Epaminonda's Blog.....: INFO - NUMIS - MONDO

1. Şi alte state europene sau provincii ale unor state europene, membre ale spaţiului comun al monedei euro sau nu, au emis monede euro probă, test sau de încercare. Iată mai jos câteva exemplare de monede euro emise în Belarus, Belgia şi Insulele Baleare.

Belarus

Insulele Baleare,

arhipelag de insule în vestul Mării Mediterane,

comunitate autonomă a statului european Spania.

Monedele de deasupra îţi prezintă Primăria capitalei

belgiene - Bruxelles, situată în piaţa Grand Place

şi a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1402.

Această monedă s-a dorit a celebra aniversarea semnării Tratatului de la Roma. Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) și a fost semnat de Franţa, RFG, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg la data de 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.

Belgia

2. Intoxicare sau adevăr, se pare că monetăria naţională a statului Libia intenţionează să schimbe toate bancnotele în circulaţie care prezintă chipului fostului dictator Muammar el Gadafi. Pe net au apărut deja bancnotele de mai jos dar fără niciun fel de explicaţii asupra detaliilor grafice de pe ele. Deocamdata nu ne rămâne decât să le admiram aşa simplu.

3. Statul nord african Maroc a emis pentru prima dată o bancnotă cu valoarea de 25 de dirham. Pe aversul aceste surâde chipul regeleui Mohamed VI.

Regele marocan Mohamed VI, este născut în anul 1963 şi conduce statul din data de 23 iulie 1999.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Ştefan Cornel Rodean - Sibiu

O trecătoare

Trece-n jos şi trece-n sus,

E frumoasă, răpitoare,

Şi-nţeleg de ce s-a spus:

"Frumuseţea-i trecătoare!"

Ca la jocul de cărţi

O mână de conducători,

Ce au în mâini a ţării soartă,

Sunt mână-n mână-adeseori,

Iar noi suntem doar... mâna moartă!

__________xxXxx__________

CÂTEVA

PLACHETE ROMÂNEŞTI

Conform DEX (Dicţionatului explicativ al limbii române), placheta este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor pesonalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Catedrala romano catolică

"Sfântul Iosif" - Bucureşti

Acest sfânt lăcaş este păstorit

de excelenţa sa Ioan Robu,

Arhiepiscopul diecezei de Bucureşti.

La acest jubileu de 125 de ani

a Catedralei romano catolice "Sfântul Iosif"

credincioşii îi adresează multă sănătate

şi împlinirea sfintei sale meniri.

Să fim fericiţi cu toţii că l-am văzut pe

Sanctitatea sa Papa Ioan Paul al II-lea

la Bucureşti - 9 mai 1999

Această plachetă este confecţionată din bronz şi

are dimensiunile de 105 x 50 de mm.

Catedrala „Sfântul Iosif" a fost construită, între anii 1873-1884, după planurile arhitectului vienez dr. Friedrich Schmidt. În ziua de vineri 15 februarie 1885 a fost celebrată sfânta Liturghie Pontificală de către Arhiepiscopul Ignaţiu Paoli pentru consacrarea şi inaugurarea Catedralei „Sfântul Iosif". Prin decretul din 29 ianuarie 1895 Arhiepiscopul Otto Zardetti a înfiinţat Parohia Catedralei „Sf. Iosif", Catedrala devenind şi biserică parohială. Catedrala este situată în Bucureşti, sectorul 1, strada General Berthelot la nr. 19.

Summitul NATO - Bucureşti - aprilie 2008

Summit-ul NATO de la Bucureşti s-a desfăşurat în perioada 2 - 4 aprilie 2008 şi a a reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO. La Summit au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim -ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (1) şi director politic (1). Summit-ul a fost un eveniment unic nu doar pentru România ci şi pentru NATO. A fost cel mai mare Summit al Alianţei, cu peste 6500 de participanţi. Lucrările summitului s-au desfăşurat în Palatul Parlamentui. Sus am postat logo-ul Summitului NATO de la Bucureşti.

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord(abreviat NATO în limba engleză și OTAN în limba franceză) este o alianţă politico militară încheiată în anul 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilei 1949 şi cuprinde ţări din continentele Europa şi America de nord. Alianța s-a format din state independente, interesate în mentinerea păcii si apărarea propriei independenţe, prin solidaritate politică şi printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze şi, dacă ar fi necesar, să raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda şi SUA. Grecia și Turcia s-au alăturat alianței în februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de vest în 1955, iar unificarea germană din 1990 a extins participarea Germaniei şi cu teritoriul de est. Spania a fost admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varşovia au aderat fie la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO Albania și Croația. Franta s-a retras din comanda militară în 1966, dar a revenit în 2009. Islanda este singura țară membră NATO care nu are o forță militară proprie, dar s-a alăturat organizației cu condiția de a nu fi obligată să participe la război.

Clădirea Parlamentului naţional al României din capitala Bucureşti, cunoscută şi sub numele de Casa Poporului sau Casa Republicii, lungime – 270 m, lăţime – 240 m, înalţime - 86 m cu 12 nivele, adâncime la subsol - 92 m cu 8 nivele, suprafaţă construită – 66000 mp, suprafaţă desfăşurată – 330000 mp, deţine 3 recorduri Guinness: pentru cea mai mare clădire pentru uz civil, cea mai scumpă clădire şi cea mai grea clădire din lume, pentru realizarea clădirii folosindu-se: 1000000 m.c. de marmură 5500 de tone de ciment, 7000 de tone de oţel, 20000 de tone de nisip, 1000 de tone de bazalt, 900000 m.c. lemn esenţe diferite, 3500 de tone de cristal, 200000 m.c. de sticlă, 2800 de candelabre, 220000 m.p. de covoare şi 3500 m.p.de piele, la construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi, arhitect şef fiind Anca Petrescu, clădirea ocupă locul 2 în lume la capitolul clădiri administrative după Pentagon şi locul 3 în lume ca volum construit cu 2550000 mc după Pavilionul de montaj al rachetelor cosmice de la Cape Canaveral- SUA şi piramida Quetzalcoatl din Mexic, costurile clädirii fiind estimate la 1,75 miliarde dolari SUA în anul 1989 şi 3 miliarde Euro în anul 2006, data începerii construcţiei 1983.

A II-a expoziţie republicană de filatelie

tematică - Cumidava - Râşnov

Braşov * 08 - 15.04.1978

Această plachetă este confecţionată din tombac

şi are dimensiunile de 70 x 70 de mm.

Castrul roman Cumidava este situat pe teritoriul agricol al orașului Râşnov, pe o terasă mijlocie a râului Bârsa, la cca. 4 km NV de oraș, la hotarul cu comuna Vulcan. Suprafața castrului, inclusiv zona șanțurilor, însumează 2 ha. Semnalarea și descrierea relativ precisă a unei fortificații romane la Râșnov a fost făcută încă din 1856 de către M. J. Ackner. Primele cercetări sistematice au fost efectuate de către Mihail Macrea în anul 1939.