Epaminonda's Blog.....: FILATELIE: 590 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ A MUNICIPIULUI BUZĂU

În data de 23 februarie 2021 Romfilatelia a introdus în circuitul mondial filatelic o emisiune de mărci poștale tematică din seria Orașele României, intitulată Buzău, 590 de ani de atestare documentară.

Orașul Buzău se înscrie în documentele istoriei Țării Românești ca loc în care s-au petrecut evenimente importante, printre care merită menționate următoarele: existența lui ca târg și punct de vamă (statut atestat de un document emis la curtea domnitorului Dan al II-lea la 30 ianuarie 1431), sediu episcopal, atestat documentar în 1525 sub domnia lui Radu de la Afumați (episcopia a fost înființată în anul 1500, în timpul domniei lui Radu al IV-lea, zis cel Mare), organizarea, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, a unei tipografii de sub teascurile căreia au ieșit cărți valoroase în limba română între anii 1691 și 1704. Zona geografică în care se găsește orașul Buzău este atestată istoric în textul unui document regăsit în copie la Biblioteca Vaticanului și la Biblioteca San Marco din Veneția. Textul descrie martirizarea misionarului creștin Sava, înecat în apele râului Mousaios (râul Buzău). Documentul a fost redactat în anul 374. Emisiunea de mărci poștale aniversară dedicată Buzăului reproduce în imaginile sale patru monumente arhitectonice reprezentative legate strâns de istoria, cultura și viața socială a orașului.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,10 lei este ilustrat Palatul Comunal, aflat în centrul orașului Buzău, fiind sediul actual al Primăriei și al Consiliului Local.

A fost edificat în perioada 1899-1903 la comanda primarului orașului, Nicu Constantinescu, după proiectul arhitectului Alexandru Săvulescu. Inaugurarea clădirii, cu destinația de palat administrativ, a avut loc în anul 1903, în prezența regelui Carol I și a principelui Ferdinand. Combinând elemente neoromânești cu motive arhitecturale locale (regăsite la casele boierești), la care se adaugă forme decorative ce fac trimitere la vița-de-vie (prezență majoră pe plaiurile buzoiene), arhitectul Săvulescu a realizat una dintre creațiile lui de referință în domeniu. După distrugerile provocate de bombardamentele aliaților și luptele dintre soldații sovietici și germani în august 1944, Palatul a fost reconstruit începând cu anul 1947.

Nicu I. Constantinescu, născut Nicu Chințescu, a fost un politician român de orientare liberală, care s-a născut în anul 1840 și a decedat la data de 21 aprilie 1905. El a fost ales de cinci ori primar al orașului Buzău (între 1883-1888, 1889-1890, 1890-1892, 1895-1899 și 1901-1905) și deputat din partea PNL în mai multe legislaturi. În calitate de primar al orașului, întrucât primăria nu avea un sediu propriu, Constantinescu a comandat construirea în centrul orașului a Palatului Comunal,care este și astăzi clădirea-simbol a Buzăului.

Alexandru Marghiloman a fost un om de stat român și politician conservator, care s-a născut la data de 4 iulie 1854 și a decedat la data de 10 mai 1925. El a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul primului război mondial. A studiat la Colegiul Sfântul Sava din București și apoi la Facultatea de Drept și la Înalta Școală de Științe Politice din Peris. După absolvire, în anul 1879 Alexandru Marghiloman va fi procuror și mai apoi judecător la Tribunalul Ilfov. În anul 1881, va demisiona pentru a deveni avocat, pentru ca trei ani mai târziu să fie numit avocat al statului. La 6 noiembrie 1884, Alexandru Marghiloman este ales deputat în Colegiul I Buzău.

Irineu Mihălcescu, nume de botez Ioan Mihălcescu,a fost un teolog și ierarh ortodox român, care s-a născut la data de 24 aprilie 1874 în satul Valea Viei, comuna Pătârlagele, județul Buzău și a decedat la data de 5 aprilie 1948 la Mănăstirea Agapia din județul Neamț. În perioada 1969 – 1947 a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei. Dorind să-și desăvârșească pregătirea, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig (1901-1904). În data de 13 iunie 1903, a obținut titlul de doctor în filozofie la Facultatea de Teologie și Filosofie din Leipzig.

Conacul Marghiloman, a cărui imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei, este un ansamblu arhitectonic reprezentativ al orașului Buzău.

Cunoscut drept Palatul Marghiloman, construit în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, de către Iancu Marghiloman, fost primar al Buzăului și un mare latifundiar. După ce acesta a murit, fiul său, Alexandru Marghiloman, a hotărât să modernizeze ansamblul, apelând la serviciile renumitului arhitect Paul Gottereau. Începând cu anul 2011, valorosul ansamblu arhitectonic a fost restaurat, devenind Centrul Cultural ,,Alexandru Marghiloman”, unde se desfășoară diverse activități culturale cu caracter intern și internațional.

Pamfil Șeicaru a fost un ziarist român, care s-a născut la data de 18 aprilie 1894 la Buzău și a decedat la data de 21 octombrie 1980 la Munchen, Germania. A fost directorul ziarului "Curentul", cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. A absolvit Liceul “Codreanu” și la București a făcut studii juridice obținând licența în drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din primul război mondial, fiind citat prin Ordin de zi pe Armată. A fost ales deputat în parlamentul României în anii 1928, 1931 și în 1933. A condus ziarul Curentul având orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, până la plecarea sa din țară în 1944. În anul 1945 a fost condamnat la moarte în contumacie de comuniști. În anul 1966 Ceaușescu l-a grațiat în urma unei ample acțiuni a Securității, după care a fost ajutat financiar să publice articole și cărți favorabile politicii de independență față de Moscova a lui Nicolae Ceaușescu.

Constantin Giurescu fost un istoric și conferențiar de istoria modernă a românilor la Facultatea de Litere a Universității din București și membru titular al Academiei Române, care s-a născut la data de 10 august 1875 în satul Chiojdu, județul Buzău și a decedat la data de 15/28 octombrie 1918 la București. A studiat la Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești apoi la Faculatea de litere a Universității bucureștene. Până în anul 1902 a fost profesor de istorie la Liceul Unirea din Focșani și apoi, doi ani, directorul Liceului Al.Hâjdeu din Buzău. A urmat la Viena cursuri de specialitate și a cercetat arhivele „Ministerului de Război” și pe cele ale „Curții" și „Statului". La revenirea în țară a fost transferat în anul 1906, la gimnaziul Cantemir Vodă din București. A fost Șef al Serviciului Arhivelor din Ministerul de Externe, 1908, Doctor în litere, București, în 1909, membru corespondent al Academiei Române, în 1909, conferențiar la Facultatea de litere, București, în 1912, membru titular al Academiei Române, în 1914.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 9 lei este redată Catedrala Arhiepiscopală. Actualul edificiu al Catedralei Arhiepiscopale a fost ridicat la inițiativa arhiepiscopului Epifanie, între anii 2002 și 2009, după tipicul bisericilor creștine românești, fiind compartimentată în pronaos, naos și altar.

Pictura realizată în tehnica frescei este opera pictorului Petre Brașoveanu din Buzău. La 8 noiembrie 2009, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, a fost oficiată slujba de sfințire a lăcașului de cult, cel mai important din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei.

În drumul spre descoperirile sale, pentru care este recunoscut pe plan mondial, savantul american de origine romana, distins cu cel mai prestigios premiu in domeniul stiintei, George Emil Palade, si-a petrecut o parte din copilarie si adolescenta pe meleaguri buzoiene, unde tatal sau venise sa predea ca profesor in orasul Buzau. Renumitul cercetator in materie de biologie celulara a fost elev eminent, luindu-si bacalaureatul la liceul buzoian "Bogdan Petriceicu Hasdeu", dupa care a plecat la Bucuresti pentru a studia medicina. George Emil Palade s-a nascut la Iasi in anul 1912, noiembrie 12, fiind al doilea fiu din cei trei copii ai lui Emil Palade si a Constantei Palade Cantemir și a decedat pe 7 octombrie 2008, fiind înmormântat în localitatea Del Mar, California, SUA. In perioada 1930-1946 a urmat cursurile Facultatii de Medicina a Universitatii Bucuresti, obtinind calificarea de doctor in medicina dupa care a profesat doi ani ca medic clinician la spitalul Colentina. În anul 1946 s-a căsătorit cu Irina, fiica industriașului Malaxa și au plecat împreună în America pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din New York. La 10 noiembrie 1974, in ziua comemorarii incetarii din viata a lui Alfred Nobel, lui George Emil Palade si altor doi cercetatori, li s-au decernat Premiul Nobel pentru Medicina, pentru descoperirile lor privind organizarea structurala si functionala a celulei. Ca recunoastere a meritelor sale stiintifice incontestabile insusi presedintele american Ronald Reagan l-a distins cu Medalia pentru merite deosebite in domeniul stiintei.Pentru toata munca sa în promovarea stiintei, si presedintele Traian Basescu l-a decorat in anul 2007 cu cea mai inalta distinctie a Romaniei, Ordinul Steaua Romaniei in grad de Colan.

Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei, este cea mai importantă instituție de învățământ liceal din Buzău, înființată în anul 1867, având ca sediu o construcție ridicată pe un teren al Mănăstirii Banului.

Până în anul 1875 a ființat sub numele de Gimnaziul „Tudor Vladimirescu”. Începând cu 1932, poartă numele lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. De menționat faptul că, în 1873, Basil Iorgulescu, primul director al Liceului, a înființat în sediul instituției prima bibliotecă din oraș, cunoscută ca Biblioteca Publică ,,Carol I”. Același pasionat de cultură, Basil Iorgulescu, solicită Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice aprobarea de a constitui la Buzău o colecție de piese arheologice, istorice și etnografice, rod al unor preocupări personale. După patru ani, o colecție publică de exponate este etalată într-una dintre sălile Liceului ,,Bogdan Petriceicu Hașdeu”. Evenimentul este considerat a fi nașterea primului muzeu buzoian.

Dacă sus, la începutul articolului am postat logo-ul oficial al municipiului Buzău, aici am postat logo-ul creat de mine, pentru că trebuie să știți că și eu am participat la concursul de realizare a logo-ului municipiului Buzău. (Realm of legend = Tărâm de legendă).

xxx

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Nicolae Milescu Spătaru

Academia de Științe a Moldovei

Medalia „Nicolae Milescu Spătarul” s-a realizat în anul 2013 și face parte din sistemul distincțiilor corporative ale Academiei de Științe a Moldovei (A.S.M.). Autorul piesei este Mariana Șaplac, membru corespondent al ASM iar cei care au pictat-o sunt Marina Șaplac și Valeriu Oprea. Bareta purtând o ramură de măslin, cu fondul de diferite culori în sens ierarhic, a devenit un simbol identificator specific, individualizator faţă de alte sisteme de distincţii corpo.

Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul (născut 1636 Vaslui – decedat 1708 la Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol și, după ce se întoarce la Iași, este numit Cancelarul Prințului Gheorghe Ștefan. Între anii 1660 – 1664 a fost reprezentantul țării în Imperiul Otoman și apoi trimis ca sol la Berlin și Stockholm. Milescu vorbea fluent limba română, limba latină limba greacă și limba rusă. Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiul Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597. L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și la Stettin (1664 - 1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță anti-otomană. În anul 1671 se retrage în Rusia. La școala slavo-greco-latină înființată de la Moscova, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni. Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675 - 1678).Țarul Aleksei îl trimite ca ambasador în China. Expediția a durat mai mulți ani, deși prezentarea în fața împăratului nu a mai avut loc din cauza protocolului imperial, considerat înjositor. Nicolae Milescu a fost cunoscut sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. Denumirea de "Spătarul" provine de la faptul că a deținut această funcție o perioadă în Țara Românească. Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domnitor pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spafari (Spatar), fără a se menționa că era român. Lucrarea sa “De la Tobolsk până în China” - note de călătorie a fost editată în anul 1888 de G.Sion.

Bogdan Petriceicu Hașdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut în satul Cristineşti de lângă Hotin (pe atunci în Imperiul Rus; azi în Ucraina), ca fiu al lui Alexandru Hâjdeu (1811 - 1872). Alexandru Hâjdeu a fost un mare intelectual şi poliglot, cu o cultură enciclopedică, fiind ales în anul 1866 ca membru fondator al Societăţii Literare Române (viitoarea Academie Română); e de menţionat că pe Aleea clasicilor din Chişinău se găseşte şi un bust al său. Bogdan a studiat în mai multe şcoli poloneze din Rusia, inclusiv la Camenița (în urma celor trei împărţiri Imperiul Ţarist stăpînea întinse teritorii ce aparţinuseră Poloniei), apoi la liceul din Chişinău. Îşi continuă studiile la Universitatea din Harkov, unde se declară urmaşul domnului Moldovei Ştefan Petriceicu, cu care familia sa ar fi fost înrudită. A servit în armata rusă timp de trei ani, şi chiar a luat parte la Războiul Crimeei. Venit în Moldova în anul 1857, Bogdan ocupă diverse posturi, înfiinţează mai multe reviste, publică literatură, reuşind să îi impresioneze puternic pe români. În acea perioadă Bogdan începe, din diverse motive, să îşi ortografieze numele în forma Hasdeu - fără semne diacritice. Publicul a acceptat noua formă, păstrând însă pronunţarea Hajdeu sau Haşdeu. În diversele ediţii ale operei lui Hasdeu numele a fost scris alternativ, ba Hasdeu, ba Haşdeu, astfel că subiectul produce o oarecare confuzie. În 1876 este numit director al Arhivelor Statului, iar în 1877 este ales membru al Societăţii Academice Române (din 1879, Academia Română). Parlamentul îi creează o catedră de filologie comparată la Facultatea de litere de la Universitatea din București. La această facultate a ocupat funcţia de decan între 1882 şi 1885. Hasdeu trăieşte o dramă în 1888, şi ceva se rupe atunci în sufletul savantului. Iulia Hasdeu, singurul său copil, moare de tuberculoză. Hasdeu se refugiază în spiritism, încercînd să ia legătura cu fiica sa; construieşte la Cîmpina un straniu castel, după planurile transmise de spiritul Iuliei. Scriitor, poet şi dramaturg, Bogdan Petriceicu Hasdeu a scris destul de multă literatură; piesa de teatru Răzvan şi Vidra este apreciată şi în prezent. Ca istoric Hasdeu a adunat şi publicat în „Arhiva istorică a României” o mulţime de documente vechi, şi a scris numeroase articole ştiinţifice sau de popularizare, inclusiv de numismatică. Monografia sa Ion Vodă cel Cumplit (1864), deşi utilizează o bibliografie erudită şi deosebit de vastă, pare azi o operă mai mult de literatură decît de ştiinţă, şi se citeşte cu mare plăcere. Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost un deschizător de drum şi în filologie. Hasdeu a fost şi un romantic „mistificator” Cunoscutul portret al lui Ion vodă a fost, se pare, opera personală a lui Hasdeu. I se atribuie şi paternitatea diplomei lui Ivanco Berladnic, datată 1134, pe care a publicat-o în anii 1860 şi 1869. Diploma, falsă, atesta existenţa unui principat al Bîrladului. Unii îi atribuie şi realizarea aşa-numitelor „tăbliţe de la Sinaia”, falsuri de secol XIX dorind a fi scriere în limba dacilor (dar există şi părerea că un savant de calibrul şi cu cunoştinţele lui Hasdeu ar fi făcut o treabă sensibil mai bună). De altfel, lui Hasdeu îi plăceau păcălelile - dovadă cele două cunoscute farse pe care le-a jucat Junimii din Iaşi şi revistei Convorbiri literare. O altă cunoscută mistificare a lui Hasdeu a fost publicată în cartea „Cuvente den bătrîni” (1877 - 1881, trei volume). Hasdeu a susţinut ca ar fi citit, pe un exemplar din „Psaltirea” mitropolitului Dosoftei, versurile unui cântec de luptă care ar fi fost compus chiar de Ștefan cel Mare: „Hai, fraţi, hai, fraţi, La navală daţi, Ţara v-apărati, Crucea v-apăraţi”. Personalitate multilaterală, spirit enciclopedist, savant autodidact prolific, Hasdeu a fost una dintre marile personalităţi culturale ale epocii sale.

40 de ani de la eliberarea capitalei R.S.S.M. - Chișinău

(Republica Sovietică Socialistă Moldovenească)

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ-teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este atestat documentar din anul 1436 iar astăzi numără aproximativ 678000 de locuitori. Prezint aici câteva repere calendaristice în devenirea istorică a acestui oraș și al Moldovei. Începând cu anul 1241 teritoriul este călcat sistematic de invaziile hoardelor tătare. Istorii consemnează că Principatul Moldovei, ca stat, s-a format în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea, în teritoriul general cuprins între Munții Carpați, Dunăre, Marea Neagră și Nistru. În anul 1812 teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia) este anexat de către imperiul țarist rus. Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din anul 1856, în urma războiului Crimeii, retrocedează Principatului Moldovei, județele Ismail, Cahul și Bolgrad din partea de sud. În anul 1859 are loc Unirea Principatelor Moldova și Țara românească sub domnia unică a lui Alexandru Ioan Cuza. În urma unor negocieri internaționale, în 1878, cele trei județe sudice ale Basarabiei revin Rusiei, ca troc pentru acceptarea alipirii Dobrogei la România și recunoașterea independenței naționale a României. În anul 1917 Basarabia își declară pentru prima dată independența sub numele Republica Democrată Moldovenească, iar în anul 1918 se unește cu Regatul României. Anul 1945, terminarea celui de-al doilea război mondial, marchează, încorporarea Basarabiei la Rusia, ca republică autonomă , sub numele Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar în data de 27 august 1991 teritoriul dintre Prut și Nistru își proclamă pentru a doua oară independența, ca stat, sub numele Republica Moldova. Din această prezentare succintă reiese că teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a fost independent între anii 1917 – 1918 și 1991 – prezent, a fost sub administrație rusă între anii 1812 – 1917 și 1945 – 1991, iar în rest a aparținut Principatului Moldovei și României. Sus am postat stema orașului Chișinău, iar mai jos am postat câteva fotografii reprezentând inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din același oraș.

Ziua națională a vinului

Festivalul Vinului din Moldova, denumit oficial “Ziua Naţională a Vinului”, tradițional, are loc în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, dar și la vinăriile din Republică, în primul weekend din luna octombrie, după recoltarea strugurilor. Festivalul celebrează tradiţiile bogate ale vinificaţiei în Moldova, care datează cu secolul al XV-lea. Scopul manifestării constă în promovarea și consolidarea imaginii țării noastre ca un important stat vitivinicol, asigurarea suportului pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol, cunoașterea produselor vinicole, facilitarea procesului de includere a Moldovei pe traseele internaționale turistice ale vinului, atragerea investitorilor și turiștilor, sporirea consumului intern de băuturi de înaltă calitate, familiarizarea cu obiceiurile, cultura și tradițiile poporului . Sărbătoarea „Ziua Nationala a Vinului” a fost instituită prin hotărârea Parlamentului din 26 decembrie 1990 și se sărbătorește anual din 2002 în a doua sâmbată și duminică a lunii octombrie la nivel național în Capitala țării și duminică - în centrele raionale ale Republicii.

Din 2012, Ziua Naţională a Vinului este sărbătorită în prima sâmbătă şi duminică a lunii octombrie. Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Descrierea Moldovei, spunea, despre băutura de temei a moldovenilor că „De băutură nu au prea multă greaţă, dar nici nu-i sunt plecaţi peste măsură. Desfătarea lor cea mai mare este să petreacă în ospeţe, uneori de la al şaselea ceas al serii până la al treilea ceas după miezul nopţii, alteori şi până ce se crapă de ziuă… Atâta că nu au obicei să facă petreceri în fiece zi, ci numai la sărbători sau când e vreme rea, iarna, când gerul sileşte oamenii să stea pe acasă şi să-şi încălzească mădularele cu vin. Rachiul nu-l iubeşte nimeni, afară de oştean; ceilalţi beau numai un pahar mic înainte de masă. Locuitorii Ţării de Jos, de la hotarul cu Valahia, iubesc vinul mai mult decât ceilalţi. Odată s-a iscat sfadă dacă moldovenii sau valahii sunt cei mai mari beţivi. Cei ce se luaseră la sfadă au mers pe podul de la Focşani (la hotarul dintre Moldova şi Valahia), unde atâta s-au sfădit amândoi cu paharele până când valahul a căzut jos de prea mult vin ce băuse. Drept plată pentru izbînda lui moldoveanul a fost dăruit de domnie cu boieria.”

Distincția - Om emerit din

Republica Sovietică Socialistă Moldoveneească

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat pe timpul când statul din stânga Prutului se numea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) și făcea partea din colosul URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste). Stă dovadă înscrisul de pe distincție redactat în limba română cu litere rusești (limba moldovenească). Cu această distincție se recompensau oamenii de rând care obțineau succese deosebite în activitatea lor. Distincția se constituia într-un mijloc de mobilizare a oamenilor în munca de zi cu zi și era însoțită și de o sumă foarte mică de bani ce se oferea lunar la salariul sau pensia cetățeanului recompensat.

Vladimir Ilici Lenin - 50 de ani de la fondarea

Partidului Comunist din Republica Moldova

Vladimir Ilici Lenin, numele de familie originar: Ulianov, s-a născut la data de 10 aprilie 1871 (SN 22 aprilie) și a decedat la data de 21 ianuarie 1924. A fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic, primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. S-a născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i ca părinți pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk. „Lenin” a fost unul dintre pseudonimele

sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena, care este mai lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit „Nikolai Lenin”, deși niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.

____________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII