Singurul monument închinat eroilor din această comună se află
într-o margine a cimitirului din satul Colți. Este un monument, vechi și
neîntreținut, format din două mari cruci de piatră. Inscripțiile și numele
eroilor de pe cele două cruci nu se pot citi, asta demonstrând grija și
respectul oficialităților comunale arătat eroilor locali care s-au sacrificat
pentru o Românie întregită și un viitor mai bun.
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O POEZIE PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
________xxx________
CÂTEVA
INSIGNE ROMÂNEȘTI
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Insigna - Simona Halep -Roland Garros
A.C.I.R. (Asociația colecționarilor de insigne
din România)
Insigna - I.G.Duca
Președintele Partidului Național Liberal
Ion
Gheorghe Duca, adesea I. G.
Duca, a fost un om politic liberal român care s-a născut la data de 20
decembrie 1879 la București și a fost asasinat în data de 29 decembrie 1933 pe
peronul gării din Sinaia. A deținut funcțiile de ministru al educației
(1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor
externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și
prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la
această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza
eforturilor sale de a stăvili Mișcarea Legionară. Legionarii l-au acuzat și
apoi lichidat deoarece ar fi vândut țara străinilor în calitatea sa de francmason.
În calitate de ministru de externe, I. G. Duca, afirmase: "Oricare
cunoaște politica românească [....] știe că una din directivele fundamentale,
directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare
și față de nici o țară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a
altor țări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca
și ceilalți să nu se amestece în politica noastră". Împreună cu un grup de
profesori și oameni de știință, Ion Gheorghe Duca a ajutat la
întemeierea mișcării de cercetași din România.
Insignă absolvent - Academia Militară
Universitatea
Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major
fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea
inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala
Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își
are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului
1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul
bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat
împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în
decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de
construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului
Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil
Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului
M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea
lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o
"instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în
locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a
înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr.
371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au
înființat patru academii militare distincte: Academia
Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică,
Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de
învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această
situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr.
368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a
contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al
Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a
contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară
Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului
M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală,
care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului
Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri;
Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu,
transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică
militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a
Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce
avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare
superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și
comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550
activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată,
precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior
subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți
pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin
aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție
separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea
Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia
de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea
Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a
fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de
25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de
Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare
„Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al
Universității naționale de apărare "Carol I".
Insigna - Frontul plugarilor
Frontul
Plugarilor a
fost o organizație politică de stânga a țăranilor români, înființată în
ianuarie 1933 la Deva, sub conducerea lui Petru Groza, cu scopul de a
mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților
lor. În septembrie 1935 Frontul
Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari
din România (MADOSSZ), iar la 6 decembrie 1935, la Țebea,
sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație
aflată sub influența Partidului Comunist Român, pe atunci în ilegalitate)
și Partidul Socialist. După încheierea celui de-al doilea război mondial, la
12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului
Național Democrat, împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit
la guvernare și la instaurarea comunismului în România, alături de P.C.R. (respectiv Partidul Muncitoresc Român). La alegerile din 1946 a fost aliat
al comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate. A sfârșit prin a se
autodizolva în anul 1953.
Insigna șapte ani vechime - Escadrila 5 bombardiere
Escadrila este o
subunitate tactică de aviație, care are în compunere un anumit număr
de avioane militare, de regulă de același tip, precum și personalul
navigant și tehnic care asigură pregătirea și ducerea acțiunilor de luptă.
Escadrila de luptă se dispune pe un aerodrom al unității din care face parte în
raport cu situația tactică sau cerințele de dispersare, fiind capabilă să
îndeplinească misiuni de luptă independente. Escadrilele de vânătoare au, de
regulă 18-24 avioane, în timp ce escadrilele de bombardament, transport sau realimentare
în aer sunt compuse dintr-un număr mai mic de avioane, de regulă 12 avioane.
Prin bombardier se înțelege avion de
bombardament (avion ce lansează bombe în terenul inamicului). Insigna de mai
sus este o insignă de vechime șapte ani.
Insignele militare regaliste pentru vechimea de șapte ani contineau simboluri
ale regalităţii şi se deosebeau de la o unitate la alta, pe când în regimul
comunist, dar şi în prezent se emiteau şi se emit insemne (ordine sau medalii)
unice, ca reprezentare grafică, pe toata armata, împărţite în trei clase (1, 2
şi 3) pe care se înscria şi se înscrie vechimea neîntrereupă în muncă de 5, 10,
15, 20 de ani sau mai mult. Este necesar de precizat că acordarea acestor
insemne de vechime era însoţită şi este însoţită de o mică majorare a
retribuţiei lunare sau de o avansare în grad la exceptional (dacă persoana era
bine văzută, a se înţelege - apreciată, de către şefi.
Insigna - Terra Matematica - I.G.G. (?)1978
Matematica este în
general definită ca știința ce studiază relațiile
cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu. În sens modern,
matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic
folosind logica formală.Structurile anume investigate de matematică își au
deseori rădăcinile în științele naturale, cel mai adesea în fizică. Matematica
definește și investighează și structuri și teorii proprii, în special pentru a
sintetiza și unifica multiple câmpuri matematice sub o teorie unică, o metodă
ce facilitează în general metode generice de calcul. Din punct de vedere
istoric, ramurile majore ale matematicii au derivat din necesitatea de a face
calcule comerciale, de a măsura terenuri și de a predetermina evenimente
astronomice cu scopuri agriculturale. Aceste domenii specifice pot fi folosite
pentru a delimita în mod generic tendințele matematicii până în ziua de astăzi,
în sensul delimitării a trei tendințe specifice: studiul structurii, spațiului
și al schimbărilor.O ramură importantă a matematicii aplicate este statistica, aceasta
utilizând teoria probabilității care facilitează definirea, analiza și
predicția a diverse fenomene, și care este folosită într-o multitudine de
domenii.
_________ooOoo_________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Om politic și academician tadjik, Bobojon Ghafurov,
a trăit între anii 1908 - 1977
Detaliu vignetă de pe o acțiune spaniolă
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni franceze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 04.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu