Epaminonda's Blog.....: CARTOFILIE - JUDEȚUL VÂLCEA: BANCA DE SCONT ȘI BISERICA “TOȚI SFINȚII” DIN RÂMNICU VÂLCEA, MONUMENTUL EROILOR DIN BREZOI, VILA COZIA DIN CĂCIULATA, CATEDRALA “SFINȚII PETRU ȘI PAVEL” ȘI IZVORUL NR.14 DIN CĂLIMĂNEȘTI

1. Banca de Scont este o veche clădire din Râmnicu Vâlcea, fostă Conac al familiei Lahovary, apoi sediu al Primăriei și azi, după succesive restaurări, – Palatul copiilor și elevilor – Râmnicu Vâlcea. În cazul în care vă întrebati unde era situat Parcul Comunal, trebuie să știti că el reprezintă în fapt o bucată din vechea gradină a familiei Lahovary și făcea parte din conacul acestora. Domeniul boierilor Lahovary mergea până la râul Olt, un imens platou plin de verdeaţă, cu pomi şi alei.

Era cel mai mare parc al Râmnicului. Şi, ca să ne facem o imagine, parcul de atunci includea toată zona gării actuale, până spre 11 iunie la sud şi până la actualul bulevard Tudor Vladimirescu la nord, mărginindu-se cu Oltul la est. Era considerat unul din cele mai mari parcuri din acea vreme din Ţara Românească. Era păzit de albanezi, avea vreo zece sere cu flori exotice, arbori de toate tipurile, brazi argintii, pini, ulmi, sophora coronis etc. Grădinarii erau austrieci. Nu era cu totul închis publicului, boierii Lahovary permiteau plimbări târgoveţilor prin acest parc. În anul 1909 Conacul Lahovary și grădina au fost achizitionate de către municipalitate, conacul adopstind pentru o vreme instituția primăriei, iar gradina a fost ruptă în numeroase bucăți, devenind mai întâi Parc Comunal, pentru ca apoi să dispară complet, locul ei fiind luat de case. Azi, acel parc nu mai există, dar există blocul Gama, strada Cerna, Gara, Cartierul Libertăţii şi o poveste cu mult parfum. Se știe că Banca de Scont, a fost o filială a Băncii de Scont “Muntenia”. Familia Lahovari a dat tării oameni buni şi patrioţi, servind pentru vecie ca cea mai frumoasă podoabă a oraşului. Palatul Copiilor din Râmnicu Vâlcea fiinţeaza din mai 1953 sub denumirea de ,,Casa Pionierilor ‘’.

Un reper esenţial în aceasta retrospectivă îl reprezintă anul 1979 când pe atunci Casa Pionierilor şi Şoimi ai Patriei începe să îşi desfăşoare activitatea în Parcul ,,Mircea cel Bătrân’’, din 1990 numindu-se Clubul elevilor și copiilor, iar din 2008 – Palatul copiilor și elevilor.

2. Aşezată în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, Biserica parohială cu hramul „Toţi Sfinţii” se află în cartierul cu cele mai vechi şi reprezentative instituţii ale judeţului: Prefectura, Tribunalul, Casa Simian, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” şi Muzeul de Istorie, fiind un impresionant monument istoric, de clasa A, cu valoare de patrimoniu naţional şi universal, inclus pe lista primelor 150 de monumente istorice.

A fost ridicată pe un frumos platou ce străjuieşte Calea lui Traian, între anii 1762-1764, și prăznuiește hramul „Tuturor Sfinţilor” şi al „Sfântului Mare Mucenic Mina”. Ctitoria s-a dorit a fi o replică misionară dată austriecilor după ocuparea Olteniei din 1717-1738, care distruseseră Biserica „Buna Vestire” şi construiseră pe ruinele schitului franciscan din Râmnicu Vâlcea Biserica Băreţiei „Sfântul Anton de Padova”. Episcopul Grigorie al Râmnicului a construit Biserica „Toţi Sfinţii”, îmbinând stilul neobizantin cu stilul brâncovenesc, preluând elemente arhitecturale de la Mănăstirea Curtea de Argeş, Mănăstirea Dealu şi Mănăstirea Hurezi. Biserica s-a impus în conştiinţa râmnicenilor, atât prin vechimea şi importanţa sa ca monument de arhitectură religioasă, dar şi prin activitatea spiritual-culturală, pastoral-misionară şi educaţională pe care au desfăşurat-o, veac după veac, vrednicii săi slujitori, devenind axă spirituală a Râmnicului, datorită integrării sale organice în toate sferele vieţii oraşului. Primul hram a fost rânduit de episcopul Grigorie Socoteanu în dorinţa de a obţine iertarea păcatelor, dăruind în schimb divinităţii un locaş sau podoaba lui, după formula antică ,,dăruieşte şi ţi se va dărui”. Cel de-al doilea hram al bisericii, în cinstea Sfântului Mucenic Mina, ajutătorul celor păgubiţi, a fost rânduit de Hagi Constantin Malake, negustorul râmnicean care a finanţat construcţia sfântului locaş. După incendiul din anul 1847, care a devastat Râmnicul, inclusiv Centrul Eparhial, Biserica „Toţi Sfinţii” a devenit catedrală a oraşului şi centru religios pentru întreaga Oltenie. Sub bolţile ei, la 1848, s-au sfinţit şi binecuvântat steagurile armatei revoluţionare din Bucureşti şi a pandurilor conduşi de generalul oltean Gheorghe Magheru şi s-a celebrat la 20 iunie 1848 Constituţia Tării Româneşti. Reparaţii capitale şi restaurări s-au făcut periodic, ultima finalizându-se în 2004, când, la 5 septembrie, a fost resfinţită, odată cu aniversarea a 240 de ani de la târnosire. Cu acest prilej s-a emis o medalie de aur şi una de argint de către Monetăria de Stat a Băncii Naţionale a României, consemnând acest moment istoric. Biserica este de proporţii grandioase, în formă de cruce grecească, întrecând ca mărime şi eleganţă multe biserici voievodale. Cu tot cu turle, înălţimea bisericii ajunge la 27 metri. Construită în stilul arhitectural specific secolelor trecute, biserica este de formă planimetrică, trilobală, pronaos supralărgit, naos cu abside laterale decroşate. Spre deosebire de turlele altor biserici, acestea sunt sprijinite pe un arc interior masiv, în formă de cruce. Zidurile au o grosime de 1,5 m, iar în interior biserica este decorată cu o excesivă bogăţie picturală, în stil bizantin, tehnica fresco. Faţada de la intrare este împodobită cu o valoroasă pictură murală, în formă de medalion, cu un diametru de cel puţin 2,30 m, înfăţişând icoana „Tuturor Sfinţilor”.

Aici se găsesc moaştele: Sfântului Haralambie (10 februarie), Sfântul Ioan Hrisostom (13 noiembrie), Sfântul Mina (11 noiembrie) şi Sfânta Parascheva (26 iulie), depuse într-o raclă de argint aurit. În pronaos la intrare găsim portretele votive ale ctitorilor Grigorie Socoteanu, Hagi Constantin Malake, Ioan şi Gheorghiţa Ristea şi Bica Lahovari. Pe faţa din altar a tâmplei Bisericii „Toţi Sfinţii” este reliefată, contrar tradiţiei, scena jertfei lui Melchisedec, reprezentare iconografică de o frumuseţe excepţională, preluată din tradiţia religioasă ortodoxă coptă. Această scenă este redată alături de jertfa lui Avraam. Arhitectura, pictura, icoanele şi sfintele moaşte sunt mărturia unui sfânt lăcaş ridicat să dureze şi să poarte cu el „prin timp” semnul biruinţei. Pe lângă frumuseţea ei arhitecturală, biserica aceasta are o importanţă istorică deosebită, fiind primul lăcaş ortodox ce a construit o unitate de învăţământ preşcolar, nu numai din Râmnicu Vâlcea sau Oltenia, ci din România antebelică, acum peste un veac, în anul 1908.

3. Monumentul eroilor din orașul vâlcean Brezoi este situat pe o stâncă, în apropierea Primăriei din localitate.

El simbolizează România Mare și a fost ridicat în memoria celor 153 de eroi locali (Brezoi, Călinești, Mălaia și Voineasa), care s-au jertfit în primul război mondial, aducându-și prinosul lor de sânge în opera de făurire a României Mari. Piatra de temelie a monumentului a fost pusă în anul 1922. Pe partea frontală a monumentului este aplicată inscripția „Eroii de la Olt – 1916” iar pe părțile laterale sunt aplicate simboluri și înscrisuri privind toate provinciile românești.

4. Vila (casa) Cozia este o pensiune turistică, situată în localitatea Căciulata, pe Calea Traian, la nr. 527, la o depărtare de 3,3 kilometri de centrul localitatii Călimănești.

Localitatea Căciulata aparține de orașul Călimănești, nu are populație stabilă, ci doar personalul unităților de cazare și alimentație publică existente aici. În această localitate sunt izvoare sulfuroase ideale pentru tratarea unor afecțiuni și este punct de plecare pentru drumeții în Munții Căpățânii și Cozia. Pensiunea Cozia este situata la strada, aproape de punctele de interes din stațiune (mănăstirea Cozia, Hotelul Traian, Aqua park, restaurante, alte locuri de agrement), camerele sunt foarte curate și permanent aerisite. Pensiunea asigură locuri de cazare atât vara cât și iarna, în 7 camere fiecare cu baie proprie, un living și loc de gratar amenajat în curte. Pensiunea are și două căsuțe camping, cu baie comună, ce se închiriază doar vara. Iată câteva din facilitățile oferite de Pensiunea Cozia; frigider, televizor, internet, parcare, încălzire centrală, acces bucătrie, baie, etc. A se reține că vila asigură doar spații de cazare, masa asigurându-se pe cont propriu, în bucutăria unității sau la unitățile specializate din vecinătate.

5. Catedrala „Sfinții Petru și Pavel” din orașul Călimănești este un grandios lăcaș de cult ortodox, ce este situat pe bulevardul Calea lui Traian, la nr. 304.

Autoritățile locale și cetățenii orașului, la inițiativa și prin strădania preotului Constantin Constantinescu, au hotărât în anul 1910 ridicarea unei mărețe catedrale la intrarea în orașul lor. Probleme de ordin economic dar și primul război mondial au făcut ca toate lucrările și proiectul însuși să fie abandonat. Totuși credința și dorința locuitorilor din Călimănești au fost mai mari și astfel data de 23 septembrie 1920 este o zi memorabilă pentru credincioșii orașului, fiind ziua în care P.S. Episcop Vartolomeu al Râmnicului a săvârșit slujba de sfințire a noului lăcaș de cult de pe malul Oltului. Pictura catedralei a fost realizată în stil neo-bizantin de către celebrul pictor Sava Henția. Faptul că atât pictura cât și vitraliile sunt predominant galbene nu fac decât să confere interiorului o strălucire divină. Cele mai importante elemente care promovează această catedrală sunt arhitectura și dimensiunile sale impresionante și impozante. Arhitectura edificiului este în sti neo-românescde început al secolului al XX-lea, cu trei turle, una pe naos și două pe pronaos, toate diferite de ceea ce se află în împrejurimi.

5. Izvorul nr. 14 din Călimănești este situat în Parcul Hotelului Central din stațiune.

Izvorul dă o apă oligominerală, slab bicarbonatată, clorurată, sodică, potasică și magneziană, hipotonă, atermală, cu o mineralizare de 555,0 mg/l; temperatura apei de 14 grade C, pH-ul de 7,5. Apa este este recomandată în tratatarea următoarelor afeciuni: gastroduodenite hiperacide, ulcere gastroduodenale cronice, dischinezii biliare, colecistită, litiază urinară; gastrită hiper acidă și enterocolită.

xxx

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O EPIGRAMĂ PROPRIE

_________xxx__________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mihai Eminescu 1850 - 1889

Societatea numismatică română

Gruparea colecționarilor de medalii și insigne Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 oct.1948) membru al Academiei Române. Prin tot ce a scris Eminescu este contemporanul vremurilor actuale. Mai jos prezint câteva luări de poziție ale gazetarului de excepție care a fost el;

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.
Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei.
Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o compensa prin nimic, ciocoi boierești și fudui, mult mai înfumurați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării - despre clasa politică a României.
Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România, și dintr-o parte și din alta, e o politică necoaptă.
Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de străini. Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână în mănâ cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință clădirea măreață a civilizației creștine.
Statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege
Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu fatalismul raselor nefericite, duce greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.
Temelia liberalismului adevărat este o clasă de mijloc care produce ceva, care, punând mâna pe o bucată de piatră îi dă o valoare înzecită şi însutită de cum o avea, care face din marmură statui, din in pânzătură fină, din fier maşini, din lână postavuri.
Condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică. A introduce formele unei civilizaţii străine fără ca să existe corelativul ei economic este curată muncă zadarnică
De când e lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus, iar economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică este mama celei politice.
Lucrul la care aspiră toţi este de a se folosi numai de avantajele civilizaţiei străine, nu însă de a introduce în ţară condiţiile de cultură sub care asemenea rezultate să se producă de la sine.
Cine zice progres nu-l poate admite decât cu legile lui naturale, cu continuitatea lui treptată. A îmbătrâni în mod artificial pe un copil, a răsădi plante fără rădăcină pentru a avea grădina gata în două ceasuri, nu e progres, ci devastare… Adevăratul progres nu se poate opera decât conservând pe de o parte, adăugând pe de alta; o vie legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără orânduială.

Era pe la început veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (S.N.R.). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Inițial gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare a organizat de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Ulterior, la data de 30 ianuarie 2009, în cadrul Cercului militar național (fosta Casă centrală a Armatei) s-a constituit Clubul colecționarilor de medalii "Eminescu", care a inițiat baterea unor noi insigne și medalii în memoria poetului național român. Sus admiri logo-ul Clubului colecționarilor de medalii "Eminescu" din cadrul Cercului militar național din București.

Insigna - Sanitas - România

Uniunea sindicatelor din unitățile sanitare din Romania denumire actuală Sindicatul Sanitas a fost fondat la data de 1 februarie 1990 și funcționează în baza Legii nr. 54/2003 și a propriului Statut. Este o organizație sindicală națională, cu caracter socio-profesional, reprezentativă la nivel de ramură sanitară. Are în structura sa 42 de organizații sindicale județene, inclusiv cea a municipiului București, cu sindicate componente în peste 500 de unități sanitare şi de asistență socială. Totodată, la Federația Sanitas sunt afiliate Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR (organizație sindicală din rețeaua sanitară paralelă) şi Uniunea Sindicatelor TESA din Sănătate (care reprezintă personalul tehnic, economic, administrativ din unitățile sanitare şi balneare din România). Sindicatul organizează activitatea sindicală și forța de acțiune a peste 100000 de membri care reprezintă personal medico-sanitar, de specialitate, auxiliar, tehnic și administrativ din domeniul sănătății. La nivel național sindicatul este afiliat la Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția. La nivel internațional sindicatul este afiliat la Internaționala Serviciilor Publice (PSI) și este membru al Federației Europene a Sindicatelor din Serviciile Publice (EPSU).

Insigna - I.C.P.T.Tc. 1952 - 1982

(Institutul de Cercetãri și Proiectãri Tehnologice în Telecomunicații)

I.N.S.C.C. – (Institutul Național de Studii și Cercetãri pentru Comunicații) a fost fondat în anul 1955 ca Laboratorul de Cercetãri Telecomunicații - L.C.T.” aflat în coordonarea Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor, transformându-se succesiv în „Institutul de Cercetãri în Telecomunicații - I.C.Tc.” în anul 1959, „Institutul de Cercetãri Transporturi și Telecomunicații - I.C.T.Tc.” în anul 1966, „Institutul de Cercetãri și Proiectãri Tehnologice în Telecomunicații - I.C.P.T.Tc.” în anul 1973, „Centrul Național de Studii și Cercetãri pentru Comunicații - C.N.S.C.C.” în anul 1991 și „Institutul Național de Studii și Cercetãri pentru Comunicații - I.N.S.C.C.” în anul 1996. I.N.S.C.C. are un patrimoniu de 527474 lei (RON), și nu posedã clãdiri, suprafațã teren, suprafațã construitã. Activitãțile curente ale I.N.S.C.C. acoperã urmãtoarele domenii: planuri fundamentale, specificații tehnice, proceduri pentru mãsurarea și testarea echipamentelor, cercetare și dezvoltare a echipamentelor de comunicații, implementare de noi echipamente și servicii de telecomunicații, testare - expertizare, standardizare pentru toate domeniile din comunicații: radiocomunicații, radiodifuziune, managementul spectrului de frecvențe, comutație telefonicã, transmisii de date, aparaturã terminalã, comunicații prin satelit, transmisiuni la mare distanțã și implementarea de noi servicii. Institutul Național de Studii și Cercetări pentru Comunicații (INSCC București), este organizat și funcționează ca instutut național de cercetare dezvoltare în conformitate cu prevederile OG nr.57/2002, aprobată prin legea 324/2003.Adresa de corespondență a institutului este: Bulevardul Preciziei, nr. 6, sector 6.

Insigna - Frăția Apollo

Frăția Apollo a fost și probabil este o organizație masonică (lojă) românească.

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

Insigna - Inspector obștesc - Protecția muncii M.I.Ch.

(Ministerul Industriei Chimice)

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a reprezentanților lor. În țara noastră măsurile de protecția muncii sunt reglementate prin Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă si a normelor de aplicare a acesteia , norme de protecția muncii și instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă. Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatorul risca amenzi intre 3500 si 7000 lei.

Conform Decretului nr. 217/1987 Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice infaptuia politica partidului si statului in domeniile industriei chimice, petrochimice, metalurgiei neferoase, celulozei si hirtiei, asigurind valorificarea superioara a materiilor prime, materialelor, combustibililor si energiei. Ministerul Industriei Chimice si Petrochimice asigura si raspundea, in cadrul planului national unic de dezvoltare economico-sociala, de valorificarea superioara a titeiului si a altor materii prime, cresterea in ritm sustinut a productiei de produse petroliere si petrochimice, ingrasaminte, fibre si fire chimice, produse anorganice, cauciuc si mase plastice, medicamente, cosmetice, coloranti, lacuri, detergenti, metale neferoase si rare, celuloza, hârtie, utilaje si piese de schimb pentru domeniul sau de activitate.

____________ooOoo_____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII