Epaminonda's Blog.....: Ro - M

1. Moneda de mai jos s-a emis în anul 1936 și a avut viață scurtă. Monedele de nichel de 100 de lei emise în anii 1936 şi 1938 cât şi cele de 50 de lei din anii 1937 şi 1938 au fost retrase din circulaţie o dată cu începerea războiului. Monedele bătute în timpul războiului au fost făcute din zinc sau din fier placat cu nichel, metale mai ieftine ca nichelul şi mult mai puţin necesare industriei de război decît acesta. Piesele retrase din circulaţie au fost demonetizate, fiind presate într-o matriţă care a imprimat - atît pe avers cît şi pe revers - linii paralele sau cercuri concentrice. Acest pas premergător distrugerii era menit să împiedice reintroducerea frauduloasă a monedelor în circulaţie de către operatorii care recuperau metalul. Piesele demonetizate au fost trimise pentru topire la firma germană Vereinigte Deutsche Metallwerke AG (VDM) la Altena, oraş din landul Renania de Nord - Westfalia. Uzina din Altena se ocupa în special de metalurgia nichelului, şi aici au fost confecţionate rondelele de fier placat cu nichel pe care au fost bătute piesele de 100 de lei 1943 şi 1944. Nichelul recuperat a fost folosit parţial pentru placarea rondelelor, restul fiind utilizat de industria germană. În câmpul central al aversului, în interiorul unui cerc perlat pe interior, este reprezentată stema mică a Regatului România încadrată de o ramură de laur (pe partea din stânga) și una de stejar (pe partea din dreapta).

Sub coroană, între cele două ramuri este aplicată inscripția 1936 – anul baterii monedei – iar stema este încadrată, peste cele două ramuri, cu inscripțiile: “100” și “LEI” – valoarea monedei. În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc perlat la interior, este redat capul Regelui Carol II privind spre stânga. Sub gâtul regelui se poate citi numele gravorului monedei: “I. Jalea” (Ion Jalea). Periferic circular urmând marginea monedei pe părțile stânga, sus și dreapta este aplicată inscripția: “CAROL II REGELE ROMÂNILOR.”

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 100 lei, anul emiterii – 1936, forma – rotundă, diametrul – 27 milimetri, greutatea - 8,2 grame, material compoziție – nichel (97,5% și restul impurități), margine – zimțată, gravor - Ion Jalea și tiraj – 20 230 446 exemplare în anul 1936 și 3 250 000 exemplare în anul 1938.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern -Sigmaringen

(născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale - regina Maria.

2. În data de 13 mai 2019 Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne. Aversul monedei prezintă o expediție a geografului francez Emmanuel de Martonne în munții Carpați, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2019”. Reversul monedei prezintă portretul lui Emmanuel de Martonne, semnătura acestuia și inscripția în arc de cerc „EMMANUEL DE MARTONNE”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: data emiterii – 13 mai 2019, tema – desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne, valoarea nominală: 10 lei; metalul - argint; puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 31,103 grame, calitatea – proof, cantul – zimțat, tirajul – 300 exemplare și prețul unitar de vânzare fără TVA – 350 lei.

Emmanuel de Martonne (1873 – 1955) a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909)și al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Geografie de la Sorbona. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspirației potențiale, utilizată azi de botaniști și agronomi. Prin publicațiile sale savant francez devenea cel mai bun specialist al studierii geografiei carpato-dunărene. În anul 1918 este desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de încheiere a păcii după primul război mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României și Poloniei prin tratatele de pace. El a călătorit pe teren și conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara – Arad – Oradea – Satu Mare să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Opunându-se astfel delegaților americani și britanici, el a contribuit, în mod semnificativ, a desenarea granițelor din 1918 – 1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria mai sunt valabile și astăzi). În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română îi conferă titlul de membru de onoare în anul 1912. În calitate de secretar al Comitetului de Studii și de membru în patru comisii speciale pentru trasarea frontierelor, geograful francez Emmanuel de Martonne a sprijinit cauza României în timpul Conferinței de pace de la Paris (1919-1920), cu argumente științifice solide, fondate în mai mulți ani de cercetări de teren realizate atât în Regatul României, cât și în teritoriile românești din cadrul Monarhiei austro-ungare și al Imperiului țarist. De Martonne a colaborat în permanență cu membrii delegației României la Conferința de Pace și a prezentat argumentele acestora, precum și ale sale, inclusiv experților britanici și americani, convingându-i de justețea solicitărilor respective. Nu Martonne a făcut Unirea, Unirea au făcut-o românii, dar anumite detalii, care sunt foarte semnificative i se datorează. Argumentația sa făcut de pe poziția unui savant deja recunoscut, a omului care era o autoritate în geografia teritoriului românesc și a celui sud-est european. Ca fondator al geografiei umane, studiind simultan două tipuri de geografie – cea umană și cea fizică – era convins că explicația fenomenelor constatate în geografia umană are legătură directă cu geografia fizică, cu specificul spațiului unde locuiește un popor.

3. În data de 14 octombrie 2019, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 75 de ani de la eliberarea Ardealului de Nord. Aversul monedei prezintă cele două fețe ale medaliei jubiliare din aur ,,Ardealul Nostru”, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2019”. Reversul monedei redă imaginea Monumentului ostașului român de la Carei, inscripţia în arc de cerc „ELIBERAREA ARDEALULUI DE NORD” și data la care a fost eliberat ultimul teritoriu ocupat din Transilvania ,,25 octombrie 1944”.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoare nominală: 10 lei; metal: argint; puritate: 99,9%; formă: rotundă; diametru: 37 milimetri; greutate: 31,103 grame; calitate: proof; cant: zimțat; tiraj – 300 exemplare și prețul unitar de achiziție, fără TVA – 360 lei.

Medalia jubiliară “Ardealul Nostru” este o piesă comemorativă din aur, emisă la 15 ianuarie 1945 cu scopul de „a încrusta în aur evocator ziua dezrobirii Ardealului de Nord și pentru a transmite și a se moșteni din generație în generație amintirea concretă a acelor pagini de istorie”. A fost emisă pentru a comemora eliberarea celor 11 județe din Ardealul de nord, încorporate de Ungaria fascistă, în urma Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940. Enumăr câteva din caracteristicile tehnice ale medaliei: formă – rotundă, diametru – 21 milimetri, greutate – 6,55 grame, compoziție – aliaj aur și cupru (90% aur), tiraj – 1 milion de exemplare și gravori: Haralamb Ionescu (avers) și Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan (revers). Cantul medaliei este neted și are gravat textul, în limba latină: « NIHIL SINE DEO », în limba română Nimic fără Dumnezeu, deviza monarhiei române. O astfel de medalie se putea cumpăra contra a 15000 de lei de către cel care cumpăra titluri de stat în sumă de 50000 de lei. Pe avers, au fost gravate efigia lui Mihai Viteazu, efigia regelui Ferdinand și efigia lui Mihai I, parțial suprapuse, spre stânga. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul ARDEALUL NOSTRU și anii 1601, 1918, 1944. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, ROMANIA.

De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Sălaj, Ciuc și Someș. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Moneda-medalie Ardealul Nostru a fost emisă și cu scopul de a distribui cetățenilor români o parte din aurul aflat în depozitele Băncii Naționale a României, pentru a-l proteja de confiscarea de către autorităților sovietice de ocupație.

După mai puțin de 3 ani de la emiterea medaliei Ardealul Nostru, la 15 august 1947 s-a dat o lege care prevedea că aurul, valutele și alte mijloace de plată străine trebuiau cedate Băncii Naționale a României. Persoanele care aveau în proprietate sau în posesie valorile specificate, erau obligate să le cedeze Băncii Naționale a României, contra plății în lei, la cursul oficial, în termen de 15 zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial. Aceeași lege arăta că cine încalcă dispozițiile acestei legi va fi pedepsit cu confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate, cu închisoare de la 5 la 25 de ani și cu amendă, care era egală cu de cinci ori valoarea pieselor confiscate. Potrivit aceleiași legi denunțătorii și constatatorii erau premiați cu câte 10% din valorile confiscate.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, ce s-a născut în anul 1558 în localitatea Târgu de Floci (o localitate dispărută ce a existat cândva în zona de vărsare a râului Ialomița în Dunăre) și a murit, fiind ucis, la data de 9 august 1601 la Turda. A fost domnitorul Țării Românești în perioada anilor 1593 – 1600.

Ferdinand I a fost al doilea rege al României de la 10 octombrie 1914 și până la moartea sa. El s-a născut la data de 12/24 august 1865 la Sigmaringen și a decedat la data de 20 iulie 1927 la Sinaia. În anul 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, primind gradul de sublocotenent. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen, pe care le-a absolvit în anul 1889. Începând cu acealși an a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acel moment s-a stabilit în România, unde și-a continuat cariera militară, având și o serie de comenzi onorifice, fiind înaintat până la gradul de general de corp de armată. În data de 29 decembrie 1829 s-a căsătorit cu prințesa Maria Alexandra de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria. Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul primului război mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern. La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu vechiul regat. În data de 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari. În anii care au urmat primului război mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare și a votului universal. În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron.

Regele Mihai I s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea si al Reginei-Mama Elena. A incetat din viata, in ziua de 5 decembrie 2017, la resedinta privata din Elvetia. Din iunie 1930, dupa plecarea Reginei-mama in exil, Regele Mihai a ramas in grija tatalui Sau. A urmat cursurile unei scoli organizate de acesta la palat, alaturi de copii reprezentand toate colturile tarii si toate categoriile sociale. A devenit din ce in ce mai inchis in sine si mai ganditor. Singurele saptamani fericite erau cele petrecute la Florenta, la mama sa. In adolescenta, Principele Mostenitor a urmat cursuri de sport si a inceput pregatirea militara. La varsta de saisprezece ani a devenit sublocotenent in armata romana. Dupa decesul Regelui Ferdinand din 1927 si ca urmare a faptului ca Principele Carol a renuntat la statutul de Principe Mostenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regenta, compusa din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea si Presedintele Inaltei Curti de Casatie, Gh. Buzdugan. La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit in tara si a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In urma abdicarii tatalui Sau, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I. In timpul razboiului, Regele i-a imbarbatat pe ostasii romani care au luptat pentru reintregirea tarii. Nu a fost insa de acord cu depasirea liniei Nistrului. In ciuda refuzului Maresalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotarat trecerea Romaniei alaturi de aliatii sai traditionali. Acest act de curaj a scurtat razboiul cu 6 luni si a crutat vietile a sute de mii de oameni. Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurarii autoritatii comuniste. In cele din urma, a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947. Exilul Regelui Mihai si al Reginei Ana a inceput odata cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit pana la sfarsitul anului 1948 la vila Sparta, locuinta Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai si Regina Ana s-au mutat la Lausanne si apoi in Anglia, unde au locuit pana in 1956. Pentru a-si castiga existenta, Regele si Regina au construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie. Familia Regala s-a intors in Elvetia in 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana "Lear Jeats and Co", la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oras de pe malul lacului Léman, la cativa kilometri de Geneva. Aici a locuit peste patruzeci si cinci de ani si tot aici se afla, pentru moment, casa familiei. In anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu "Lear", iar un an mai tarziu, a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate denumita METRAVEL, pe care a vandut-o cinci ani mai tarziu. Din biroul sau de la Versoix si, incepand cu 2001, din cel de la Bucuresti, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Majestatea Sa a incurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piata, pastrarea culturii nationale, respectarea adevarului istoric, respectarea si garantarea proprietatii private, consolidarea statului de drept si a democratiei in tara noastra. Regele Mihai si Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, in Elvetia. De marile sarbatori crestine si, in functie de angajamentele Lor publice, Majestatile Lor au ales sa fie alaturi de cei dragi fie la Castelul de la Savarsin, fie la Palatul Elisabeta.

Monumentul ostașului român este un monument istoric amplasat în centrul municipiului Carei, el fiind opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Monumentul a fost inaugurat în anul 1964, în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Complexul monumental este realizat din piatră albă și are dimensiuni impresionante: deschiderea frontală de 18 metri, adâncimea de 5 metri și înălțimea de 12 metri.

ansamblul monumental comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei române, căzuți în luptele pentru eliberarea patriei".

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O POEZIE PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O MEDALIE,

O PLACHETĂ ȘI CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Monetăria Statului a emis în anul 2019 un nou produs medalistic dedicat unei reptile deosebite din România. Este vorba despre „Vipera cu corn”, cel mai periculos șarpe veninos din România și Europa. Medalia face parte din seria “Flora și fauna României” și s-a realizat în două variante de metal compoziție:

Medalia de argint are puritatea de 92,5%, este rotundă cu diametrul de 60 milimetri și greutatea de 185 grame, este realizată la calitatea proof într-un tiraj de 40 exemplare, fiind pusă în vânzare la prețul unitar, inclusiv TVA, de 906 lei.
Medalia din aliaj de cupru este rotundă cu diametrul de 60 milimetri, este realizată la calitatea patinată într-un tiraj de 60 exemplare, fiind pusă în vânzare la prețul unitar, inclusiv TVA, de 226 lei.

Vipera cu corn bănățeană, denumire științifică - Vipera ammodytes ammodytes, este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este cea mai mare din viperele europene; masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună și mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Trăiește pe coastele stâncoase cu vegetație de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenților Dunării și Cernei, pe Valea Nevei. A fost semnalată și pe dealul cetății Deva, precum și în Munții Retezat. Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare. Pe teren deschis se mișcă greoi. Se adăpostește mai ales sub pietre sau în crăpăturile stâncilor.

Placheta - Cupa Congresului al X-lea al U.T.C. și a

Conferinței a X-a a U.A.S.C.R.

Finala pe țară - 1976

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret și rezerva de militanți a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România. În timpul Republicii Populare Române, organizația s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Mai sus admiri steagul şi carnetul de membru UTC.

Insigna - Concursul pe meserii al elevilor 1971

Munca innobileza si nu degeaba batranii nostri spuneau ca ,,meseria este bratara de aur''. O persoana care munceste v-a fi intotdeauna respectata si privita cu admiratie de cei din jur. Muncind suntem utili societatii si nu vom fi priviti ca niste paraziti. In primul rand prin munca iti poti crea confortul de care ai nevoie - o casa, o masina, un concediu de vis etc. In al doilea rand daca muncesti nu vei fi o povara pentru cei din jur si vei reusi sa-ti intretii si familia. De asemenea poti asigura un viitor bun copiilor tai, oferindu-le educatia si confortul necesar. In concluzie munca nu trebuie sa sperie pe nimeni, ea ne face sa crestem in ochii nostri si a celor din jur. Asta e în teorie, dar în practică e total diferit. Foarte puțini dintre tinerii de azi se orientează spre o meserie toți caută funcții de birou, la calculator pe cât posibil și bine remunerate. Insigna prezentată aici s-a realizat în regimul comunist atunci când se punea accent deosebit și pe stăpânirea unei meserii. Pentru încurajarea elevilor și chiar a tinerilor meseriași periodic se organizau concursuri “Meseria – brățară de aur”. Participanților li se ofereau insigne și diplome, li se punea poza la panoul de onoare, iar câștigătorii erau recompensați cu premii în obiecte sau bani. Și astăzi societatea are nevoie de meseriași și pentru există licee tehnologice și școli de meserii. În aceste unități de învățământ și astăzi se desfășoară concursuri pe meserii. Obiectivul principal al acestor concursuri este formarea unor tineri bine pregătiți în calificările pentru care se pregătesc. Prin aceste concursuri se încearcă să se dezvolte elevilor atitudini şi comportamente orientate spre o bună formare profesională cu scopul declarat de a reconsidera meseria ca factor principal de reușită în viață.

Insigna - Al III-lea congres al cooperației de consum - 1958

R.P.R. (Republica Populară Română)

Cooperaţia de Consum a fost şi este şi în prezent, un sistem economic, apolitic şi neguvernamental, autonom şi independent, care desfăşoară activităţi de comerţ, producţie şi servicii în interesul membrilor cooperatori asociaţi dar şi al restului populaţiei României. Ea are la bază proprietatea privată asupra patrimoniului din care cca. 2 % este divizibil membrilor cooperatori asociaţi şi cca. 98 % este indivizibil; acumulat în decursul a 150 de ani de activitate neîntreruptă. Cooperativele sunt iniţiative particulare de asocierea a mai multor persoane, de regulă un număr limitat, în vederea desfăşurării unei activităţi economice. Principiile avute la bază erau: libertatea iniţiativei particulare; neintervenţia statului; libera concurenţă; metoda specifică de repartiţie a productului social, cu eliminarea graduală a oricărui venit obţinut fără muncă. In general existau trei mari ramuri ale cooperaţiei, de credit, de producţie, de desfacere şi consum. Prevederile legale ale cooperaţiei erau foarte largi, fapt ce a permis aplicare cooperaţiei în toate domeniile. Legea din 1935, sintetizandu-le pe cele mai vechi prevedea constituirea de cooperative pentru: înlesnirea creditului necesar asociaţilor şi fructificare economiilor populare (bănci populare); cumpărarea şi arendare de pământ (obştiile săteşti); cooperative de exploatare agricolă; pentru efectuarea în comun a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare; pentru organizarea lucrului în comun; pentru utilizarea în comun de maşini şi instalaţii; pentru aprovizionarea asociaţilor cu cele necesare şi valorificare produselor muncii; pentru înlesnirea de construcţii ieftine şi sănătoase de locuit; pentru exploatare de păduri şi pentru industria lemnului; cooperative de pescuit. Intervenţia statului prin legile acordate au modificat însă viitorul multor cooperative. Astfel se prevedea posibilitatea ca acestea să devină societăţi comerciale, ceea ce modifica mult datele problemei. Nu aveau caracter comercial următoarele categorii: obștile de arendare; asociațiile de îmbunătățire a agriculturii; cooperativele pomicole, viticole, grădinărit; asociaţiile de păşunat; asociaţiile pentru ameliorarea pădurilor şi terenurilor degradate. În practică apăruseră şi bănci ale învăţătorilor, cooperative ale elevilor, tipografii, etc. Prima lege a cooperaţiei a fost dată în 1903 pentru a consfinţi o situaţie deja existentă. Până în 1903 în vechiul regat apăruseră peste 700 de bănci populare. Ulterior, pe măsură ce cooperaţia s-a dezvoltat au fost necesare adăugiri şi modificări. Din acest motiv existau cărţi de legislaţie, în mai multe ediţii, pentru corecta informare a celor interesaţi. Legislaţia cooperaţiei româneşti este inspirată din legea franceză din 1865, codul elveţian şi legislaţia anglo-saxonă.

Insigna - Comisia română pentru aplicarea armistițiului

Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a fost creată prin Legea nr. 527 din 24 octombrie 1944 ca un organ special menit să faciliteze rezolvarea rapidă, după o concepţie unitară, a problemelor decurgând din Convenţia de Armistiţiu şi să asigure conlucrarea cu Comisia Aliată de Control şi Înaltul Comandament Aliat. Comisia era compusă dintr-un preşedinte şi cinci membri, numiţi prin decret regal, la propunerea ministrului Afacerilor Străine, urma să fie ajutată de mai mulţi consilieri tehnici permanenţi şi putea folosi specialişti de competenţă notorie. Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului reprezenta Guvernul şi Înaltul Comandament Aliat pe lângă Comisia Aliată de Control şi era singurul organ calificat să primească cererile Înaltului Comandament Aliat, să le rezolve sau să le trimită spre rezolvare. De asemenea, acesteia i se adresau, prin intermediul departamentelor şi autorităţilor interesate, cererile româneşti în legătură cu aplicarea Armistiţiului. Comisia era autorizată să dea pentru România interpretarea Convenţiei de Armistiţiu precum şi îndrumările pentru aplicarea ei. Hotărârile luate se transmiteau spre executare autorităţilor şi instituţiilor publice. Executarea, până în august 1945, a Convenţiei de Armistiţiu a lăsat să se întrevadă o serie de deficienţe, prin lipsa unui organism de stat care să coordoneze şi să urmărească operaţiunile privind executarea acestei convenţii. Pentru remedierea situaţiei, s-a adoptat Legea nr. 636 pentru organizarea Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului şi înfiinţarea Comisariatului General al Executării Armistiţiului din 7 august 1945 care, printr-o acţiune unitară şi coordonată, să asigure o bună executare a obligaţiilor decurgând din Convenţie. Prin Legea nr. 5 din 22 ianuarie 1946, Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului şi Comisariatul General al Executării Armistiţiului îşi încetau activitatea şi în locul lor se înfiinţa Comisia Română de Legătură cu Comisia Aliată de Control, instituţie de drept public, cu personalitate juridică şi cu următoarele atribuţii:

reprezenta Guvernul român pe lângă Comisia Aliată de Control şi ţinea legătura cu aceasta;
rezolva şi trimitea spre executare ministerelor cererile Comisiei Aliate de Control privind aplicarea Convenţiei de Armistiţiu şi a tuturor convenţiilor care reglementau executarea obligaţiilor ce decurgeau pentru statul român din Convenţia de Armistiţiu, examinând încadrarea cererilor în dispoziţiile convenţiilor şi dând interpretare acestora, potrivit normelor principale stabilite de Consiliul de Miniştri;
coordona operaţiile care decurgeau din Convenţia de Armistiţiu şi celelalte convenţii;
ținea evidenţa generală a executării Armistiţiului, fiind obligată a încheia, pe baza datelor furnizate de ministere, dări de seamă trimestriale pe care să le prezinte guvernului.

În data de 7 noiembrie 1947 Comisia Aliată de Control se desființează, sarcinile acesteia, cu prioritate cenzura, devenind atribute ale Ministerului Propagandei.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII