Epaminonda's Blog.....: BRUNN AM GEBIRGE

Mai jos am postat și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea austriacă BRUNN AM GEBIRGE,

bundeslandul AUSTRIA INFERIOARĂ, o vedere generală

și un timbru judiciar.

Magazinul Mc Donald's

Fântâna

Biserica

Arhitectură locală

Vedere generală

Timbru judiciar

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O POEZIE UMORISTICĂ

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân"

Nava școală "Mircea"

Republica Socialistă România

Institutul de marină “Mircea cel Bătrân”, denumire actuală Academia Navala "Mircea cel Batran" isi are sorgintea in Scoala Flotilei, infiintata prin Decizia Ministerului de Razboi nr.15 din 17 noiembrie 1872 cu sediul la Galati. Pe parcursul a doi ani de studiu, in aceasta institutie s-au pregatit ofiteri si subofiteri care au indeplinit diferite functii de la bordul navelor Marinei Militare, dar si ale Flotei Comerciale Romane. Ulterior invatamantul superior de marina a evoluat sub diferite denumiri conform organizarilor si reorganizarilor invatamantului militar. Dupa 1878 o parte a ofiterilor de marina au provenit de la scolile armatei de uscat, indeosebi de la Scoala Militara de Artilerie, Geniu si Marina. Pentru pregatirea speciala de marina a ofiterilor repartizati in flota militara la scolile militare, la 26 februarie 1896 s-a infiintat Scoala de Aplicatie a Sublocotenentilor de Marina, ce a functionat la Galati pana in anul 1901 cand a fost mutata la Constanta. La 29 octombrie 1909, Scoala de Aplicatie a Sublocotenentilor de Marina a fost organizata pe alte baze, superioare din punct de vedere teoretic si practic, primind denumirea de Scola Navala Superioara. Ea a functionat la Constanta pana la primul razboi mondial. Dupa razboi, sectia de marina din Scoala de Artilerie, Geniu si Marina si-a reluat activitatea la 9 iunie 1920, prin decizia ministrului de razboi, aceasta sectie a fost mutata la Constanta reorganizata intr-o institutie de invatamant superior complexa, cu denumirea de Scoala Navala, care incepand cu anul de invatamant 1925/1926 in cadrul Scolii Navale a functionat cu unele intreruperi, pana in anul 1939/1940, o sectie pentru elevii cu termen redus (T.R.). Pentru formarea personalului specializat necesar navelor comerciale, la 1 octombrie 1938, in cadrul Scolii Navale s-a infiintat Sectia Marinei de Comert. Dupa al doilea razboi modial institutia si-a schimbat denumirea in Scoala Navala si Scoala de Maistri (martie-decembrie 1948), Scolile Marinei Militare (decembrie 1948-iunie 1950), Scoala de Ofiteri de Marina (iunie 1950-1952), Scoala Militara de Marina (1952-1954), Scoala Militara Superioara de Marina (1954-1968). La 1 septembrie 1959, reinnodand o traditie, s-a reinfiintat Sectia Marinei Comerciale.

Începand cu 1 ianuarie 1969 s-a schimbat din nou denumirea in Scoala de Ofiteri Activi de Marina "Mircea cel Batran", continuand sa pregateasca pe parcursul a patru ani ofiteri pentru Marina Militara si Marina Comerciala. La 29 august 1973 Scoala Militara de Ofiteri Activi de Marina a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marina Civila creat in 1972, noii institutii de invatamant superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marina "Mircea cel Batran". Prin Hotararile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie si 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marina a fost reorganizat ca urmare a consecintelor Revolutiei din decembrie 1989, infiintandu-se Academia Navala "Mircea cel Batran", institutie militara de invatamant superior de specialitate.

Bricul Mircea este o navă barc clasa A, construită din metal, dotat atât cu vele cât și cu un motor Diesel naval. Bricul a devenit peste ani Nava școală a Marinei Militare Române, fiind lansată la apă în data de 22 septembrie 1938, ora 15.48. La data de 17 mai 1939 a sosit în țară și a intrat în serviciul Marinei Militare nava-școală „Mircea”, velier de tip barc triarborat (cu trei catarge), construit în anii 1938 – 1939 la Șantierul Naval Blohm und Voss din Hamburg – Germania. Nava a fost botezată „Mircea” după numele domnitorului Mircea cel Bătrân, întregitorul Țării Românești până la „Marea cea mare”. Figura lui Mircea formează galionul navei. Nava a suportat reparații și modernizări în anul 1966 la același șantier naval unde a fost construită, și între anii 1994 – 2002 la Șantierul Naval Brăila, devenind o navă foarte modernă. Nava are un echipaj de 200 persoane din care 120 de elevi. Enumăr aici câteva dintre caracteristicile tehnice ale navei: lungime – 81,2 m; lățime – 12 m; viteza maximă – 18 km/oră; motor – 1100 CP; deplasament – 1844 tdw, suprafața velelor – 1750 metri pătrați, număr de vele – 23 și autonomie de marș - 4000 mile marine.

Insigna - Centrul de calcul al Marinei Militare

Constanța - 1997

În data de 30 august 1977 s-a înființat Oficiul de Calcul al Marinei Militare, ca anexă a Comandamentului Marinei Militare. Acesta a funcționat în garnizoana Mangalia până în luna august 1978 când a fost mutat în actualul sediu din municipiul Constanța. În anul 1980 a intrat în exploatare sistemul de calcul FELIX C-512, primit de la ITC București, pe care s-a ținut evidența contabilă pentru trei unități și calculul retribuțiilor bănești pentru 30 de unități din Marina Militară și 20 de unități din Dobrogea. În perioada decembrie 1986 – ianuarie 1987 s-au instalat și testat calculatoarele FELIX C-1024 și Independent I-102F. În anul 199 a început realizarea rețelei private a Ministerului Apărării, proces ce a determinat implicarea activă a întregului personal al Centrului de Calcul. În anul 2005 unitatea este reorganizată devenind Centrul de Informatică, Simulare și Evaluare al Forțelor Navale, având în componență două secții: Secția Informatică și Secția Simulare-Evaluare, pentru ca la 1 iunie 2007 cele două secții să se despartă luând denumirile: Centrul de Informatică și Centrul de Instruire, Simulare și Evaluare.

Insigna - Cimentul păcii Medgidia

“Cimentul păcii” era un slogan folosit de regimul comunist pentru promovarea Uzinei de ciment de la Medgidia și a produselor acesteia. Considerata una dintre cele mai puternice zone industriale din Dobrogea, fabrica Lafarge din Medgidia este in momentul de fata uzina de ciment cu cea mai mare capacitate de productie din Romania, o facilitate de productie cu istorie, dar mai ales cu un potential economic zonal extrem de ridicat.

Fabrica Lafarge Medgidia nu este doar locul de munca a nu mai putin de 700 de locuitori ai orasului Medgidia, fiind principalul angajator din zona, dar este si un important jucator economic in regiune. Fabrica de ciment din Medgidia a fost pusa in functiune pentru prima data in anii 1950, cand a inceput constructia a nu mai putin de sase linii de productie care la vremea respectiv functionau pe baza de procedeu umed, avand o capacitate de 6000000 tone ciment pe an. Era o fabrică ce consumau extrem de multa energie. In anul 1969, fosta fabrica detinuta de Romcim in vremea comunismului instaleaza primele linii de productie a cimentului uscat, marcand astfel primii pasi spre o dezvoltare a industriei romanesti. La 30 de ani distanta, insa, grupul francez Lafarge intra pe piata locala prin achizitia operatiunilor Romcim si aliniaza compania la standardele internationale de dezvoltare. Astfel, la finalul anilor 2000 are loc daramarea vechiilor linii de productie si instalarea de noi capacitati de productie capabile sa livreze solutii adaptate la conditiile tehnologice actuale. O data cu preluarea operatiunilor Lafarge din Romania de catre CRH, irlandezii vor intra in posesia unei platforme cu o capacitate de productie de peste 2,2 milioane de tone de clincher, material care sta la baza realizarii unei productii de peste 3,5 milioane de tone de ciment pe an. Sunt instalate doua linii de productie care totalizeaza 2,2 milioane de tone de clincher din care rezulta peste 3,5 milioane de tone de ciment anual.

Colegiul național pedagogic Constanța - 1893

În data de 22 octombrie 1893, Take Ionescu, ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice de atunci, semnează Ordinul de înfiinţare a şcolii, scopul acesteia fiind de a pregăti învăţători pentru regiunea Dobrogea. La 1 noiembrie 1893, Ion Bănescu este numit directorul şcolii. În critica de specialitate, Eugéne Pittard evidenţiază, de altfel, contribuţia lui Ion Bănescu la dezvoltarea şi modernizarea şcolii dobrogene. Timp de două decenii, începând cu anul 1979, Colegiul Naţional Pedagogic ,,Constantin Brătescu” a fost Centrul de perfecţionare a educatoarelor şi învăţătorilor din judeţele Constanţa şi Tulcea; în Centru s-au format circa 6000 de cadre didactice pentru toată Dobrogea. În anul 1993, la aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea Şcolii Normale ,,Constantin Brătescu” – instituţia a primit titlul onorific de Colegiul Naţional Pedagogic ,,Constantin Brătescu”, primul Colegiu Naţional din această parte a Ţării. Ministrul Educaţiei, prof. univ. dr. Liviu Maior, reliefa că ,,în calitate de responsabil al destinelor învăţământului românesc, în actualul guvern, îmi îngădui a aprecia că existenţa de atâtea decenii a Şcolii Normale din Constanţa s-a constituit într-o valoroasă şi perpetuă sursă de reîmprospatare a corpului învăţătoresc şi profesoral din această parte transdanubiană, mai ales, a ţării, pe băncile Normalei tomitane formându-se, de asemenea, şi sute de alţi specialişti cu pregătire medie şi, mai apoi, superioară. Beneficiind de profesionişti cu recunoscută autoritate în corpul profesoral dobrogean, în viaţa publică a cetăţii, devotaţi misiunii de modelare a personalităţii viitorilor dascăli, Şcoala Normală din Constanţa s-a impus în rândurile unităţilor de profil din ţară ca una din instituţiile nu doar cu tradiţie, ci şi cu, am certitudinea, o înaltă responsabilitate şi exigentă în pregătirea şcolară a atâtor generaţii de elevi. Este o valoroasă experienţă, o tradiţie ce se cere a se continua, în consens, acum, cu exigenţele dezvoltării instrucţiunii publice din noua Românie de la finele veacului, într-o Europă ea însăşi în căutare de redefiniri ale unităţii spirituale şi morale, ale mai vechilor articulaţii psihopedagogice.” Colegiul Naţional Pedagogic Constantin Brătescu din Constanţa a câştigat de patru ori consecutiv titlul de Şcoala Europeană, fiind singura instituție din Dobrogea și una dintre cele 4 școli din țară care au reuşit această performanță. În contextul actual, Colegiul a devenit, astfel, un reper cultural al Constanţei care promovează învăţământul de calitate, performanţă, îmbinând într-un mod creativ inovaţia şi tradiţia validată de o existenţă de peste 120 de ani vechime. La ora actuala, fosta Scola Normala cuprinde 1200 de elevi, si cuprinde o varietate larga de forme de invatamant de la cel preprimar pana la cel postliceal. Instituția de învățământ liceală pe Strada Rascoala din 1907, în municipiul Constanta.

Insigna - Consiliul local Hârșova

Un consiliu local este o autoritate administrativă care guvernează un oraș, o municipalitate, o comună sau alte tipuri de așezări. În România, Consiliul Local este o autoritate administrativă autonomă deliberativă, compusa din primar și consilieri aleși în condițiile legii pe o perioadă de 4 ani. Consiliul Local se întrunește lunar în ședințe ordinare și, ori de câte ori este nevoie, în ședințe extraordinare. În intervalul dintre ședințe, Consiliul îsi desfășoară activitatea prin comisiile de specialitate, care propun, prin rapoarte, admiterea sau respingerea proiectelor de hotărâri sau a altor acte prezentate consiliului. Rolul Consiliului Local este acela de a „delibera”, adică de a lua decizii în numele comunității pe care o reprezintă. Potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 204/23 aprilie 2001, acesta ar trebui să inițieze proiecte care să reflecte nevoile și dorințele cetățenilor. De aceea, primarul, președintele de CJ, consilierii locali și cei judeţeni se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, mandatul fiecăruia fiind de 4 ani. Nu poți alege însă prin vot nominal decât consilierii independenți. Cei care fac parte dintr-un partid politic candidează ca un grup unitar. Poți alege o listă sau alta de consilieri, atât în funcție de simpatia ta față de partidul care îi propune, cât și în funcție de încrederea pe care o ai în persoanele nominalizate de partidul respectiv. Conform Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Consiliul Local are iniţiativa și hotărăște, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice, locale sau centrale. Numărul membrilor fiecărui Consiliu Local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a orașului, raportată de Institutul Naţional de Statistică și Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile. Pentru a-și face treaba, Consiliul Local își formează comisii de specialitate în funcţie de principalele domenii de activitate. Din fiecare comisie de specialitate fac parte consilieri locali, în funcţie de experienţa și cunoștinţele lor. Comisiile își aleg câte un președinte și un secretar. Convocarea Consiliului Local se face în scris cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței ordinare sau cu cel puțin 3 zile înaintea ședinței extraordinare. Lista proiectelor care urmează să fie discutate în ședință se numește „ordine de zi” și este stabilită de cel care convoacă ședinţa (în majoritatea cazurilor de primar). Ordinea de zi conţine proiecte de hotărâri, care deja au fost discutate de către departamentele tehnice din cadrul Primăriei (care realizează rapoarte) și de către comisiile de specialitate ale Consiliului Local.Ședința Consiliului Local este momentul cheie – atunci se ia decizia finală asupra proiectelor de hotărâre. Consiliul Local se întrunește în ședinţe ordinare (adică obișnuite), lunar, la convocarea primarului. Pot fi organizate și ședinţe extraordinare – convocate fie de primar, fie de o treime dintre consilierii locali. Sau în ședințe de îndată, în caz de forță majoră (în caz de forţă majoră și de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor localităţii).În general, deciziile se iau cu majoritate simplă (50%+1 din cei prezenți), inclusiv în cazul aprobării bugetului local sau stabilirii de taxe și impozite. Există însă cazuri când deciziile sunt luate cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție, pentru că sunt decizii care au impact pe termen lung asupra localității: contractarea de împrumuturi, administrarea domeniul public și privat, participarea la programe de dezvoltare regională, zonală sau de cooperarea transfrontalieră, amenajarea teritoriului, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localității, asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice sau organizatii, eliberarea din funcție sau sancționarea secretarului Consiliului Local. Alte situații pot fi prevazute în regulamentul de organizare și funcționare.

Hârșova, în limba turcă - Hırsova, în limba rusă - Гирсово, în limba bulgară - Хърсово (Hârsovo), denumire antică Carsium, este un oraș din județul Cconstanța, care include și localitatea Vadu Oii. Hârșova este o localitate cu vechime de șapte milenii. În partea de sud-est a localității, pe malul Dunării, se găsește o așezare neo-eneolitică dezvoltată sub forma unei ridicături de cca. 12 m ca urmare a distrugerii și refacerilor succesive a locuințelor din lut. Cercetările de aici au identificat o comunitate umană care s-a ocupat cu vânătoarea, pescuitul, cultivarea pământului și creșterea animalelor. Au fost identificate, prin cercetări, schimburi comerciale cu comunități de pe spații mult mai îndepărtate. Epocile următoare sunt bine ilustrate. Pe vatra localității se găsesc mai multe așezări de epoca bronzului și fierului. În antichitate, comunitățile de aici au cunoscut cea mai mare dezvoltare. În a doua jumătate a secolului I p. Chr. s-a clădit fortificația cunoscută în izvoarele romane cu numele Carsium (un toponim de origine tracică legat de aspectul stâncos al zonei, de la care derivă și numele de astăzi, slavizat, al localității). În timpul primului război mondial orașul a fost ars în întregime. Distrugeri mari s-au făcut și în al doilea război mondial. Epoca regimului comunist a marcat începutul decăderii orașului. Dintr-un centru al comerțului cu cereale, centru administrativ și judecătoresc, a fost reclădit cu o nouă identitate. Au fost închise Judecătoria, Procuratura, Muzeul. Economia a căpătat un caracter meșteșugăresc. Lipsit de resurse, orașul a decăzut. În ultimii ani ai regimului comunist, toate clădirile vechi, istorice din partea centrală a orașului, lăsate special în ruină, au fost demolate și s-au construit blocuri. În vecinătate s-a ridicat și o platformă industrială unde s-a construit o întreprindere de sîrmă și cabluri care funcționează și, parțial, un șantier naval, ruginit astăzi. La 20 de ani după prăbușirea regimului comunist, localitatea nu-și regăsește vechiul destin.Cei care au administrat localitatea visează încă să o facă un puternic centru industrial, ceea ce este imposibil, în lipsa unor resurse naturale și infrastructuri adecvate. Așa se face că de pe stema orașului adoptată în 1933, crucea și semiluna au fost înlocuite cu semiroata dințată, simbol al unei industrii aproape inexistente, și ancora, simbol portuar, dar și al speranței, în cazul de față, cu totul întâmplător. Pornind de la experiența altor așezări similare din Europa și din spațiul apropiat, trebuiesc puse în valoare resursele existente: lutul, foarte bun pentru materiale de construcții, calcarul, monumentele istorice care pot fi o bază solidă pentru turismul cultural și apele termo-sulfuroase din amonte, excelente pentru afecțiuni reumatismale. La recensământul din anul 2011 orașul număra 9642 locutori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 10097 locuitori), dintre care; români – 76,77%, romi – 5,31%, turci – 8,43% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Hârșova astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 7,41%, musulmani – 11,74% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalele atracții turistice ale orașului Hârșova sunt: Castrul roman Carsium, Monumentul eroilor locali din fața Primăriei realizat de sculptorul Ion Schmidt Faur și Moscheea Sultan Mahmut.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 ÎEN, când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură constănțene din vremuri diferite.

Banca Marmorosch

Banca Românească

Biserica greacă

Geamia

Farul genovez

Cazinoul

Colegiul Național "Mircea cel Bătrân"

Cercul militar

Comandatura germană

Gara maritimă

Gara feroviară

Grand Hotel Rex

Hotelul Carol I

Hotelul Palace

Hotelul Continental

Muzeul Marinei române

Palatul Prințului Sturdza

Sfatul popular

Statuia Carmen Sylva

Statuia Mihai Eminescu

Statuia Ovidiu

Tribunalul

Vedere spre Hotelul Carol

Farul nou

Muzeul de Artă

Primăria

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ din vremuri diferite dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.