Epaminonda's Blog.....: GLOGOWEK

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură și câteva trimiteri poștale ilustrate din

localitatea poloneză GLOGOWEK, denumire germană

OBERGLOGAU, județul PRUDNIK, voievodatul OPOLE,

precum și o acțiune și o monedă locale.

Piața centrală

Fosta sinagogă

Hotelul Salve

Piața Primăriei

Seminarul

Parcul

Strada Zamkowa

Statuia Sfântului Florian de pe clădirea Primăriei

Strada Adam Mickiewicz

Biserica și cimitirul Sfânta Cruce

Basorelief de pe fațada castelului

Poarta castelului

Castelul

Mănăstirea franciscană

Trimiteri poștale

Vederi generale

Arhitectură locală

O monedă locală

O acțiune locală

xxx

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȚ

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HUNEDOARA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Depoul de locomotive C.F.R. - Petroșani

1912 - 2012 (Căile Ferate Române)

După evenimentele din anul 1948, care au zguduit Imperiul Austro-Ungar, a devenit o prioritate asigurarea supremației economice și militare în Transilvania, ce impunea construirea unor căi ferate. Între 24 aprilie 1867 și 22 decembrie 1868 se realizează calea ferată Arad – Alba Iulia. În septembrie 1868 trece prin Deva primul tren tras de o locomotivă condusă de mecanicul Martin Gross. La data de 18 august se inaugurează tronsonul de cale ferată Simeria- Petroșani, în lungime de 78,7 kilometri ce a costat statul ungar 12 milioane de forinți. Dotarea tehnică a acestui tronson cuprindea alături de aparatura necesară bunei funcționări și 21 locomotive cu abur, 64 vagoane de călători și 513 vagoane de marfă dintre care 123 speciale pentru cărbune. Depoul vechi din Petroșani era situat la marginea orașului la ieșirea spre Livezeni. El avea o formă dreptunghiulară, cu două linii pentru remizare și ținerea în presiune a locomotivelor și una pentru spălarea și repararea locomotivelor. Întoarcerea locomotivelor se făcea manual prin rotirea unei platforme. Acest depou avea repartizate 8 locomotive de tip C (categoria a treia ulterior MAV – 336), livrate de firma GSIGL. Noul depou, construit în anii 1900 – 1912, avea o remiză circulară prevăzută cu 22 d elinii și tot atâtea canale de vizitare. Pentru întoarcerea locomotivelor a existat o platforma care se acționa manual până în anul 1950. Depoul era prevăzut cu un sistem ingenios de canale metalice care evacua fumul gros al locomotivelor spre un coș central de evacuare. În anul 2012 ceferiștii petroșeneni au sărbătorit centenarul dării în folosință a noului depou, ocazie cu care au batut și o medalie, pe care am postat-o aici. Medalia este confecționată din tablă de inox groasă de 3 milimetri și are forma rotundă cu diametrul de 70 milimetri. În cele două imagini circulare de pe avers și revers înconjurate de câte o cunună de lauri, au fost lipite imaginile depoului, prezentate într-o carte poștală din anul 1912. Medalia s-a realizat în 100 de exemplare.

Insigna - C.N.M.

(Confederația națională minieră)

Insigna postată mai sus s-a realizat din ultimul aur, de 14 karate, extras din mina de la Barza-Brad. Ea marchează existența de două milenii a acestei exploatări miniere. Această insignă poate fi admirată în cadrul Muzeului Mineritului din municipiul Petroșani. Piesa are o formă de disc circular din care este decupat simbolul mineritului (cele două ciocane) în partea superioară a discului, semicercul inferior fiind inscripţionat cu iniţialele ,,C.N.M” (Confederaţia Naţională Minieră). Diametrul insignei este de 17 milimetri, grosimea este de 1 milimetru și cântărește 2,5 grame, ea fiind realizată la Monetăria Statului din București. Strălucirea aurului a fascinat imaginaţia umană încă din cele mai vechi timpuri, ducând la o goană perpetuă după el. Pământul care are această bogăţie este binecuvântat, dar în acelaşi timp este şi blestemat fiind tot timpul râvnit. Un astfel de pământ este şi cel din zona Brad. Încă din antichitate acest pământ a fost scormonit neîncetat de cei care căutau strălucirea preţiosului metal, dar iată că după peste 2000 de ani una dintre aceste mine a fost închisă. Pentru mina Barza – Brad anul 2006 a adus la suprafaţă ultima producţie de aur extrasă aici. Pentru a marca existenţa timp de peste două milenii a aceste exploatări, din ultimul aur extras de aici a fost bătută insigna de mai, ea fiind ultima care va mai aminti de existenţa acestei întreprinderi.

Set 12 insigne - Drumeții veterani - Pasul Vulcan 1988

Turismul este o activitate relaxantă, mult apreciată de locuitorii Văii Jiului - mari amatori de drumeţii şi buni cunoscători ai frumuseţilor naturii. În anul 1986, la sfârşitul verii, un grup de pasionaţi şi împătimiţi ai drumeţiilor montane, în frunte cu Aurel Dula şi Vasile Pollak, propun organizarea unei întâlniri anuale a veteranilor în ale drumeţiilor montane. La prima întâlnire care a avut loc în 1986 s-a hotărât ca următoarele să aibă loc la o cabană din munţii care înconjoară cu dărnicie Valea Jiului; întâlnirile nu erau însoţite de competiţii sportive, iar spre amintire veteranii vor primi câte o insignă, al cărei desen să reproducă o floare din bogata floră a munţilor noştri. Cu excepţia unei singure variante, toate piesele au fost bătute la Monetăria Statului Bucureşti, sunt ovale şi au dimensiunile 36/26 mm şi, cum este normal, unele piese sunt mai reuşite, în schimb, altele lasă de dorit. Aceste piese insignografice au fost gndite și proiectate de către: Nicolae Lazăr, Ion Liciu, Viorel Stroie, Dumitru Antonoiu, Tiberiu Kelemen și Iuliu Hornak. Ediţia a III-a întâlnirii a avut loc la Cabana Pasul Vâlcan, iar floarea reprodusă este brânduşa; pe coroana ovală apare înscrisul DRUMEŢII VETERANI - PASUL VÂLCAN 1988. Până acum s-au identificat 12 variante ale insignei în ceea ce privește coloratura.

Brândusa este printre primele flori ce apar la inceputul primaverii, imediat cand caldura isi face aparitia. Astfel, nu in putine cazuri, se pot observa, chiar si sub zapada, micile flori albastrui ce ne incanta mereu ochii. Brandusa inrudita cu ghiocelul si isi face aparitie aproape concomitent cu acesta. Desi este o planta salbatica, dat fiind ca este larg raspandita in Europa si in Romania, este foarte usor de crescut in propria gradina sau in ghivece. Brândușa este o plantă scundă din familia Iridaceae. Are o singură tulpină mică, înconjurată la bază de mai multe teci cu două-trei frunze alungite și înguste. La vârful tulpinii se găsește o singură floare violet-deschisă cu o dungă mai întunecată la vârful florii. Floarea are formă de tub la început, după care ia forma unei cupe de 50–60 mm care are șase diviziuni. Uneori la vârf sunt două flori. În mijlocul corolei sunt trei stamine și un stigmat galben trifurcat. Brândușa înflorește din luna aprilie (floarea poate ieși din zăpadă) până în luna mai. Se găsește în pâlcuri dese, începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise. În România este întâlnită în munții Carpați și în munții Apuseni. Bulbii de Brandusa se pot planta toamna și în grădină. Achizitia se poate face cam oricand, insa mai usor ii veti gasi in lunile Octombrie si Noiembrie. Totusi, chiar daca ii aveti, nu-i plantati in pamant pana cand temperatura exterioara a scazut iar solul este sub 15 grade Celsius. Hibrizii noi creati, au o gramada de nuante, cele mai cunoscute culori fiind alb, albastru sau galben.

Cabana Pasul Vâlcan este situată în Masivul Vâlcan la altitudinea de 1440 de metri, este construită pe trei nivele și are o capacitate de cazare de 86 de locuri. Fiecare cameră are baie proprie, cabina dus si apa calda non-stop. Cabana este deservita de o cocheta sala de mese si un mic bar. Confortul termic este asigurat cu propria centrala pe lemne. Aici există posibilități de practicare a schiului. Accesul se poate face cu orice masină până la Vulcan, punctul Stația Telegondolă și de aici telegondola până în Pasul Vâlcan și cabană. Iată câteva telefoane de contact: 0722 433 026; 0372 913 673 și 0730 024 226.

Insigna - Drumul Crucii Lupeni - Straja

A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne din România)

În fiecare an sute de credincioși iau parte la pelerinajul prin care se reface în mod simbolic, drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri. Anual, în Vinerea Mare are loc „Drumul Crucii”, singurul pelerinaj ortodox din România care străbate muntele Straja, până la schitul construit în vârful muntelui. „Drumul Crucii” a fost iniţiat de Emil Părău, un om de afaceri din oraşul Lupeni, în anul 2000, dupa ce a finalizat construcția schitului din masivul Straja. De atunci se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos cu cele 14 popasuri. La fiecare dintre aceste popasuri există câte un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul Său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoți care participă la procesiune se oprește pentru a se ruga. An de an, circa 4000 de persoane și 20 de preoți participă la procesiunea Drumului Crucii din Straja. Ei duc pe umeri o cruce în mărime naturală, în care se găsesc încastrate părticele din crucea pe care a purtat-o Mântuitorul și pe care a fost răstignit pe Golgota. Crucea se găseşte în Schitul Straja.

Insigna - A.C.I.R.

(Asociația colecționarilor de insigne din România)

Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. În ultimii ani premiul Floarea de Colț a fost înlocuit prin înmânarea insignei ACIR – Colecționar emerit. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Insigna - Electro Max

Produsul medalistic de mai sus este o insignă realizată la data de 1 martie 2003 de Compania Bograve Advertising din București la comanda firmei ,,Electro Max” din Petroşani. Produsul este realizat din material compozit turnat aurit într-un tiraj de 100 de exemplare și are dimensiunile 15 x 27 milimetri. Insigna este prevăzută pe revers cu un sistem de prindere la reverul hainei de tip ac. Piesa a fost pusă în circulaţie cu ocazia împlinirii a zece ani de la intrarea în funcţie a firmei Electro Max din municipiul Petroşani.

Cu peste 22 ani de experienta in domeniu, Electromax Petroșani a devenit unul dintre producatorii importanti de sisteme de iluminat cu LED-uri de inalta iluminare din România. Pe langa sistemele profesionale pe care le produce si comercializează pe intreg mapamondul (iluminat pentru medii cu potential exploziv, iluminat pentru aeroporturi si balizaj), Electromax produce și game de produse de iluminat stradal, ambiental si arhitectural. Sediul firmei este situat în Petroșani, pe Strada Lunca, nr. 36.

Insigna - Gazeta Văii Jiului

Produsul medalistic de mai sus se pare că este un breloc realizat în data de 16 iunie 2008 de Compania Bograve Advertising din București la comanda publicației Gazeta Văii Jiului. Produsul este confecționat din tombac cromat, are dimensiunile 30 x 55 milimetri și a fost desenat de Cătălin Docea. Deasupra am postat prima pagină din publicația cu numărul 2444 din data de 20 octombrie 201.

Deva este un municipiu și reședință a județului Hunedoara, România. Are o populație de aproximativ 57000 de locuitori. S-a presupus că numele Deva este în legătură cu anticul cuvânt dac dava, care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de la Castrum Deva. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”.Prima atestare documentară a existenței localității Deva datează din anul 1269, fiind menționată prin cuvintele latine castro Dewa. Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Deva, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative pentru arhitectura locală, de acum sau din alte vremuri, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Banca austro-ungară

Strada Maghiară

Tribunalul

Școala primară de stat - Colonia ceangăilor

Strada Mihai Eminescu

Hotelul Crucea Albă

Strada Regina Maria

Gimnaziul industrial de băieți

Monumentul David Ferenc din cetate

Strada Emanuel Gojdu

Mănăstirea franciscană

Cazina

Castelul Bethlen

Biserica română unită

Statuia lui Decebal pedestru

Liceul Decebal

Spitalul

Cazarma Regimentului 4 Grăniceri

Noul palat administrativ

Școala de băieți

Prefectura

Biserica reformată

Piața Unirii

Primăria

Pavilionul cetății

Internatul Liceului Decebal

Cetatea

Județul Hunedoara este situat în provincia istorică Transilvania, România, pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni. Specific acestui județ este faptul că își are reședința în municipiul Deva și nu în Hunedoara. Județul se întinde pe o suprafață de 7063 kilometri pătrați și numără aproximativ 486000 de locuitori. Ca subdiviziuni administrative județul este compus din 7 municipii - Deva, Brad, Hunedoara, Lupeni, Orăștie, Petroșani și Vulcan, 7 orașe - Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani și 55 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Hunedoara, dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, vederi generale și trimiteri poștale ilustrate de acum sau din alte timpuri.