Epaminonda's Blog.....: ESPALAIS

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea franceză ESPALAIS, departamentul

TARN ET GARONNE, regiunea MIDI PIRINEI, din vremuri

diferite dar și câteva vederi generale.

Pod peste râul Garonne

Strada Principală și Biserica

Strada Mare și Poșta

Castelul Lastour

Strada transversală

Arhitectură locală

Vederi generale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN CATREN PENTRU

NEPOATA MEA - SARA MARIA

DIN CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Constantin Șerban Basarab - Domn al Țării Românești 1654 - 1658

350 de ani de la sfințirea Catedralei Patriarhale

Bibliotheca Metropolis Bucharestis - România 2008

Constantin Șerban, nume alternativ - Constantin Șerban Basarab, numit și Cârnul, a fost Domn al Țării Românești între anii 1654-1658. A domnit și în Moldova, de două ori: în 1659 și în 1661. Constantin Șerban era fiul lui Radu Șerban, Domn al Țării Românești (urmașul lui Mihai Viteazul), și descendent al Craioveștilor și Basarabilor din Oltenia. Curțile sale se aflau în satul Dobreni, unde astăzi se mai păstrează biserica și ruinele conacului. A fost căsătorit cu Bălașa, fiica stolnicului Nicolache. În 1644 avea rangul de serdar (denumire dată șefului călărimii) și a luptat în Transilvania alături de principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, fiind trimis de voievodul Matei Basarab cu 6000 de oameni. Principele transilvan Gheorghe Rákóczi al II-lea l-a ajutat la rândul lui, în 1654, să se urce pe tronul Țării Românești. În timpul domniei sale, Constantin Șerban a trebuit să facă față unor răscoale ale seimenilor (corp de mercenari) și dorobanților. Astfel, în 1655 i-a învins la Simplea, pe râul Teleajen, seimenii și dorobanții în fruntea cărora se găsea Hrizea Vodă, rivalul său. Datorită însă acestor răscoale, care secătuiseră țara, Constantin Șerban a pierdut treptat sprijinul boierilor și al poporului. În anul 1659 Constantin Șerban a intrat în Moldova și l-a bătut la Jijia pe voievodul Gheorghe Ghica al Moldovei, dar acesta s-a întors împreună cu aliații săi tătarii și l-a alungat peste munți, în Ardeal. În mai 1660, Constantin Șerban intră în București împotriva aceluiași Gheorghe Ghica, devenit între timp domnitor al Țării Românești și îl alungă peste Dunăre, dar armatele turco-tătare îl reîntronează, iar Constantin Șerban este nevoit să se retragă. Face o nouă expediție în Moldova împotriva lui Ștefăniță Lupu („Papură Vodă”) (1659 - 1661), dar nereușindu-i o victorie decisivă, este nevoit să se retragă iarăși, refugiindu-se în Transilvania, unde și-a cumpărat moșii în județul Bihor. A murit în anul 1682, în Polonia. Constantin Șerban este ctitorul printre altele aș Catedralei patriarhale din București. A mai ridicat biserica ortodoxă din Muncaciu în 1661 și pe cea din Tinod (județul Bihor). În perioada cât a domnit, a dăruit Mitropoliei din Alba Iulia 6000 de aspri anual.

Catedrala Patriarhală este o biserică din București, situată pe Dealul Patriarhiei, ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654 – 1658. Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită în timpul lui Mihnea al III-lea în anul 1658, iar la scurt timp a fost transformată în Mitropolie. După primul război mondial Mitropolia a fost transformată în Patriarhie (în anul 1925). Catedrala Patriarhală din București este inclusă în Lista monumentelor istorice de interes național. Nu s-au păstrat date despre meșterul care a coordonat construirea edificiului, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logofătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează forma originală. Ultimele lucrări de restaurare și extindere au fost efectuate în 1960-1962 (inițiate de patriarhul Iustinian Marina, proiectant fiind arh. Paul E. Miclescu), în anii 1989 și 2000-2001 (cu binecuvântarea patriarului Teoctist) și în 2008, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Sfântul Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din bulgaria la data de 13 iulie 1774. În prezent, catedrala este integrată în „Ansamblul patriarhal”, compus din:

Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
Turnul clopotniță
Paraclisul și Reședința Patriarhală
Palatul Patriarhal, fostul sediu al Camerei Deputaților

Ca aspect general, biserica seamănă cu cea a Mănăstirii Curtea de Argeș, ctitoria lui Neagoe Basarab, mai puțin turlele, care nu au porțiuni de zidărie răsucite ca cele de la Curtea de Argeș. Are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Mănăstirii Vodița, plan reluat ulterior și în alte construcții bisericești din Ţara Românească. În prezent, biserica este compusă din altar și naos, înscriind în plan o forma treflată, dintr-un pronaos supralărgit, sprijinit pe coloane din piatră de secțiune octogonală prevăzute, la partea superioară, cu remarcabile capiteluri sculptate în manieră compozită și poleite, iar în elevație prezintă patru turle prismatice. La exterior, fațadele bisericii sunt delimitate de jur împrejur în două registre printr-un brâu de piatră dispus cvasimedian. În pridvor, deasupra ușii de la intrare, se află icoana praznicară cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, pictată în 1665. Pictura murală actuală, de factură neobizantină, a fost realizată de Dimitrie Belizarie, între anii 1932-1935, înlocuind-o pe cea de factură neoclasică a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusă, la rândul ei, peste un strat pictural mai vechi). Icoanele împărătești ale tâmplei au fost lucrate în email de Otilia Oteteleșanu între 1961-1964, în atelierele Patriarhiei.

Aviația utilitară - România

Aviația utilitară

S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A.a fost înfiinţată în anul 1964 ca întreprindere de stat, în subordinea Ministerului Transporturilor. Anterior, Aviaţia Utilitară a funcţionat ca detaşament al Companiei TAROM, având în componenţă un sector AVIASAN, care utilizează elicoptere şi avioane uşoare pentru transportat bolnavi, nou-născuţi cu probleme deosebite, sânge sau subproduse sanguine, organe, ţesuturi sau pacienţi în vederea transplantului, personal specializat medical, aparatură medicală sau medicamente. În decursul anilor, Aviaţia Utilitară a executat misiuni de zbor pe întreg teritoriul României prestând, pe lângă serviciile de ambulanţă aeriană amintite, servicii de transport marfă şi pasageri, tratamente aviochimice, misiuni de aerofotogrametrie, reclamă aeriană şi filmări, zboruri de cautare-salvare, stingere de incendii, ajungând la sfârşitul anilor ’80, la 60-65.000 ore de zbor anual. După 1990, ca urmare a Legii Privatizării, întreprinderea a trecut în administrarea Fondului Proprietăţii de Stat, care a decis în 1998 divizarea societăţii în 5 părţi. În urma divizării, S.C. Aviaţia utilitară Bucureşti S.A., executând toată gama de prestări servicii, întreţinere tehnică şi reparaţii, pe care o executa vechea societate, cuprinde şi aerobazele teritoriale Piteşti şi Braşov.

Festivalul național "Cântarea României" 1978 - 1979 locul 2

Festivalul național "Cântarea României" a fost un ansamblu de manifestări culturale din perioada regimului comunist, organizate sub egida Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost inaugurat în anul 1976, după primul Congres al culturii și educației socialiste din 2 - 4 iunie, același an. Denumirea a fost inspirată de eseul omonim „Cântarea României”, al lui Alecu Russo. Cântarea României era definită ca un „festival al educației și culturii socialiste…, amplă manifestare educativă, politico-ideologică, cultural artistică de creație și interpretare, menită să îmbogățească și să diversifice viața spirituală a țării, să sporească aportul geniului creator al poporului român la patrimoniul cultural național și universal.” Implicația directă era că orice creație artistică, dar și tehnică, orice manifestare culturală, spectacol de amatori sau folcloric, reprezentație teatrală, etc. trebuiau să obțină aprobarea „activiștilor” responsabili cu Cântarea României, prezenți în fiecare întreprindere și în fiecare sat. Motivul real al înființării festivalului a fost promovarea artiștilor „populari” și înlocuirea artei culte cu arta populară, singura care, în viziunea conducătorului, ar fi trebuit sprijinită. Sus am postat un steag cu logo-ul Festivalului naţional "Cântarea României".

Insigna - Campionatul popular de cros pe ski - 1950

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc. Insigna de mai sus este un vechi produs medalistic realizat și conferit în anul 1950 în cadrul Campionatului popular de cros pe schiuri. Crosul pe schiuri este o disciplină sportivă aparte în cadrul sportului general schi. Este un sport cronometrat și de grup (maxim 4 schiori în serie). Contactul intenționat cu alți concurenți duce la descalificare. Această disciplină sportivă a fost inclusă pentru prima dată în calendarul jocurilor olimpice de iarnă din anul 2010, unde Michael Schmid a câștigat proba masculină, iar Ashleigh McIvor din Canada a câștigat proba feminină. Ideea primei curse de cros pe schiuri a apărut în anul 1970 la o cursă de obstacole în stațiunea de schi Alyeska din Alaska (SUA). Interesant de remarcat este faptul că pe insigna sportivă de mai sus abundă simbolurile comuniste: drapelele țării și partidului, roata dințată (simbolul industrializării) și spicul de grâu (simbolul agriculturii intensive), semn că îndoctrinarea poporului începuse încă din acele timpuri.

Insigna - Fruntaș în producție

Regimul comunist din România a instituit un sistem complet de insigne din metal comun, dar atractiv colorate prin emailare, insigne de fruntaș în toate domeniile economiile naționale, în toate ramurile și profesiile existente pentru a încuraja masa de oameni ai muncii pentru muncă eficientă și economie drastică de materiale de consum de orice fel. Și insigna Fruntaș în producție se înscrie în acest sistem de insigne.

___________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII