotelul Culescu - Băilești
Catedrala - Bârca
Gara - Calafat
Biserica Sfântul Nicolae - Moțăței
Vila I. Florescu (Primăria) - Seaca de Câmp
Baba Lupa - Calafat
Biserica Sfântul Nicolae - Calafat
Restaurantul Debarcader - Calafat
Monumentul eroilor - Băilești
Vederi - Băilești
Monumentul eroilor - Băilești
Liceul Ferdinand I - Calafat
Palatul Maria și Ștefan Marincu - Calafat
Tunelul - Calafat
Școala de băieți nr.2 - Băilești
Grădina publică - Calafat
Vederi - Calafat
______________ooOoo_____________
O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ
CU CUPOANE DETAȘABILE
Titlu de lei 500 - Datoria publică a României
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 07.04.2021
Un comentariu:
Felicitări! Mi-a plăcut.
Trimiteți un comentariu