Epaminonda's Blog.....: KRNOV

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură, câteva trimiteri poștale ilustrate, toate din localitatea

cehă KRNOV, denumire germană JAGERNDORF, regiunea

MORAVIA SILEZIANĂ din vremuri diferite, dar și un
timbru judiciar și o insignă locale.

Curtea castelului

Intrarea în castel

Piața castelului

Piața Franz Josef

Piața Franz Josef cu Primăria

Biserica Fecioara Maria

Hotelul Cvilin

Gara

Strada Rudolf

Zidul suedez

Biserica Cvilin

Sala de sport

Turnul de observare

Sinagoga

Vedere generală

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Timbru judiciar local

Insignă locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

CAPCANELE LIMBII ROMÂNE

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_______xxx_______

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Toți pentru unu, unu pentru toți

Cercul central comercial și industrial din București

credinciosului membru din Buzău - 19 august 1909

În anul 1906 are loc în București în sala Eforiei Congresul Camerelor de Comerț și Industrie unde participă și buzoieni și unde se ia hotărârea ca în întreaga țară să se constituie „cercuri” care să lupte și să rezolve pe căi pașnice și legale problemele comercianților și industriașilor. La Buzău, un prim pas se face prin apariția la 12 iulie 1908 a ziarului “Înfrățirea” – organ al Cercului comercial și industrial Buzău, planificat a apărea lunar, din care a apărut doar un număr. În anul 1909 buzoienii s-au constituit în societatea Cercul Comercial, ulterior denumită Cercul Comercial și Industrial ce își propunea să lupte pe toate căile permise pentru desființarea legilor abuzive și apărarea intereselor membrilor. Medalia de mai sus este deținută de Muzeul Județean Buzău, ea a fost emisă în anul 1909 de Centrul central comercial și industrial București și acordată unui membru al asociației buzoiene în semn de apreciere pentru activitatea sa. Medalia este confecționată din metal comun, este rotundă și are diametrul de 30 milimetri. Pe avers se prezintă două scuturi legate printr-o panglică: în cel din stânga, un caduceu cu două aripioare și doi șerpi încolăciți în jurul lui (atributele zeului Marte), reprezentând “Comerțul”, iar în cel din dreapta, o roată zimțată și două pendule, reprezentând “Industria”, deasupra celor două scuturi, o coroană regală. În partea de sus, semicircular, este aplicată inscripția “TOȚI PENTRU UNUL”, iar jos, tot semicircular “ȘI UNUL PENTRU TOȚI”. Pe revers este aplicată inscripția circulară periferică ”CERCUL CENTRAL COMERCIAL ȘI INDUSTRIAL DIN BUCUREȘTI” și o mică steluță, iar în câmpul medaliei, pe două rânduri orizontale “MEMBRU / DIN BUZĂU”, având deasupra semicircular “CREDINCIOSULUI”, iar dedesubt și tot semicircular “15 AUGUST 1909”.

Insigna - Controlor I.T.B. - 4545

(Întreprinderea de transport București)

Se facea ca pe la 1871 apareau in oras primele tramvaie (trase de cai), iar depoul se afla pe undeva pe la intersectia (de azi) Vasile Lascar cu Stefan cel Mare, pe strada Teilor. Progresul ajunge catinel si pe plaiul mioritic, in 1883 vine curentul electric in Bucuresti, astfel incat in decembrie 1894 aparea si concurenta tramvaiului cu cai, adica tramvaiul electric, cu care bucurestenii se puteau deplasa din Cotroceni in Obor.

Desi bidivii poate au sperat sa fie eliberati cat mai repede din functie si lasati la vatra inapoi la grajd, asta nu s-a intamplat chiar asa de repede: Societatea Romana de Tramvaiuri a fuzionat cu noua organizatie, iar in 1909 se adopta si Legea pentru infiintarea "Societatii comunale pentru constructiunea si exploatarea tramvaielor in Bucuresti", cunoscuta si drept Societatea de Tramvaie Bucuresti sau S.T.B. In 1929 se incheie era tramvaielor cu cai. Transportul se face cu autobuze, care nu semanau nici macar cu ceea ce numim noi azi microbuze, si cu tramvaie electrice. S.T.B. obtine in 1936 exclusivitatea transportului bucurestenilor, ocupandu-se atat de oras, cat si de comunele din jur. Parcul de autobuze avea deja 392 de masini, marcile Renault, Chevrolet si Henschel, care functionau pe 22 de trasee.

In 1949 apare si primul troleibuz pe traseul Piata Victoriei-Hipodromul Baneasa, iar in 1950 S.T.B. se redenumeste Intreprinderea de Transport Bucuresti, adica I.T.B., cum i-a ramas numele pana după Revoluție. Ceea ce ni se pare remarcabil este faptul ca in 1950 I.T.B. era a doua intreprindere din tara ca numar de angajati: 11000, prima fiind Uzina Resita, cu 22 de mii. Ca o intreprindere care se respecta, I.T.B. a dezvoltat modele proprii. Vagonul de mare capacitate pe 4 osii, 1951, si troleibuz romanesc, 1955. In anii 80 progresul continua: apare troleibuzul dublu-articulat, ale carui batrane modele inca se mai tarasc pe anumite rute din oras, se "trage" tramvai peste Podul Grant (in '83), iar in '85 se incepe productia pentru alte orase: Constanta, Ploiesti, Craiova, Brasov.

Din 1990 I.T.B. devine R.A.T.B., iar restul e istorie contemporana.

Întreprinderea de transport București (I.T.B.), nume actual Regia Autonomă de Transport București este principala companie de transport public de persoane din București și județul Ilfov. Transportul public de suprafață în București este în responsabilitatea Regiei Autonome de Transport București (R.A.T.B.), și include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie și o linie de metrou ușor. Rețeaua R.A.T.B. este una dintre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai întinsă de pe continent, constând în 106 linii de autobuz, 18 linii de troleibuz și 23 linii de tramvai (incluzând și metroul ușor). Începuturile transportului public în București datează din anul 1871, când este înființată „Societatea Română de Tramvaiuri”. Pe data de 9 decembrie 1894 circulă primul tramvai electric în București. După război, numele societății este schimbat în "Întreprinderea de Transport București" (I.T.B.) și se înființează prima linie de troleibuz, pe traseul Piața Victoriei – Hipodrom. În anul 1990 „Întreprinderea de Transport București” se transformă în „Regia Autonomă de Transport București”, serviciile de taxi și maxi-taxi fiind despărțite de R.A.T.B.. Sus am postat o evolutie a siglelor I.T.B, de-a lungul vremurilor. Pentru delectarea ochiului tău, dragă vizitator, am mai postat un bilet de călătorie, un certificat provizoriu de acțiuni și două acțiuni emise de către Societatea comunală a tramvaielor - București.

Facultatea de drept București XXV ani 1961 - 1986

Jus est ars boni et aeoui (Dreptul est știința binelui și ....)

Facultatea de Drept este una dintre cele mai vechi facultăți ale Universității din București, fiind recunoscută ca instituție independentă în anul 1859. Cadrele didactice își desfășoară activitatea în departamentele tradiţionale: departamentul de drept public, departamentul de drept privat şi departamentul de drept penal. De-a lungul multor generații, profesorii Facultății de Drept au fost implicați în redactarea celor mai importante legiuiri ale României: constituțiile române, codurile civil, penal, de procedură civilă și procedură penală și au fost permanent în vâltoarea vieții cetății, exercitând adesea cele mai înalte funcții în stat: președinți ai camerelor parlamentului, primi-miniștri, miniștri și secretari de stat. Activitatea de cercetare beneficiază de o structură organizatorică adecvată, în cadrul facultății funcționând centre de cercetare (Centrul de Drept Constituțional și Instituții Politice, Centrul de Studii în Dreptul Concurenței, Centrul de Drepturile Omului, Centrul de Drept Social Comparat, Centrul de Teoria Generală a Dreptului și de Drepturi Noi, Centrul de Studii în domeniul Dreptului Proprietății Intelectuale, Centrul de Procedură Civilă, Centrul de Cercetare în domeniul Ştiinţelor Penale, Centrul de Studii în Arbitraj Comercial etc) în care se organizează multiple activități științifice: sesiuni și conferințe internaționale, dezbateri, mese rotunde, seminarii practice, studii de caz, procese experimentale, seminarii metodologice, școli internaționale, școli de vacanță, concursuri de pledoarii și eseuri, lansări de reviste etc. Facultatea de Drept face parte din rețele internaționale prestigioase, ca Rotterdam Law Network (compusă din 30 de instituții de învățământ superior). Adresa de corespondență a Facultății este: Bulevardul Mihail Kogălniceanu, nr. 36-46.

Insigna - I.P.R.S. Băneasa

(Întreprinderea de piese radio și semiconductori)

I.P.R.S. (Întreprinderea de piese radio și semiconductori) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România, înființată în anul 1962. Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima complexului de vile din Pipera. În anul 2006, I.P.R.S. avea în proprietate două terenuri; 118845 mp în Voluntari și 2498 mp în sectorul 2 din București, evaluate atunci la 20 milioane de euro. În anul 2002 în această întreprindere lucrau 870 de specialist. În septembrie 2003, pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de către Compania Ogharit Trading CO Siria, controlată de omul de afaceri Omar Hayssam. Ogharit Trading a venit cu o ofertă de 3,1 milioane de euro în care era inclusă și plata datoriilor societății. Dar, după aceea, statul român a șters aproape toată datoria I.P.R.S., astfel că în realitate Ogharit Trading a cumpărat societatea pentru suma de 140000 de euro. După ce au preluat societatea, sirienii nu au făcut nici o investiție. S-a vorbit la un moment dat doar de camioane care plecau din întreprindere încărcate cu „fier vechi”. Este un exemplu de proastă privatizare specific românească. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul I.P.R.S. Băneasa.

Insigna - Foișorul de foc

Foişorul de Foc este o clădire de 42 metri înălţime din Bucureşti aflată între Obor, Calea Moşilor şi Nerva Traian, mai precis: la intersecţia străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupă centrul unei piaţete care îi poartă numele şi către care mai converg şi alte artere, respectiv străzile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese şi Popp de Băseşti). În trecut servea drept turn de observaţie pentru apărarea împotriva incendiilor. A fost construit în 1890, la doi ani după ce precedentul turn, Turnul Colţei, ridicat în 1715, a fost demolat. Planurile au fost realizate de George Mandrea, în acea perioadă arhitectul-şef al Bucureştiului. Foişorul de Foc a fost gândit a avea şi rolul de turn de apă. După finalizarea construcţiei, însă, compania locală de apă - Uzina de apă apă Grozăveşti nu a avut pompe suficient de puternice pentru a îl umple cu apă. Foişorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când şi-a pierdut rolul, întrucât în Bucureşti se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existenţa unui turn de veghe. Din anul 1963 a fost transformat în Muzeul pompierilor.

Insigna sportivă - F.C, Sportul Studențesc (Fotbal club)

Sportul Studențesc este o echipă de fotbal din Bucureşti, România. În palmaresul clubului figurează un singur trofeu, Cupa Balcanilor, competiție pe care a câștigat-o în 1979. Pe plan intern, cea mai mare performanță a Studenților a fost locul doi în Divizia A, ediția 1985 - 1986. Sportul Studențesc a evoluat și în cupele europene, cel mai bun rezultat fiind înregistrat în 1987, turul trei în Cupa UEFA. Culorile clubului sunt albul și negrul. Echipa este supranumită „Gașca nebună”. Clubul sportiv al studenţilor bucureșteni este unul din cluburile cu cea mai îndelungată istorie. A fost înființat pe data de 11 februarie 1916, din inițiativa unui grup de studenți și profesori din capitală, având numele de „Clubul Universitar București”, cu dublă orientare: fotbal și tenis. Sus am postat emblema clubului de fotbal Sportul Studenţesc - Bucureşti.Acest club sportiv al studenţilor bucureşteni este unul din cluburile cu cea mai indelungată istorie. În februarie 1916 a luat fiinţă, din iniţiativa unui grup de studenţi şi profesori din capitală "Clubul Universitar Bucureşti" cu două sedii: fotbal şi tenis.Pe perioada primului război mondial clubul nu fiinţează efectiv; din anul 1919 însă şi până în 1934, clubul, ale cărui culori erau albul şi negru, activează în campionatul orăşenesc Bucureşti.Ediţia de campionat 1937-'38 a fost aşadar prima in care clubul bucureştean a activat în cel mai înalt eşalon al fotbalului românesc, unde are comportări meritorii: locul V (1937-'38), IX (1938-'39), III (1939-'40) şi VI (1940-'41, ultima editie de campionat înainte de cea de-a doua conflagraţie mondială). În perioada interbelică Sportul Studenţesc a avut performanţe notabile şi în ce-a de-a doua competiţie a ţării, Cupa României, calificându-se de două ori chiar în ultimul act al întrecerii: 1938-'39 este înfrântă cu 2-0 de Rapid Bucureşti şi 1942-'43 când pierde "la scor", 0-4, disputa cu C.F.R. Drobeta Turnu Severin. După război echipa se confruntă cu mari dificultăţi financiare şi de aceea începe să se destrame. În 1945 adoptă numele de Sparta, titulatură sub care activează în divizia B în sezonul 1946-'47, când ocupă locul XVII. În 1947 clubul se desfiinţează, încheindu-se astfel prima etapă din viaţa clubului. În 1948 însă, câţiva studenţi inimoşi printre care viitorul reputat antrenor Gheorghe Ola, pun bazele C.U.B. (Centrul Universitar Bucureşti), care nu reuşeşte să promoveze în campionatul divizionar. În urma eforturilor depuse, dar şi a fuziunii cu echipa Institutului Agronomic, C.U.B., devenită Ştiinţa, reuşeşte în cele din urmă (1954) să treacă pragul diviziei B. Patru ani mai târziu survine şi prima retrogradare în cel de-al treilea eşalon valoric, divizia C, unde Ştiinţa stă doar un an. De data aceasta studenţii bucureşteni vor poposi in "B" mai putin de 13 sezoane (până în 1971-1972). După atât timp "petrecut" în diviziile inferioare, echipa (din 1967 Politehnica iar din 1969 Sportul Studenţesc) vizează promovarea în primul eşalon, performanţă reuşită în 1971-'72 sub îndrumarea antrenorilor Ion Motroc şi M. Maksai. Din lotul cu care s-a realizat promovarea amintim doar câteva nume cunoscute: Mircea Rădulescu (fost selecţioner al echipei naţionale), Jamaischi, Mircea Sandu (actualul preşedinte al F.R.F.), Viorel Kraus (component al echipei de aur a Rapidului bucureştean, cu care a cucerit un titlu de campion), Firiţeanu. Debutul a fost, cum era de aşteptat, greu, însă încetul cu încetul Sportul s-a impus între formaţiile de top ale soccerului de la noi (a ocupat în sezoanele 1974-'75, 1975-'76, 1977-'78 locul IV) reuşind, pe lângă clasările în primile zece echipe ale ţării, şi calificarea, în sezonul 1978-'79, în finala Cupei României (0-3 cu Steaua Bucureşti). Deceniul al noulea al veacului trecut a reprezentat perioada cea mai fastă a clubului. În primul rând pentru că au fost atinse performanţe extraordinare (locul III în 1982-'83 şi locul II în ediţia 1985-'86), dar mai ales pentru că acum tricoul "alb-negru" este îmbrăcat de vedete ca Marcel Coraş sau Gheorghe Hagi... Da, este vorba de acel Hagi pe care îl cunoaşte întreaga lume. El a activat la clubul din "Regie" până in 1986 când a fost "împrumutat" pentru un singur meci de Steaua Bucureşti, care urma să desfăşoare Supercupa Europei cu Dinamo Kiev. De altfel, Hagi a si marcat golul victoriei steliste in minutul 44. De atunci Hagi nu a mai activat decât la Steaua - până în 1990. Faima clubului bucureştean a scăzut după Revoluţia din 1989. Cu paşi mici Sportul Studenţesc s-a indreptat spre iminenta retrogradare.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, alte locuri de vizitat dar și unele trimiteri poștale ilustrate tipărite în perioade diferite de timp.