Epaminonda's Blog.....: MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE

1. Moneda de mai jos marchează trecerea a 200 de ani de la nașterea scriitorului ceh Karel Jaromír Erben. Pe aversul monedei, într-un cerc continuu periferic, este redat un buchet de flori de luncă cu textul pe două rânduri „KYTICE Z POVĚSTÍ NÁRODNÍCH” (titlul colecției de balade a lui Erben „Buchet de povești populare”) plasat peste tulpinile florilor. Periferic circular pe partea stângă și inferioară a monedei este aplicată inscripția: ”CESKA REPUBLICA” (numele țării), iar pe partea dreapta și tot periferic circular este aplicată inscripția: “500 Kc” (500 coroane – valoarea monedei). Sub tulpinile florilor este aplicată nomograma monetăriei statului ceh.Pe reversul monedei este redat portretul lui Karel Jaromír Erben. Periferic circular, pe părțile stânga, inferioară și dreapta este aplicată inscripția: „KAREL JAROMÍR ERBEN” (numele personajului). La nivelul frunții personajului, periferic circular, pe părțile laterale, sunt marcați anii „1811” și „2011” (anii nașterii personajului și a emiterii monedei). Nomograma gravorului monedei formată din literele „J” și „B”, se află lângă marginea din dreapta a portretului.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 02 noiembrie 2011, valoarea – 500 coroane, forma – rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 25 grame, compoziția – argint, tiraj – 7300 buc (calitatea BU) și 10800 proof (calitate proof) și gravori – Jaroslav Bejvl.

Karel Jaromír Erben a fost un poet, folclorist și istoric ceh, care s-a născut la data de 7 noiembrie 1811 și a decedat al data de 21 noiembrie 1870. Lirica sa romantică a fost inspirată din miturile cehe și slovace, istoria națională și obiceiurile populare, cu reminiscențe magico-fantastice. El a elaborat colecțiile Písně národní v Čechách (Cântece populare cehe), care conține 500 de cântece, și Prostonárodní české písně a říkadla (Cântece populare și rime cehe), o antologie de folclor ceh în cinci părți care reunește o mare parte a folclorului ceh. A studiat la colegiul din Hradec Kralove, apoi, în 1831, a mers la Praga, unde a studiat filosofia și mai târziu dreptul. A lucrat la Muzeul Național, apoi a fost redactor al unui ziar din Praga și în 1850 a devenit secretar al Arhivelor Muzeului Național. A murit de tuberculoză.

2.Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Jiří Trnka, unul dintre fondatorii filmului de animație ceh. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic, în cadrul unei benzi orizontale este redat un elf feminin din filmul lui Jiří Trnka „Visul unei nopți de vară” în mișcare etapizată. Pe părțile stânga, superioară și dreapta, periferic circular, este aplicată inscripția: “ČESKÁ REPUBLIKA” (numele statului) iar la partea inferioară, orozontal, este aplicată inscripția: “500 Kc” (valoarea monedei). Deasupra și în partea dreaptă a înscrisului cu valoarea monedei este aplicat logo-ul proiectului „Programul European de Argint”, sub care s-a emis moneda. Sigla cuprinde o stea situată în interiorul simbolului „€”. Sub înscrisul cu valoarea monedei este aplicată nomograma monetăriei statului ceh. Pe reversul monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redat portretul lui Jiří Trnka. Pe părțile stânga, inferioară și dreapta, periferic circular, este aplicat înscrisul: “1912 – 2012 * JIŘÍ TRNKA” (anii nașterii personajului și al emiterii monedei precum și numele personajului). La ceafa personajului este aplicată nomograma gravorului monedei - Josef Oplištil.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 01 februarie 2012, valoarea – 500 coroane, forma – rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 25 grame, compoziția – argint, tiraj – 6800 buc (calitatea BU) și 12100 proof (calitate proof) și gravori – MgA. Josef Oplistil.

Jiří Trnka a fost un artist ceh, păpușar, ilustrator, pictor, sculptor, scriitor și scenarist, designer de costume și regizor de filme animație, care s-a născut la data de 24 februarie 1912 și a decedat la data de 30 decembrie 1969. Trnka este unul dintre fondatorii filmului de animație ceh și un ilustrator de renume mondial și creator de filme cu marionete. Talentul său artisitic a fost descoperit încă din școala primară. La cererea sa a fost trimis să studieze la o școală de artă din Praga. Din 1929 până în 1935 a studiat la Școala de Arte Aplicate din Praga.Deja în timpul studiilor sale, a proiectat și a creat decoruri de teatru și a lucrat ca artist într-un ziar. A început să-și câștige existența ca ilustrator și, datorită expresiei sale artistice originale, a devenit în curând unul dintre cei mai buni ilustratori cehi. El a ilustrat aproximativ o sută de cărți în timpul vieții sale (majoritatea pentru copii). Din anul 1936 a colaborat cu Teatrul Național din Praga, pentru care a creat scene și costume. În anul 1945 a devenit cofondator al studiourilor Brothers în tricouri. În anul 1947 a înființat Studio de film cu păpuși. A urmat o serie de filme de succes care au făcut ca filmul de animație cehoslovac să fie celebru în întreaga lume. Trnka a fost foarte harnic, făcând aproximativ douăzeci de filme de marionete până la moartea sa prematură. A primit mai mult de 50 de premii la diferite festivaluri (Veneția, Paris, Londra, Karlovy Vary etc). În anul 1963 a primit titlul de artist național, iar cu un an mai devreme Ordinul Muncii. În anul 1967 a fost numit profesor la Academia de Arte, Arhitectură și Design, dar munca sa a fost îngreunată de boala sa gravă continuă, la care a cedat la 30 decembrie 1969. Este înmormântat în cimitirul central din Pilsen.

3. Moneda de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Beno Blachut, renumit tenor ceh. Pe aversul monedei, în interiorul unui cerc continuu periferic, este redat profilul stilizat al bustului unui bărbat, în interiorul căruia, sunt inscripționate orizontal, pe 21 de rânduri, roluri din opere în care a jucat marele tenor. Pe părțile laterale ale bustului, periferic circular, este aplicată inscripția: “CESKA REPUBLIKA” (numele statului), în stânga bustului este marcată valoarea monedei – 500 Kc, și mai jos este redată nomograma monetăriei statului ceh. Pe revers, în interiorul unui cerc continuu periferic, este redat bustul personajului privind ușor spre dreapta. Periferic circular, pe partea stângă a monedei este aplicată inscripția: “BENO BLACHUT” (numele personajului), iar pe partea dreaptă: “1913 - 2013” (anii nașterii tenorului și emiterii monedei). Sub gulerul cămășii artistului este redată nomograma gravorului monedei - Vojtech Dostal.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 05 mai 2013, valoarea – 500 coroane, forma – rotundă, diametrul – 40 milimetri, greutatea – 25 grame, compoziția – argint, tiraj – 6600 buc (calitatea BU) și 13900 proof (calitate proof) și gravor – Vojtech Dostal, DiS.

Beno Blachut a fost un apreciat tenor de operă ceh, care s-a născut la data de 14 iunie 1913 și a decedat la data de 10 ianuarie 1985. Pentru înregistrările comerciale s-a bucurat de mare apreciere internațională. A avut interpretări de excepție din muzica lui Leos Janacek, Antonin Dvorak și Bedrich Smetana. În copilărie și adolescență a cântat ăn corul bisericii. În anul 1935 a început să studieze arta interpretativă la Conservatorul din Praga. A debuta pe scena Operei Olomuc, la 25 decembrie 1938, în opera “Mireasa vândută” de Smetana, în rolul lui Jenik. În afara repertoriului ceh a cântat și din compozitori străini. Cu Opera Națională Cehă a evoluat în spectacole de operă în Austria, Belgia, Germania, Ungaria, Polonia, Anglia și Rusia. În plus față de spectacolele sale cu Opera din Praga, Blachut a lucrat ocazional și ca artist independent, având apariții în Italia, Germania, Olanda, Finlanda și Austria. A murit la vârsta de 71 de ani fiind înmormântat în cimitirul Vysehrad, lângă Antonin Dvorak.

xxx

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DIN ÎNȚELEPCIUNEA

POPOARELOR LUMII

__________xxx__________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - I.T.B. - G.E.T.A.X. - Controlor

(Întreprinderea de transport București)

Se facea ca pe la 1871 apareau in oras primele tramvaie (trase de cai), iar depoul se afla pe undeva pe la intersectia (de azi) Vasile Lascar cu Stefan cel Mare, pe strada Teilor. Progresul ajunge catinel si pe plaiul mioritic, in 1883 vine curentul electric in Bucuresti, astfel incat in decembrie 1894 aparea si concurenta tramvaiului cu cai, adica tramvaiul electric, cu care bucurestenii se puteau deplasa din Cotroceni in Obor. Desi bidivii poate au sperat sa fie eliberati cat mai repede din functie si lasati la vatra inapoi la grajd, asta nu s-a intamplat chiar asa de repede: Societatea Romana de Tramvaiuri a fuzionat cu noua organizatie, iar in 1909 se adopta si Legea pentru infiintarea "Societatii comunale pentru constructiunea si exploatarea tramvaielor in Bucuresti", cunoscuta si drept Societatea de Tramvaie Bucuresti sau S.T.B. In 1929 se incheie era tramvaielor cu cai. Transportul se face cu autobuze, care nu semanau nici macar cu ceea ce numim noi azi microbuze, si cu tramvaie electrice. S.T.B. obtine in 1936 exclusivitatea transportului bucurestenilor, ocupandu-se atat de oras, cat si de comunele din jur.

Parcul de autobuze avea deja 392 de masini, marcile Renault, Chevrolet si Henschel, care functionau pe 22 de trasee. In 1949 apare si primul troleibuz pe traseul Piata Victoriei-Hipodromul Baneasa, iar in 1950 S.T.B. se redenumeste Intreprinderea de Transport Bucuresti, adica I.T.B., cum i-a ramas numele pana după Revoluție. Ceea ce ni se pare remarcabil este faptul ca in 1950 I.T.B. era a doua intreprindere din tara ca numar de angajati: 11000, prima fiind Uzina Resita, cu 22 de mii. Ca o intreprindere care se respecta, I.T.B. a dezvoltat modele proprii. Vagonul de mare capacitate pe 4 osii, 1951, si troleibuz romanesc, 1955. In anii 80 progresul continua: apare troleibuzul dublu-articulat, ale carui batrane modele inca se mai tarasc pe anumite rute din oras, se "trage" tramvai peste Podul Grant (in '83), iar in '85 se incepe productia pentru alte orase: Constanta, Ploiesti, Craiova, Brasov. Din 1990 I.T.B. devine R.A.T.B., iar restul e istorie contemporana.

Întreprinderea de transport București (I.T.B.), nume actual Regia Autonomă de Transport București este principala companie de transport public de persoane din București și județul Ilfov. Transportul public de suprafață în București este în responsabilitatea Regiei Autonome de Transport București (R.A.T.B.), și include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie și o linie de metrou ușor. Rețeaua R.A.T.B. este una dintre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai întinsă de pe continent, constând în 106 linii de autobuz, 18 linii de troleibuz și 23 linii de tramvai (incluzând și metroul ușor). Începuturile transportului public în București datează din anul 1871, când este înființată „Societatea Română de Tramvaiuri”. Pe data de 9 decembrie 1894 circulă primul tramvai electric în București.

După război, numele societății este schimbat în "Întreprinderea de Transport București" (I.T.B.) și se înființează prima linie de troleibuz, pe traseul Piața Victoriei – Hipodrom. În anul 1990 „Întreprinderea de Transport București” se transformă în „Regia Autonomă de Transport București”, serviciile de taxi și maxi-taxi fiind despărțite de R.A.T.B.. Sus am postat o evolutie a siglelor I.T.B, de-a lungul vremurilor. Pentru delectarea ochiului tău, dragă vizitator, am mai postat un bilet de călătorie, un certificat provizoriu de acțiuni și două acțiuni emise de către Societatea comunală a tramvaielor - București.

Insigna - Facultatea de drept București 1987 * 1933 - 50 - 1937

Semper fide justițiae (Încrede-te întotdeauna în justiție)

Facultatea de Drept este una dintre cele mai vechi facultăți ale Universității din București, fiind recunoscută ca instituție independentă în anul 1859. Cadrele didactice își desfășoară activitatea în departamentele tradiţionale: departamentul de drept public, departamentul de drept privat şi departamentul de drept penal. De-a lungul multor generații, profesorii Facultății de Drept au fost implicați în redactarea celor mai importante legiuiri ale României: constituțiile române, codurile civil, penal, de procedură civilă și procedură penală și au fost permanent în vâltoarea vieții cetății, exercitând adesea cele mai înalte funcții în stat: președinți ai camerelor parlamentului, primi-miniștri, miniștri și secretari de stat. Activitatea de cercetare beneficiază de o structură organizatorică adecvată, în cadrul facultății funcționând centre de cercetare (Centrul de Drept Constituțional și Instituții Politice, Centrul de Studii în Dreptul Concurenței, Centrul de Drepturile Omului, Centrul de Drept Social Comparat, Centrul de Teoria Generală a Dreptului și de Drepturi Noi, Centrul de Studii în domeniul Dreptului Proprietății Intelectuale, Centrul de Procedură Civilă, Centrul de Cercetare în domeniul Ştiinţelor Penale, Centrul de Studii în Arbitraj Comercial etc) în care se organizează multiple activități științifice: sesiuni și conferințe internaționale, dezbateri, mese rotunde, seminarii practice, studii de caz, procese experimentale, seminarii metodologice, școli internaționale, școli de vacanță, concursuri de pledoarii și eseuri, lansări de reviste etc.Facultatea de Drept face parte din rețele internaționale prestigioase, ca Rotterdam Law Network (compusă din 30 de instituții de învățământ superior). Adresa de corespondență a Facultății este: Bulevardul Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46.

I.O.R. București - 50 de ani de optică industrială în România

Întreprinderea optică română - 50 I.O.R. 1936 - 1986

De peste 70 de ani, noi suntem specialisti in prelucrarea sticlei optice, iar scopul nostru este sa realizam aparate opto-mecanice de calitate pentru dumneavoastra. Preocuparea noastra este sa îmbunatatim ce este bun, sa furnizam produse de înalta calitate care sa-si pastreze caracteristicile in timp. IOR (Industria optică română) a fost infiintata in 1936 si este singura societate româneasca cu traditie in proiectarea si realizarea de aparatura opto-mecanica. In anul 1941, IOR este militarizata si se vor realiza cu precadere produse pentru armata (binocluri, lunete, telemetre etc). Dupa 1949, se produc primele lentile de ochelari, apoi in 1951 este realizat primul microscop didactic, iar in 1954 primul aparat foto. Dupa 1959, se acorda o mai mare atentie domeniului medical si apar primele produse pentru oftalmologie, de asemenea incepe si productia de aparatura de proiectie cinematografica. In 1960, IOR produce primul microscop de laborator binocular, in 1961 primul unit dentar, in 1962 primul microscop de cercetare, iar in 1967 incepe sa produca obiective foto. Dupa anii 1980, sunt abordate noi domenii precum: optoelectronica, laser, metrologie, termoviziune cu aplicatii diverse. In obligatia noastra de a furniza pietii interne si externe produse de calitate, IOR a facut in ultimii ani schimbari structurale majore, inoindu-si linia tehnologica cu centre de prelucrare si strunguri cu comanda numerica, aparate de control. In prezent, in IOR este implementat un sistem al calitatii in conformitate cu standardul SR EN ISO 9001. Adresa de corespondență a întreprinderii IOR este Strada Bucovina, nr.4, sectorul 3. Mai jos admiri o reclamă a Întreprinderii IOR București.

Fosta glorie a industriei româneşti IOR Bucureşti exportă aparate de măsură şi control în Germania şi lunete, binocluri şi accesoriile acestora în SUA. Face dispozitive moderne de „ţintire termală şi pe timp de noapte", dar doar supravieţuieşte financiar, în lipsa comenzilor de stat. Totodată, îşi vede viitorul periclitat din cauza concurenţei şi mai ales pentru că nu i se dă şansa de a se finanţa de pe piaţa de capital.

Insigna - Facultatea de energetică București

Cu o tradiţie de peste 70 de ani, Facultatea de Energetică s-a dezvoltat permanent devenind o şcoală de elită în învăţământul superior tehnic românesc, cunoscută şi recunoscută la nivel naţional şi internaţional, în care se pregătesc anual peste 2000 studenţi. Cele peste 100 de cadre didactice, cu o activitate profesională şi ştiinţifi că recunoscută, contribuie la construirea unor caractere puternice, studenţii noştri fi ind apreciaţi şi recunoscuţi pentru gândirea sistemică şi pregătirea lor completă. Energia reprezintă sângele unei economii şi în final al unei civilizaţii. În Epistola întâia către Corinteni Sfântului Apostol Pavel spunea „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”, parafrazând aceasta aserţiune Marin Preda îşi încheia romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” cu cuvintele „dacă dragoste nu e nimic nu e”, credem că putem spune la rândul nostru „fără energie nimic nu e”. Facultatea este structurată pe trei departamente: Departamentul Hidraulica, Masini Hidraulice si Ingineria Mediului, Departamentul Producere si Utilizare a Energiei precum și Departamentul Sisteme Electroenergetice. Sediul Facultății de Energetică este situat în Corpul EH, Splaiul Independentei nr. 313, sector 6.

Insigna - Fotbal club Dinamo Bucurețti - 1948

Dinamo (la fel ca și Steaua) sunt un caz tipic de rescriere a istoriei si un exemplu ca spalarea creierelor a dat rezultate. Nu am nimic cu cei care sustin dezinteresat aceste echipe, chiar daca cei mai multi o fac din oportunismul si comoditatea de a tine cu cel mai tare la un moment dat. De altfel, sunt echipele cu cei mai multi suporteri de conjunctura. Vreau sa vorbesc despre ele nu din fanatism pentru alta echipa ci pentru ca mi se par exemple flagrante de falsificare a istoriei. Scopul infiintarii celor doua cluburi ale regimului comunist in Romania a fost acela de a arata ca intre tara noastra, proaspat anexata de blocul sovietic si “fratele mai mare”, U.R.S.S., exista legaturi “trainice”. “Masele” si-au insusit aceasta aluzie mai bine decat ar fi putut spera ocupantul sovietic si au inceput cu timpul chiar sa iubeasca sincer bocancul care le strivea. Ma rog, in cazul de fata, echipele purtatoare de bocanc. Minciuna cea mai draga a laudatorilor acestor corpuri straine din fotbalul romanesc e ca istoria sportiva incepe cu ei, respectiv ca aceste cluburi au adus glorie tarii. De doua ori fals. In primul rand, in Romania exista o miscare fotbalistica efervescenta inainte de al doilea razboi mondial. Cel putin la data infiintarii celor doua grupari exista nu numai un campionat cu traditie dar si ligi inferioare. Infiintarea Stelei si, anul viitor, a lui Dinamo direct in prima divizie constituie un pacat originar si o incalcare limpede a regulilor jocului. Imaginati-va ca ati infiinta acum un club de fotbal pe care ati cere sa il inscrieti direct in Liga Campionilor! Inca de la bun inceput se dadea semnalul ca nu avem de-a face cu simple echipe de fotbal ci cu echipele sistemului. Anul 1947, anul in care era infiintat Asociatia Sportiva a Armatei (viitoarea Steaua – nume pe care l-a primit abia in 1961) e unul dintre cei mai nefasti ani din istoria Romaniei. Cam care era atmosfera in tara? In februarie 1947, Consiliul de Ministri il proclama pe Stalin cetatean de onoare al Romaniei; Partidul National Taranist era desfiintat in urma unei inscenari comuniste, iar liderul sau Iuliu Maniu era condamnat la moarte si executat in acelasi an in care Regele Mihai era obligat sa abdice. Asocierea numelui Stelei cu cel al armatei e o manipulare grosolana, care dorea sa alipeasca aceasta echipa de un element propriu natiunii. De altfel, nicaieri in lumea libera nu exista echipe ale armatei sau ale politiei, aceasta fiind o absurditate cum ar fi existenta unei echipe a Guvernului sau a altor institutii ale statului. In anul 1947 trebuie retinut ca era vorba in fapt de o armata de ocupatie. Conducatorii militari care dusesera greul razboaielor fusesera asasinati sau marginalizati sub pretextul colaborarii cu aliatul german, locul lor la comnda fiind luat de membrii diviziei Tudor Vladimirescu. Acestia erau comunisti slab instruiti din punct de vedere militar dar indoctrinati prin stagii de pregatire la Moscova, multi alogeni, veniti literalmente pe tancurile sovietice in tara. Oricum, in acel an si aproape un deceniu dupa, in tara ultimul cuvant il avea o alta armata, armata rosie, care ocupase tara si isi impusese un guvern-marioneta. Ca si Dinamo, Steaua are si ea surate in tari din fosta Uniune Sovietica si imprejurimi, gen TSKA Sofia sau TSKA Moscova, de asemenea, club al armatei. Ca Steaua era de fapt un club care avea mai multe in comun cu armata rosie decat cu armata romana o dovedesc primele sale sigle, pe care sta la loc de cinste steaua rosie in cinci colturi de pe caschetele si tancurile sovietice. Abia in anii 60 aceasta stea va fi schimbata cu una de culoare galbena care sa induca ideea de patriotism, iar dupa Revolutie, steaua bolsevica avea sa fie denumita cu tupeu ca fiind „steaua crestina” de catre analfabetul care a devenit patronul clubului. Primele sigle ale clubului Steaua poarta nu doar steaua in cinci colturi ci si steagul rosu sau cununa cu spice din heraldica bolsevica. Tot rosul comunist e culoarea de baza si pentru Dinamo. Putini isi mai aduc aminte acum ca pana in 1989 si pe sigla clubului din Stefan cel Mare a figurat la loc de cinste o stea rosie in cinci colturi, ingalbenita mai apoi. Dupa Revolutie, conducatorii clubului Dinamo au mai renuntat la cateva simboluri definitorii, cum ar fi spicele de grau si litera D in grafia kirilica, aflat multi ani pe blazon. Anul in care Stalin dicta infiintarea unui club cu numele Dinamo si la Bucuresti (1948) e unul la fel de sumbru ca si precedentul, fiind anul deplinei comunizari a tarii. Parlamentul era inlocuit cu Marea Adunare Nationala, aleasa printr-un simulacru democratic, iar conducerea tarii era preluata in mod brutal si dictatorial de Gheorghe Gheorghiu-Dej. In cazul lui Dinamo, intentia lui Stalin de a arata ca exista legaturi multiple intre statele din imperiul comunist e mult mai vizibila. Echipe cu acelasi nume se vor regasi aproape in toate marile orase comuniste. De altfel, acestea se vor intalni periodic in competitii denumite dinamoviade si ramase in istorie prin aranjamentele proverbiale in urma carora castigatoarele erau stabilite in culise. Impunerea prin influenta politica in competitiile sportive va deveni marca acestor doua grupari asociate cu sistemul. Totul era permis. Jucatorii care nu puteau fi tentati de conditiile financiare excelente erau adusi prin cea mai sigura metoda de transfer imaginabila: recrutarea! Cum tot trebuiau sa-si satisfaca undeva stagiul militar obligatoriu nu avea decat de ales: la armata, la militie sau la puscarie. Diferenta nu era oricum prea mare. Steaua si Dinamo au inventat si sistemul cu false competitoare, umpland campionatul cu echipe satelit. Fata de Gloria Buzau de azi, inainte de 89, acele echipe purtau chiar in titulatura una din cele doua denumiri. Asa era cazul cu mai multe echipe gen ASA (Asociatia Sportiva a Armatei) Targu Mures, Steaua Mizil, Dinamo Pitesti, Dinamo Bacau, asta pentru a aminti exemple din „perioada romantica”. Spre sfarsitul anilor 80 in prima liga si-au facut intrarea triumfal FC Olt (echipa lui Piturca din satul natal al lui Ceausescu, Scornicesti) sau Victoria Bucuresti (echipa Securitatii, condusa de Mitica Dragomir). Prima a reusit promovarea in prima liga dupa un meci de pomina in care a reusit sa isi refaca golaverajul necesar. Scorul inregistrat, unul care nici nu batea la ochi in acele vremuri: 18-0 ! Cand toate aceste metode murdare nu erau suficiente se intervenea direct de catre „patronii” de facto ai cluburilor, respectiv Valentin Ceausescu pentru Steaua si Tudor Postelnicu (ministru de interne in 89) pentru Dinamo. De pomina a ramas episodul in care Steaua si-a trecut in palmares o Cupa a Romaniei pe care o pierduse pe teren cu un scandal monstru, printr-un decret semnat a doua zi de insusi Nicolae Ceausescu. De obicei, nici nu era nevoie sa se mai recurga la asemenea metode, dat fiind ca echipele reusisera sa devina adevarate representative nationale in conditiile in care isi alegeau practic orice jucator de pe piata interna. Sa te mandresti in asemnea conditii cu performante europene e o dovada de tupeu. Asemenea ispravi, gen castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua in 1989 starneau doar ironii din partea presei straine care se amuza pe marginea hobby-ului beizadelei dictatorului de la Bucuresti. Sa fim seriosi, o echipa adunata cu forta de fiul unui Saddam sau Mobutu nu ar starni nimanui admiratia, ci ar intregi imaginea de tara subdezvoltata. Cum Steaua si Dinamo erau intr-o foame de trofee si medalii, trebuiau recuperate cam multe decenii in care alte cluburi adunasera performante si simpatizanti. Prin urmare, cele mai lovite au fost cluburile cu traditie. Unele, gen Ripensia Timisoara – primul club profesionist de fotbal din tara – au fost chiar desfiintate. Altele, ca Poli Timisoara, UTA Arad, Rapid Bucuresti, fortate sa retrogradeze. Gesturile de fronda costau si ele scump gruparile cu fani adevarati, pentru ca foarte multi ani cele doua cluburi au avut reale dificultati in a-si umple tribunele. Daca veti vedea imagini de la semifinala de Cupa Campionilor din 1986 veti vedea cadre bizare cu tribune intregi in verde. Asta pentru ca aducerea de autocare cu soldati chiar si la meciurile din cupele europene era o practica uzuala din lipsa de sustinatori. Sa nu uitam, privind acum numarul de fani oportunisti ai acestor doua echipe, si ca in anii 80 televiziunea de stat (singura existenta) nu mai transmitea meciuri din campionat decat daca una dintre competitoare era Steaua sau Dinamo. In 1990, ministrul sportului Angelo Niculescu a propus desfiintarea celor doua grupari care aduceau aminte de ocupatia comunista. Masura a fost luata in mai multe state care s-au rupt cu adevarat de acest sistem. Nume ca Dinamo Zagreb sau Varsovia au fost abandonate rapid pentru conotatia lor rusinoasa. La noi, insa, cum la putere ramasesera oameni din aceleasi structuri simpatizante ale echipelor cu epoleti, s-a optat, dupa cum se poate observa doar pentru unele cosmetizari ale unor sigle din care au fost sterse „discret” urmele trecutului. Sursa - NET - Blogul lui Schmoukiz

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)

- 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)

CAMPIONATE MONDIALE

- 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )

CAMPIONATE EUROPENE

- 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )

CAMPIONATE BALCANICE

- 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )

JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE

- 179 medalii (70 aur)

CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

- 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )

- 5 locuri II (scrimă)

- 1 loc III (scrima)

CUPA CUPELOR

- 1 loc I (volei masculin)

RECORDURI OLIMPICE : 5

RECORDURI MONDIALE : 4

RECORDURI NAŢIONALE : 2632

TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10751

Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului.

Fotbal club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională iar celelalte meciuri pe arena Dinamo. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 cupe naționale și 2 supercupe. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, echipa Ministerului Apărării Naționale, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul actual al clubului de fotbal Dinamo București.

Insigna - Expoziția de magnetofoane Unitra ZRK

București 1973

În regimul comunist s-a încetățenit practica schimbului de expoziții de tehnică între țările socialiste. Foarte vizitate erau expozițiile industriilor din RDG, Polonia sau China în România. La reciprocitate și România organiza expoziții tehnice în țările socialiste. În acest cadrul s-a organizat și expoziția de magnetofoane poloneze Unitra din București, în anul 1973. Este știut că Polonia avea tradiție în fabricarea de pic-kup-uri, casetofoane sau magnetofoane. Cel care deținea un astfel de aparat în acele timpuri și putea asculta muzică înregistrată pe discuri, casete sau benzi se considera un răsfățat al vremurilor.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, din perioade diferite de timp, dar și câteva vechi trimiteri poștale.