Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. În data de 04 februarie 2021, Banca națională a statului african Angola a lansat în circuitul numismatic mondial o bancnotă nouă de 5000 de kwnazas.

Bancnota prezintă următoarele ede securitate: imprimare în relief, imagine latentă, fir de siguranță și microtipăritură, filigran. Aversul bancnotei prezintă portretul primului preşedinte angolez și poet, Agostinho Neto, pe un fundal cu motive geometrice. În partea stângă sus a portretului, cu microtipăritură, găsim textul complet al imnului de stat al Angolei. În partea dreaptă, o mască tradiţională Bakama. Se observă de asemenea filigranul, care prezintă statuia Gânditorului angolez.

António Agostinho Neto a fost un om politic angolez care a trăit între anii 1922 – 1979. În perioada 1975 - 1979 a fost primul președintele al țării și acesta după ce a condus Mișcarea Populară de Eliberare a Angolei în lupta pentru eliberarea Angolei de sub dominația portugheză. Acesta a avut și preocupări literare, în special în domeniul poeziei. Pe revers sunt prezentate ruinele Kulumbimbi sau fosta Catedrală catolică a Mântuitorului Congoului, parte a patrimoniului mondial Unesco. În partea dreaptă jos, se observă stema națională a statului.

Catedrala Mântuitorului Congoului a fost construită în secolul al XV-lea, la scurt timp după sosirea coloniştilor portughezi, în capitala M’banza Kongo a Regatului Congo. Este considerată una din primele biserici creştine construite în zona subsahariană a Africii. Construcția primară a bisericii, a fost inițiată de regele João I al Portugaliei, la 6 mai 1491. Biserica a fost modernizată și extinsă în anul 1534 sub domnia lui Afonso I. În anul 1570 sub conducerea lui Álvaro I din Congo, biserica a fost incendiată și reconstruită ulterior. În anul 1596 sub regele Álvaro II al Congo biserica a fost ridicată la statut de catedrală. După războaiele civile din perioada 1668 – 1678 localitatea a fost distrusă iar catedrala a rămas în ruine, cum e și astăzi.

2. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete

de loterie prin care popularizează farurile spaniole.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 11 martie 2006 prin care se popularizează Farul Lastres din provincia Asturia.

Farul Lastres este situat în orașul Luces, comunitatea autonomă Asturias, la țărmul Oceanului Atlantic. Este cel mai recent și mai morern far dat în folosință în Asturia, el fiind inaugurat în anul 1994. A fost construit pentru a acoperi zona dintre farul Tazones și farul Ribadesella, deoarece era o secțiune foarte periculoasă pentru navigația nocturnă din cauza stâncilor existente. În septembrie 2001 s-a montat o nouă instalație de semnalizare care emite câte cinci blițuri albe la fiecare 25 de secunde. Semnalele farului sunt vizibile de la o depărtare de 23 mile marine (43 kilometri). Farul este situat pe o suprafață de 1200 metri pătrați, fiind închis cu un zid de piatră și gard metalic. Este o clădire din zidărie cu plan pătrat, în centrul căreia se ridică un turn cilindric alb. Farul se află la o înălțime de 15 metri deasupra solului și la 118 metri deasupra nivelului mării.

3. În data de 05 noiembrie 2020 Banca centrala a marelui stat asiatic China a lansat în circuitul numismatic mondial o bancnotă nouă având valoarea de 5 yuan.

Bancnota are următoarele elemente de securitate: imprimare în relief, imagine latentă, fir de siguranță, tipăritură cu cerneală iridescentă și filigran. Pe avers este reprezentat portretul lui Mao Zedong în partea dreaptă, în centru denominarea și o narcisă, iar în partea stângă sus stema de stat. Informația este prezentată exclusiv cu caractere chinezești.

Mao Zedong, sau Mao Tzedong ori Mao Tzedun a fost un politician și conducător al Chinei, care s-a născut în data de 26 decembrie 1893 și a decedat în data de 9 septembrie 1976. În urma războiului civil, în anul 1949, Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populară Chineză. În consolidarea regimului comunist în China, Mao s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității. Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism. Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei și a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit și ca un poet, filozof și vizionar, din cauza cultului personalității folosit în timpul conducerii sale. Realizările sale mai includ și promovarea femeii în societate, îmbunătățirea școlarizării populației, dublând numărul elevilor, asigurarea cu locuințe, abolirea șomajului și inflației, îmbunătățirea accesului la servicii sanitare, creșterea semnificativă a populației și a speranței de viață. Totuși, acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 și 70 de milioane de chinezi. Pe revers este reprezentat muntele Tai din provincia Shandong, unul dintre cei cinci Munți Sacrii ai Chinei. Denominarea este prezentată cu caractere Hanyu Pinyin (un sisteme de romanizare a caracterelor chinezești) dar și în câteva limbi ale minorităților naționale.

Cel mai înalt vârf al muntelui Tai este vârful Împăratul de Jad, cu o înălțime de 1532 metri. Muntele a fost vizitat de-a lungul istoriei sale de 72 de împărați, fiind loc de rugăciune și sursă de inspirație pentru scriitori, poeți și artiști. Muntele Tai este parte a Patrimoniului Universal UNESCO începând cu anul 1987. Formele de relief înalte, cu deosebire masivele muntoase, au jucat un rol specific sacru. Înca din vremurile stravechi, vârfurile lor au fost considerate sacre, caci acolo au aterizat zeii. În lume sunt numeroase vârfuri muntoase evocate de traditiile stravechi,printre care și „Muntele T’ai Shan”din China , considerat sediu al nemuritorilor). Muntele T’ai Shan face parte din cei cinci munți considerati sfinti în religia taoista, dar la fel de important si în budism, fiind locul unde capetele încoronate veneau sa aduca jertfa cerului si pamântului.În istoria Chinei, 72 de suverani ai statului au facut pelerinaje la T’ai Shan, apreciat ca unul dintre cele mai importante centre budiste din China. Se spune ca atunci când un împarat ocupa scaunul Chinei, primul lucru pe care îl facea era sa urce muntele, rugându-se pamântului pentru stramosii lui. Timp de 3.000 de ani, împarati, poeti si oameni de stiinta au mers în pelerinaj la Muntele T’ai Shan, pentru a se ruga zeilor, lasând în urma lor sute de inscriptii pe table de piatra. Oamenii de stiinta si poetii s-au minunat de maretia muntelui si au compus poeme si proze în onoarea sa, unii le-au înscris chiar pe munte. Se spune ca exista peste 2.000 de inscriptii în stânca si pe table de piatra care atesta vizitele împaratilor si oamenilor de stiinta. De pe culmea muntelui privelistea este spectaculoasa, ochii putând cuprinde spre nord cursul Fluviului Galben, iar spre sud provincia unde s-a nascut Confucius în anul 551 î.Hr.Urcând cele 7000 de trepte ale T’ai Shan-ului, de la orasul T’ai-an pâna la templul Împaratului de Jad de pe culme, vizitatorii întâlnesc pe drumul lor temple, crânguri de chiparosi si pini, cascade si torente. Vegetatia acopera aproximativ 80% din munte, care cuprinde 989 specii de flori, inclusiv 462 de specii de plante medicinale: troscotul, ginsengul Taishan si gromwell chinezesc, care sunt indigene în regiune. În munte mai pot fi gasite peste 200 de specii de animale si 122 specii de pasari. Pe munte se gasesc in jur de 110 vestigii istorice si peste 20000 de copaci seculari. Sunt recomandate excursiile pe muntele T’ai Shan în septembrie-octombrie sau în intervalul aprilie-iunie pentru ca este extrem de rece în lunile de iarna. Vremea pe munte este foarte dinamica, putand fi soare la poalele muntelui, iar mai sus, ploi torentiale. Trenurile de mare viteza fac legatura între Beijing si Shanghai pâna la Tai ‘an la fiecare doua ore. Un bilet pentru intrare la T’ai Shan este de 127 yuani (20.36 dolari) începând din 1 februarie pâna în 30 noiembrie. Costul biletului în perioada 1 decembrie - 31 ianuarie este de 110 yuani (17.63 dolari). Cel mai frecventat traseu din Est este numit „Drumul imperial”, deoarece a fost favorizat în timpul istoriei de împarati. Aproape 7.000 de trepte serpuitoare duc spre vârful muntelui, iar traseul este presarat cu spoturi sacre, sculpturi si inscriptii ale scriitorilor si conducatorilor celebri din China. De la Poarta Rosie, turistii vor întâlni sit-uri, cum ar fi Poarta de Mijloc a Raiului, Wudaf, 1.600 pasi si peste 300 de stânci inscriptionate. Se poate efectua un tur cu autobuzul, în schimbul a 30 de yuani (4,80 dolari), cu pornire din satul Tianwaicun si oprire la Poarta de Mijloc a Cerului. De la Poarta de Mijloc a Cerului se poate urca spre Poarta de Sud a Raiului, localizata în partea de sus a muntelui, cu telecabina, pentru 80 de yuani (12,80 dolari). Dar turistii vor pierde mult din frumusetea drumului parcurs cu piciorul. Mai ales ca de-a lungul rutelor exista o serie de ceainarii, restaurante si magazine ce-si asteapta vizitatorii. De la Poarta de sud a Raiului, turistii pot urca la Vârful Împaratului de Jad, chiar în vârful muntelui. La sud-est de vârf exista o piatra numita „vârful de unde poate fi vazut soarele”, un loc ideal de unde poate fi privit răsăritul soarelui.

4. Loteria națională a statului european Spania a emis o serie de bilete

de loterie prin care sunt popularizați câștigătorii Premiilor Nobel în cursul timpului.

Aici se prezintă un bilet de loterie din data de 26 februarie 1998 prin care este popularizat Frank Billings Kellogg.

Frank Billings Kellogg a fost un avocat, politician și om de stat amercian, care s-a născut la data de 22 decembrie 1856 și a decedat la data de 21 decembrie 1937. A îndeplinit funcția de senator pe listele Partidului Republican din partea statului Minnesota între anii 1917 – 1923. Între anii 1923 – 1925 a fost Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al SUA în Regatul Unit. Între anii 1925 și 1929 a fost Secretar de Stat al SUA în cabinetul președintelui Calvin Coolidge. În 1928 a fost decorat cu ordinul Freedom of the City în Dublin, Irlanda și, în 1929, guvernul francez l-a făcut membru al Legiunii de Onoare. În perioada în care a fost Secretar de Stat a devenit coautor al Pactului Kellogg-Briand, semnat în 1928. Tratatul, ce își propunea să legifereze "renunțarea la război ca instrument al politicii naționale." În anul 1929 Frank Billings Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace, ca apreciere a întregii sale activități puse în slujba păcii mondiale.

5. În anul 2020 Banca centrală a statului african Etiopia a lansat în circuitul numismatic mondial un set nou de bancnote din care eu va prezint aici valorile de 100 și 200 birr. Elemente de securitate ale bancnotelor sunt: fir de siguranţă parţial expus, tipărire în relief, elemente de recunoaştere pentru persoanele cu deficienţă de vedere, filigran și cerneală specială.

Bancnota de 100 birr prezintă pe avers fotăreaţa Fasil Ghebbi din Gondar şi obeliscul din Axum. Pe revers sunt prezentate Camera Coloanelor din peştera Sof Omar şi Poarta Ducelui din Harar (vechea intrare principal a oraşului Harar).

Obeliscul regelui Ezana din orașul Axum este un vechi monument înalt de 24 de metri (79 picioare), având greutatea de 160 tone, ornamentat cu două uși false la bază și ferestre tot false pe toate părțile și lungimea sa, ce se termină cu un vârf semirciucular. La sfârșitul anului 1935, pe timpul ocupației italiene, soldații au găsit obeliscul regelui Ezana din Axum, căzut, rupt în trei secțiuni și semi-subteran. În anul 1937 obeliscul a fost luat ca pradă de război și mutat în Italia, după ce a fost secționat în cinci părți. Transportat cu camioane grele și apoi cu nava Adwa, monumentul a ajuns la Roma unde a fost restaurat, reasamblat și ridicat în piața Porta Capena din fața Ministerului pentru Africa Italiană (mai târziu sediul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) și Circus Maximus. A fost dezvelit oficial în data de 28 octombrie 1937 pentru a comemora a cincisprezecea aniversare a marșului de la Roma. Printr-un acord semnat sub egida ONU în anul 1947 Italia a fost de acord să returneze monumentul în Etiopia. Operația practică de retrocedare a monumentului a găsit răspuns pozitiv din partea președintelui republicii italiene Oscar Luigi Scalfaro, în aprilie 1997. Primii pași în demontarea structurii au fost făcute în noiembrie 2003, sub supravegherea lui Giorgio Croci, profesor de probleme structurale ale monumentelor și clădirilor istorice la Universitatea Sapienza din Roma. Intenția de repatriere a monumentului a întâmpinat o serie de obstacole: pista de pe aeroportul Axum a fost considerată prea scurtă pentru un avion de marfă care transporta chiar și una dintre treimile în care steaua fusese tăiat; se credea că drumurile și podurile dintre Addis Abeba și Axum nu sunt la înălțimea sarcinii transportului rutier; Până la urmă pista aeroportului Axum a fost modernizată special pentru a facilita întoarcerea monumentului. În data de 19 aprilie 2005 partea de mijloc a fost repatriată cu ajutorul unui avion Antonov AN-124. Transportul aerian a fost apreciat ca cel mai greu din istorie. A doua piesă a fost returnată la 22 aprilie 2005, iar ultima piesă a fost returnată la 25 aprilie 2005. Operațiunea a costat statul Italia 7,7 milioane de dolari. Reasamblarea și montarea monumentului a început în iunie 2008, cu o echipă aleasă de UNESCO și condusă de Giorgio Croci, și dezvelit publicului la 4 septembrie 2008.

Fortăreța Fasil Ghebbi este o etate situată în localitatea Gondar, regiunea Amhara, Etiopia. A fost fondată în secolul al XVII-lea de împăratul Fasilides și a fost casa împăraților etiopieni. Arhitectura sa unică prezintă diverse influențe, inclusiv stiluri nubiene. Situl a fost înscris în Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1979. Complexul de clădiri include castelul lui Fasilides, palatul lui Iyasu I, sala Dawit III, o sală de banchete, grajduri, castelul împărătesei Mentewab, o cancelarie, o bibliotecă și trei biserici: Asasame Qeddus Mikael, Elfign Giyorgis și Gemjabet Mariyam. Zona din jurul fortăreței Fasil Gebbi este delimitată de un zid cu douăsprezece porți. Împărații ulteriori și-au construit propriile structuri, multe dintre ele supraviețuind fie în totalitate, fie parțial astăzi. Vizitând Fasil Ghebbi la sfârșitul anilor 1950, Thomas Pakenham a observat că pe lângă fortăreață au rezistat timpului și diverse pavilioane și chioșcuri ale orașului imperial. Clădirile originale au fost influențate de designul arhitectural nubian, arab și hindus, cu stilul arhitectural baroc ulterior introdus de misionarii iezuiți. Fasil Ghebbi acoperă o suprafață de aproximativ 70000 de metri pătrați. La sud se află Adababay, piața din Gondar, unde s-au făcut proclamații imperiale, au fost executați criminali, în prezent fiind parc al orașului.

Peștera Sof Omar este cea mai lungă peșteră din Etiopia, având lungimea de 15,1 kilometri. Peștera este situată în zona Bale din regiunea Oromia din sud-estul Etiopiei, prin care curge râul Weyib (râul Gestro). Pentru a fost un centru religios atât pentru religia islamică cât și pentru religia tradițională Oromo locală. Peștera este cunoscută mai ales pentru numeroșii stâlpi, în special în „Camera Coloanelor”. Primul explorator al peșterii a fost Arthur Donaldson Smith și-a înregistrat vizita la peșteră în anul 1894. Peștera are numeroase intrări. Intrând în peșteră prin oricare dintre intrările, vizitatorul trece printr-un altar folosit de localnici. Urmează un set de pasaje de interconectare cu lățime variabilă între 1 m și 10 m. Peștera s-a format pe lângă cursul subteran al râului Weyib. Camera Coloanelor constă într-o serie de arcuri freatice interconectate; semnele de noroi indică nivelul de inundații în timpul sezonului ploios. Camera Coloanelor este o caracteristică unică în lumea peșterilor. Pare un pasaj larg care părăsește rețeaua înainte de a se îndrepta spre râu la aproximativ 100 m în aval. Pasajul înconjoară un grup de coloane groase dens ambalate în centrul camerei. Învierea Holuca. Web-ul continuă să ruleze printr-un canion. La aproximativ 250 m în aval, valea uscată apare pe malul stâng.

Poarta Harar sau Poarta ducelui este construită de primul duce de Harar, Ras Makomen, fiind una dintre cele șapte intrări ale vechiului oraș etiopian cu ziduri, Harar.

Bancnota de 200 birr prezintă pe avers ca element principal un porumbel cu o ramură de maslin în cioc, iar pe revers o un exemplar de capra walia (Walia Ibex), o capră locală aflată pe cale dispariție.

Doar în munții Etiopiei mai supraviețuiesc aproximativ 500 de exemplare Walia Ibex. Dușmanii acestui animal sunt hienele și braconierii. Animalul are culoarea brună ciocolatie până la maro castaniu, botul maro-cenușiu iar pe picioare și în jurul ochilor este colorată în gri deschis. Masculii cântăresc 80–125 kg au lungimea maximă de 110 cm și au barbă neagră. Walia ibex trăiește în turme cuprinse între cinci și 20 de animale. Cu toate acestea, masculii mai în vârstă și mai maturi sunt adesea mai solitari, deși vor rămâne la mică distanță de turma principală de cele mai multe ori și în timpul sezonului de împerechere și se vor reîntregi cu turma în scopuri de reproducere. Reproducerea are loc de obicei la sfârșitul toamnei și la începutul iernii. În primăvara următoare, femela naște unul sau doi pui. Perioadele de gestație durează 150-165 de zile. Ei ajung la maturitate sexuală la vârsta de un an.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

UN CATREN PENTRU NEPOATA

MEA - SARA MARIA

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ziua femeii - 2021

Cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, Monetăria Statului a lansat în circuitul medalistic mondial un produs excepțional format din medalie în capsulă și alveolă. Când cuvintele par prea mici pentru a surprinde cu adevărat recunoștinţa sau afecţiunea pe care dorim să o arătăm femeilor din viaţa noastră, un dar original poate să ne scoată din impas. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt următoarele: material (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 31,11 grame, calitatea – proof, tirajul – 300 bucăți și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 248 lei. Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită în întreaga lume în data de 8 martie a fiecărui an, în onoarea femeilor extraordinare care au militat pentru drepturile femeilor și continuă să o facă și în ziua de azi. Ziua Internațională a Femeii este un eveniment anual care sărbătorește toate realizările excepționale ale femeilor din întreaga lume. Este un mod prin care se subliniază modul în care femeile au influențat și continue să influențeze lumea.

Se cunoaște faptul că pe 8 martie, femeile primesc diverse cadouri sau, mai ales, flori. Cu alte cuvinte, 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, este o caldă reverență față de rolul femeii în viața societății și în viața oricărui om. Luarea în considerare a zilei de 8 martie ca zi de luptă pentru drepturile femeilor este mai veche de un secol. În anul 1908, la New York, în ziua de 8 martie, 15 mii de femei au demonstrat pentru o serie de drepturi care, în aceste zile, par inevitabile dar ele au fost obținute prin adevărate lupte civice. Câteva elemente pentru care au luptat la acea vreme: programul mai scurt de lucru, salarii mai bune dar și de dreptul de vot. O altă cerință era și interzicerea muncii copiilor. Anul următor, forurile sindicale și socialiste americane au luat hotărârea ca 8 martie să fie declarată Zi Națională a Femeilor, sărbătorită în ultima duminică din februarie. La un an după, la Copenhaga, în Europa, această zi națională a devenit un eveniment internațional. În anul 1975, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care declara o Zi pentru Drepturilor Femeilor și pentru Pace Internațională. Principiul cere marcarea acestei zile naționale într-o zi recomandată de istoria și tradiția fiecărui stat. Este important să sărbătorim Ziua Internațională a Femeii pentru a cinsti și celebra diversele realizări pe care femeile le-au realizat în întreaga lume, indiferent de arie: societate, economie, politică și cultură.

Insigna - A.S.P. (Asociația studenților din politehnică)

Etapa studenţiei este acel moment când viaţa unui tânăr dezvoltă nuanţe de culori. Se deschid noi orizonturi şi apar oportunităţi pe care poate numai studenţii au şansa de a le experimenta. A activa într-un ONG este poate cea mai bună şi uşor accesibilă modalitate de a câştiga experienţă în domeniile care interesează. Atunci când motivaţiile sunt aceleaşi, între oameni se formează o conexiune din care se nasc prietenii, iar evenimentele şi acţiunile la care particip[ împreună devin experienţe irepetabile. Practica (în domeniul studiat şi nu numai) este poate, cea mai importantă parte a anilor de tranzit între etapa de învăţare şi cea de performare a ceea ce s-a învăţat. Cu ajutorul organizaţiilor se pot deprinde mecanismele care stau la baza domeniului interesat, iar avantajul este că acest lucru se întâmplă mai devreme decât ar face-o în mod normal. În România există o multitudine de asemenea organizaţii dedicate special studenţilor, care ajută la petrecerea timpul liber într-un mod productiv. Alegerea uneia dintre acestea se bazează exclusiv pe aspiraţiile, preferinţele, priorităţile şi modul în care se dorește funcţionarea în societate. Pe lângă Asociația studenților din Universitatea Politehnică București, în cadrul instituției funcționează și alte asociații și organizații studențești:

Liga studenților de Facultatea de automatică și calculatoare
Asociația studenților din Facultatea de energetică
Asociația studenților din Facultatea de ingineria și managementul sistemelor tehnologice
Liga studenților electroniști
Liga studenților din București
Asociația studenților din Facultatea de inginerie a sistemelor biotehnice
Organizația studenților din Facultatea de transporturi
Asociația medical engineering
Asociația studenților din ingineria electrică
Asociația studenților din facultatea de știință și inginerie a materialelor
Asociația club sportiv Unirea

(Mihai Viteazu) T.R. (?!)

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601. Domnitorul a avut un caracter dârz şi şi-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase, pentru a-şi duce la îndeplinire năzuinţele. Mihai Viteazul a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Pentru a-şi realiza scopurile, Mihai Viteazul s-a folosit de oricine, chiar şi de ibovnicele sale. Istoricii sunt de părere că s-a căsătorit cu Doamna Stanca pentru a reuşi să acceadă la putere. Nu se cunoaşte cu exactitate locul naşterii. Mihai Viteazul s-a născut, după unele surse, în Oraşul de Floci sau Târgul de Floci (n.r. - denumire care vine de la târgul de lână care funcţiona aici) situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile din Condica episcopiei Rîmnicului, atestă că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, judeţul Vâlcea. Mihai Viteazul a crescut fără tată. Potrivit unor istorici, Mihai Viteazu este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun, domnitor al Ţării Româneşti. Argumentul principal împotriva acestei variante este acela că Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558, la un an după moartea lui Pătraşcu cel Bun. Astfel, este greu de crezut că acesta a avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli. Nu se știe precis dacă mama lui Mihai Viteazul, de viţă nobilă sau comerciantă de rachiu. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol, o persoană foarte influentă. „Un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor“, notează istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“. Conform altor surse, Teodora era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica mănăstirii Cozia. Domnitorul era un om dintr-o bucată şi foarte hotărât în toate deciziile pe care le lua. De asemenea, se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea. Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. La început, domnitorul a făcut comerţ cu vite şi, apoi, cu giuvaieruri. A cunoscut, astfel, lumea comerţului şi a avut multe de învăţat. A deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact cu marea boierime munteană. Ajunsese să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate. Mihai Viteazu s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, descendenta unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat o căsătorie din interes. omnitorul şi Doamna Stanca au avut doi copii, Florica şi Nicolae, cel care avea să ocupe, o perioadă, cât marele voievod era în Ardeal, tronul Ţării Româneşti. Florica avea un farmec special, care a ajuns să-l copleşească chiar şi împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cei doi ajunseseră chiar în pragul căsătoriei. Numai intervenţia energică a mamei acestuia, Maria de Spania, a oprit căsătoria dintre cei doi. Mihai Viteazul a mai avut o fiica, Marula, care s-a născut în anul 1599, dintr-o relaţie a domnitorului cu o ţiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgşor“. Mihai nu îşi ascundea relaţiile extraconjugale şi chiar se afişa cu amantele. Astfel, nu a făcut nici un secret din naşterea fiicei sale nelegitime. Domnitorul şi-a vizitat iubita şi fiica în vârstă de doar un an şi i-a oferit un hrisov prin care-i lăsa moştenire, după moartea mamei sale mai multe sate. Relaţia dintre Mihai Viteazul şi soţia, Doamna Stanca, se degradează, astfel că domnitorul îşi îndreaptă afecţiunea în altă direcţie. Surorile Zamfira şi Velica, fiicele lui Ivan Norocea, i-au atras atenţai lui Mihai Viteazul atunci când a ajuns la Alba Iulia. Acestea deveniseră sfătuitoarele apropiate ale domnitorului şi apăreau mereu în preajma lor. Dacă despre, Zamfira istoricii susţin că nu există informaţii certe cu privire la o legătură amoroasă cu Mihai Viteazul, în privinţa Valicăi lucrurile sunt certe. Domnitorul se afişa cu aceasta, iar femeia nutrea speranţa că va deveni Doamnă. Mihai Viteazul apare într-o pictură realizată la Praga de Frans Franken alături de Maria Christierna, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Unii istorici sugerează că între cei doi a avut loc o poveste amoroasă. A divorţat de acesta, iar succesorul la tronul Transilvaniei, Andrei Báthory, vărul lui Sigismund, îi face avansuri din ce în ce mai agresive. Astfel, Maria Christierna se refugiază la curtea regală de la Pragă. Aceasta i-ar fi pus o vorbă bună lui Mihai la regele Rudolf, pentru a-l sprijini să lupte împotriva lui Andrei Báthory. SURSA – NET Adevărul.ro Târgu Jiu

Congresul Asociației internaționale contra tuberculozei - Haga 1906

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1906 cu ocazia Congresului Asociației internaționale contra tuberculozei ce a avut loc la Haga, în Olanda. Medalia este confecționată din argint, are forma rotundă cu diametrul de 50 milimetri fiind opera gravorului Tony Szirmai și editorului Alph. Desaide din Paris. În centrul aversului medaliei este redat bustul reginei olandeze Wilhemina, orientat spre dreapta, având coroana pe cap. Periferic, circular, pe părțile stângă, superioară și dreaptă este redată o inscripție în limba franceză: “WILHELMINA REINE DES PAYS BAS” (Wilhelmina regina Olandei). Pe revers, în partea dreaptă, orizontal, pe șapte rânduri, este redată următoarea inscripție: “CONGRES / DE L’ASOCIATION / INTERNATIONALE / CONTRE / LA TUBERCULOSE / LA HAYE / 1906 ” (Congresul Asociației internaționale contra tuberculozei – Haga 1906). În partea stângă și jos sunt redate ramuri de laur și măslin, legate la bază cu o panglică. În partea stângă, peste ramuri, este delimitat un cartuș pe care scrie : “PARTICIPATION / DE LA ROUMANIE” (Participarea României).

Wilhelmina, nume real și complet - Wilhelmina Helena Pauline Maria, a fost regina Olandei, cu cea mai lungă domnie (58 de ani), între anii 1890 – 1948. Ea s-a născut în data de 31 august 1880 și a decedat în data de 28 noiembrie 1962.

Tuberculoza, sau TBC este o boală infecțioasă frecventă și, de obicei, curabilă, provocată de diferite tipuri de microbacterii. Cel mai adesea, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc sau strănută. Cele mai contagioase forme sunt cele asimptomatice și latente. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă. Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele infectate.

Insigna - Cupa tineretului 1976 (atletism)

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII