Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO COMEMORATIVE

Această monedă comemorativă finlandeză a fost emisă în luna octombrie a anului 2008 într-un tiraj de 1,5 milioane de monede, pentru a celebra cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei universale a drepturilor omului.

Designul monedei este opera sculptorului finlandez Tapio Kettunen, moneda ilustrând un om în interiorul unei inimi, dedesubtul căreia apare inscripţia „HUMAN RIGHTS”.

Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Printr-un act istoric, Adunarea le-a cerut tuturor țărilor membre să publice textul Declarației, care, după aceea, să fie "distribuit, expus, citit și comentat în școli și alte instituții de învățământ, fără deosebiri ținând de condiția politică a țărilor sau teritoriilor". Pe parcursul acestui document drepturile universale ale omului sunt prezentate ca fiind un cod legal de comportament pentru promovarea conștiinței plenare și totodată reprezentări ale integrării, fiind cele care leagă particularul de universal. Documentul are un preambul și 30 de articole care definesc principalele drepturi ale ființei umane. Declaraţia a fost adoptată de 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU, existând mai multe ţări care s-au abţinut: URSS, ţările din Europa de Est, Africa de Sud şi Arabia Saudită. Declaraţia a constituit o necesitate a acelei perioade, după ororile celui de-al doilea război mondial şi ale holocaustului. Deasupra am postat logo-ul ISHR - Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului.

Această monedă comemorativă finlandeză a fost emisă în luna martie a anului 2009 într-un tiraj de 1,6 milioane de monede, pentru a celebra bicentenarul autonomiei finlandeze şi al Dietei de la Porvoo.

Cele mai vechi părți ale bisericii au fost construite în secolul al 13-lea în stil gotic. Biserica a suferit vreo 5 incendii de fiecare dată fiind refăcută la imaginea de astăzi. Recent redeschis, interiorul bisericii are fresce din secolul 15, amvonul datând din anul 1764 iar părți ale clopotnitei au origini medievale. Oferind 750 de locuri, biserica a devenit o catedrala in anul 1723 fiind administrată de Biserica Evanghelică Luterană a Finlandei.

Această monedă comemorativă finlandeză a fost emisă în luna octombrie a anului 2010 într-un tiraj de 1,6 milioane de monede, pentru a celebra Decretul monetar din anul 1860 prin care se acorda Finlandei dreptul de a emite bancnote şi monede. Moneda include în partea stângă reprezentarea stilizată a unui leu, preluat de pe stema Finlandei, şi anul emiterii, respectiv „2010”.

Această monedă comemorativă finlandeză a fost emisă în luna octombrie a anului 2011 într-un tiraj de 1,5 milioane de monede, pentru a celebra Bicentenarul Băncii Finlandei.

Concepută de artistul Hannu Veijalainen, moneda comemorativă, care marchează bicentenarul Băncii Finlandei, înfăţişează pasărea naţională a Finlandei, lebăda.

Totodată, în partea centrală a monedei apar anii „2011”, anul emiterii, şi „1811”, anul în care Împăratul Alexandru I al Rusiei a hotărât printr-un decret înfiinţarea unui Birou de schimb valutar, credite şi depozite în Turku, Finlanda. Acesta a fost prima bancă din Finlanda şi a devenit, în cele din urmă, Banca Finlandei, care a fost mutată la Helsinki în anul 1819. Banca a început să funcţioneze ca bancă centrală în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după ce Finlanda şi-a stabilit propria unitate monetară, iar pe teritoriul ţării au fost înfiinţate bănci comerciale.

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAITAȘI

Mihai Eminescu (1859 - 1889), poet român

“Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.”

"Geniul în zdrenţe sau în haine aurite tot geniu rămâne."

John Fitzgerald Kennedy (1917 - 1963), preşedinte american, a condus 1961 – 1963.

“Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că el nu duce nicăieri.”

_____________xxXxx______________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CLUJ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Institutul Politehnic - Cluj Napoca

T.C.M. (Tehnologia construcțiilor de mașini)

2 iunie 1982 - A XX-a aniversare UTPC

Universitatea Tehnică Cluj-Napoca este o instituţie de invăţământ superior de stat din România. La 1 februarie 1920 este înfiinţată Şcoala superioară industrială, reorganizându-se sub denumirea de Şcoală de conductori tehnici în 1922, având profil electromecanic. Bucurându-se de un important prestigiu în cadrul industriei româneşti, a fost reorganizată în 1937 ca Şcoală de subingineri electromecanici. O alta şcoală cu profil tehnic creată în 1920 a fost Şcoala de conductori de lucrări publice, cu specific de drumuri şi poduri. În anul 1947, în urma unui memoriu adresat Ministerului Educaţiei Naţionale s-a înfiinţat Politehnica din Cluj cu trei Facultaţi: Construcții, Electromecanică și Silvicultură. Prin prevederile legii pentru reforma învatamantului din august 1948, s-a creat Institutul de Mecanică din Cluj, având o facultate cu doua secţii: termotehnică şi maşini de lucru. În anul 1953 cele două instituţii se transformă în Institutul Politehnic din Cluj. În 1992 Institutul Politehnic a luat actualul nume. Mai sus se prezintă sigla şi clădirea universitaţii clujene. Sus am postat logo-ul și clădirea actualei Universități Tehnice din Cluj-Napoca.

Institutul Politehnic - Cluj Napoca * 1948 - 1978

30 - Construcții - Mecanică - Electrotehnică

Această medalie este confecționată din

bronz, are diametrul de 59 de mm

și cântărește 80,2 grame.

Insignă - Avram Iancu - Cluj Napoca - 1993

Avram Iancu s-a nascut în anul 1824, în localitatea Vidra de Sus, azi comuna Avram Iancu, judetul Alba. Din pacate, ziua si luna nu se cunosc, pentru ca în matricola - actul de nastere nr. 40/1824 al comunei Vidra de Sus - se afla doar mentiunea ca “S-a nascut pe vremea cireselor”. Se poate deduce ca nasterea a avut loc în luna iulie 1824. Tatal lui Avram Iancu s-a numit Alexandru Iancu, iar mama – Maria. Erau oameni harnici si gospodari, cu o stare materiala buna. Avramut, precum îl dezmierdau parintii, era un copil plin de virtuti, gânditor si scurt la vorba, cu o inima sincera si buna. Buchiile le-a învatat la Vidra si Câmpeni, clasele elementare le-a urmat la Abrud, judetul Alba, gimnaziul inferior la Zlatna, cel superior si Facultatea de Drept la Cluj. Peste tot s-a bucurat de simpatia colegilor, profesorilor si a locuitorilor. A fost un student eminent, iar matematica si istoria i-au fost materiile preferate. Dupa terminarea cursurilor juridice la Cluj, în anul 1845, cu cele mai alese aprecieri de atestare si cu calificativul “eminent”, s-a prezentat în fata Guvernului din Cluj, pentru a fi primit ca practicant fara salariu. A fost însa respins de comisie, pentru ca era plebeu, adica nu avea originea de nobil maghiar. În urma acestei nedreptati, Avram Iancu s-a dus la Târgu Mures, unde s-a înscris la “Tabla Regeasca” în calitate de cancelist, cu scopul de-a se pregati în meseria de avocat, pe care a si obtinut-o în anul 1848, cu mult succes. Avram Iancu, om al pacii, dreptatii sociale si al bunei convietuiri între popoare, ca si Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Oros-Rusu, Vasile Moldovan, Alexandru Batrâneanu si altii, a deplâns hotarârea motiunii nedrepte votata la 15 martie 1848, la Budapesta, potrivnica poporului român majoritar in Transilvania, de unire fortata a acestei provincii românesti cu Ungaria. La adunarea cancelistilor mureseni de la “Tabla Regeasca”, tinuta în ziua de 25 martie 1848, data la care cancelistii unguri solicitau celor români semnaturile si acordul unirii Transilvaniei cu Ungaria, Avram Iancu, în prezenta celor 300 de cancelisti prezenti la adunare, a pronuntat plin de indignare: “În numele neamului românesc resping marinimozitatea voastra. Dreptul istoric are sa se spulbere înaintea drepturilor omului. Spre rusinea veacului al XIX-lea, am suferit robia îndelungata. Pretindem stergerea sclaviei si egalitate perfecta sau moarte!”. În testamentul sau, Avram Iancu si-a precizat idealul sau în viata:“Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita, pentru care dupa puteri am lucrat pâna acum! Nu stiu câte zile mai pot avea; un fel de presimtire pare ca mi-ar spune, câ viitorul este nesigur. Voesc dara si hotarât dispun ca, dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca în folosul Natiunii, pentru ajutor la înfiintarea unei academii de drepturi, tare crezând, ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile Natiunii mele." A fost unul dintre initiatorii si organizatorii adunarilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai si 15-23 septembrie 1848, precum si conducatorul cetelor înarmate de tarani si de mineri din Muntii Apuseni. În timpul Revolutiei de la 1848 a condus aceste osti, organizând apararea lor în Muntii Apuseni. A respins numeroasele atacuri ale ostilor maghiare, superioare ca numar si ca armament, câstigându-si renumele de "Craiul muntilor". Iancu considera necesara unirea fortelor revolutionare ale celor doua popoare (român si maghiar) în lupta împotriva dusmanului comun, absolutismul habsburgic. El conditiona însa aceasta unire de satisfacerea revendicarilor sociale si nationale ale românilor. Coplesite de armatele habsburgice si de cele tariste, tradate de unii generali, trupele revolutionare române si maghiare au capitulat la Siria, în 13 august 1849. Dupa înfrângerea revolutiei, bolnav si adânc îndurerat de nedreptatile ce li se faceau taranilor, a caror eliberare reala nu o putuse vedea înfaptuita, Avram Iancu a ramas printre moti, în Muntii Apuseni. În anul 1849, fiind la Viena pentru sustinerea drepturilor nationale, a refuzat sa primeasca o decoratie imperiala, zicând: "Natiunii sa i se dea drepturile promise, atunci voi primi, altcum nu". Un an mai târziu refuza sa se întâlneasca cu împaratul Austriei, Franz Iosef, aflat în vizita prin Transilvania. În acelasi an este arestat si închis. Dupa eliberarea din închisoare, isi petrece ultimii ani ai vietii ratacind prin munti, pe Valea Ariesului, la Lupsa, dar mai cu seama la Baia de Cris, unde se adaposteste la covrigarul Ioan Stupina, supranumit Liber. Stând pe prispa casei acestuia, cânta serile din fluierul de paltin meşteşugit cu multa măiestrie de el, în prezenta multimii de oameni care venea sa-l asculte. S-a stins din viata la 10 septembrie 1872, pe prispa casei acestuia. “Craiul Munţilor” a fost înmormântat cu multa evlavie în cimitirul din satul Ţebea, comuna Baia de Cris, judetul Hunedoara, lânga gorunul lui Horea, potrivit dorintei sale testamentare. Avram Iancu a fost condus pe ultimul drum de un sobor de peste 30 de preoti si de peste 10.000 de oameni, care i-au ramas fideli pâna în ultima clipa.

Statuia lui Avram Iancu din Cluj Napoca, este ridicată în memoria personajului istoric român şi este amplasată în Piaţa clujeană cu acelaşi nume. Realizată în anul 1995 de către sculptorul Ilie Berindei (stabilit în Elveţia), la iniţiativa primarului Gheorghe Funar, monumentul a stârnit atunci vii controverse locale.

Insigne - Cluj - set 2 buc

MIU (Ministerul Industriei Ușoare) - Cluj Napoca 76

L'Union medicale balkanique

(Curs internațional de perfecționare)

(25 - 28 iunie 1987 - Cluj Napoca - România)

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința Comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107 - 108 și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Fondată pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus. Ea devine așezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții. Sus am postat steme vechi, interbelică, comunistă și actuală ale orașului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative clujene. - Clădirile Primăriei și ale Gării din Cluj-Napoca.

Primăria

Teatrul de operă "Lucian Blaga" - Cluj

Gara

Bastionul croitorilor

Biserica "Sf.Mihai"

Palatul Bannfy

Palatul Szeki

Templul memorial al deportaților

Palatul arhiepiscopal ortodox

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 km.p. și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrative județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative clujene.