Epaminonda's Blog.....: PERSIA

20 tomani 1924

PERSIA

A fost un regat ce a existat până în anul 1935,

undeva în sudul Asiei, pe teritoriul de astăzi al statelor Iran, Afganistan, Pakistan, Tadjikistan și parțial India.

Suprafața și populația imperiului a diferit în timp,
dar permanent capitala a fost la Teheran.

Bancnota oficială a imperiului a fost tomanul.

Steagul de la 1502:

Steagul de la 1906:

Steagul de la 1910:
Pe toate bancnotele statului sunt reprezentate stema şi capul regelui persan Nasser al-Din Shah Qajar.

Regele persan Nasser al-Din Shah Qajar, a trăit în perioada anilor 1831 – 1896 şi a condus în perioada anilor 1848

Muzeul național

Turnul Azadi

Teatrul național

Deasupra am postat trei monumente reprezentative de arhitectură persană iar mai jos o medalie și o monedă locale.

Medalie locală

Monedă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE ȘI

MEDALII DIN JUDEȚUL BOTOȘANI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Steaua Nordului este o asociație culturală recent înființată în municipiul Botoșani. Ea are sediul central pe Calea Națională, la nr. 107, în blocul O. scara B, etaj 7, apartament 19. Medalia postată mai sus are forma rotundă, este confecționată din argint și are greutatea de 55 grame. Societatea instituie acordarea anuală sau cu prilejul unor evenimente culturale curente a premiilor cu titulatura prescurtată de ,,STEAUA NORDULUI”. Aceasta inițiativă vizează o modestă contribuție la viața culturală a Botoșaniului și își propune coagularea unei comunități reprezentative de oameni de cultură prin decernarea de către un juriu profesionist a distincției menționate personalităților care își au originile aici sau care și-au legat numele de zona județului Botoșani. Premiile vor răsplăti meritele deosebite ale laureaților în următoarele domenii: literatură, pictură, sculptură, arhitectură (muzee), coregrafie, muzică, cinematografie (teatru), numismatică sau profilul de militant sau de manager cultural.

Direcția județeană de poștă și telecomunicații Botoșani

D.J.P.Tc. - 25 ani de la înființare

17 februarie 1968 - 25 de ani de la înființarea județelor

Direcțiile județene de poștă și telecomunicații sunt unități județene din structura Companiei naționale Poșta Română care realizează sarcinile companiei centrale în plan județean și anume:

Asigurarea circulației coletelor poștale
Asigurarea și vânzarea de articole poștale, plicuri, felicitări, timbre, etc
Transferul unor sume bănești în interesul persoanelor
Alte servicii;

Încasări facturi utilități
Încasări abonamente telefonie mobilă
Vânzare cartele telefonie mobilă

În data de 16 februarie 1968 Marea Adunare Naţională a adoptat „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România“, rămasă în vigoare, chiar dacă modificată de amendamente, până astăzi. Legea nr. 2/1968 a cunoscut aproximativ 200 de modificări, aproape toate după 1989. Reforma comunistă modifica precedentul mod de organizare ce avea ca sursă de inspiraţie unităţile administrativ-teritoriale existente pe teritoriul URSS: regiuni şi raioane. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea inițial 39 de judeţe, 2706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe pe când azi această organizare e serios schimbată.

"IN HOC SIGNO VINCES""Cu acest semn veți învinge"

Batalionul 335 Artilerie "Alexandru cel Bun"

Ministerul Apărării Naționale - Unitatea militară 01251 Botoșani

La 1 aprilie 1888, prin înaltul Decret nr. 824, regele Carol I semna actul de naştere al bravului Regiment 33 Dorobanţi, care avea să se acopere de glorie nepieritoare în luptele pentru eliberarea Transilvaniei în 1916, în marea bătălie de la Mărăşeşti, precum şi în crâncenele încleştări ale celei de-a doua mari conflagraţii mondiale, în luptele de pe frontul de est – până în Crimeea – şi din Dobrogea până dincolo de Munţii Cehoslovaciei. Numărul 33 reprezenta numărul de ordine al regimentului, la care se adăuga numele de ,,Dobrogea”, de unde-şi recruta trupele, păstrând astfel în armată cultul Drapelului şi tradiţiile Războiului de Independenţă. Din aprilie 1894, în Dobrogea s-a înfiinţat un regiment de dorobanţi – Regimentul ,,Constanţa” nr. 34, iar vechiul regiment ,,Dobrogea” a luat denumirea de Regimentul ,,Tulcea” nr. 33, cu sediul la Tulcea. La începutul anului 1917, în urma reorganizării Diviziei 10 Infanterie, regimentul se transformă în Regimentul 33 Infanterie, care din 1961 devine Regimentul 33 Infanterie Mecanizat și din 1974 Regimentul 33 Mecanizat ,,Alexandru cel Bun”. La 1 mai 1994, în baza Ordinului General nr. 3 al ministrului apărării naţionale din 21.04.1994, Regimentul 33 Mecanizat s-a desfiinţat, transformându-se în Brigada 33 Mecanizată. În baza Ordinului ministrului apărării naţionale numărul O.G. 6 din 26.01.1995, în data de 30.03.1995 a luat fiinţă Divizionul 335 Artilerie din cadrul Brigăzii 33 Mecanizate – în garnizoana Botoşani. La data de 01.06.1996 i se înmânează drapelul de luptă și primește denumirea onorifică ,,Alexandru cel Bun”. Din 2002 unitatea devine Divizionul 335 Artilerie (Nucleu) al Brigăzii 33 Mecanizate ,,Alexandru cel Bun”. În marea majoritate, cadrele unităţii s-au mutat în alte unităţi, alţii în comandamentele eşaloanelor superioare, nucleul însă a continuat să-şi desfăşoare activitatea în garnizoana Botoşani. La data de 31 mai 2005 Brigada 33 Mecanizată ,,Alexandru cel Bun” se transformă în Centrul 33 Instrucţie şi Depozitare. Astfel, singura unitate militară care continuă tradiţiile de luptă în garnizoana Botoşani rămâne Divizionul 335 Artilerie Mixtă, în subordinea Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt”. Din 2005 Divizionul 335 Artilerie (Nucleu) al Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt” se transformă în Divizionul 335 Artilerie Mixtă al Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt” Iaşi. Din 2006 Divizionul 335 Artilerie Mixtă al Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt”se transformă în Batalionul 335 Artilerie Mixtă al Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt”, iar din 2008 devine Batalionul 335 Artilerie al Brigăzii, subordonat Brigăzii 15 Mecanizate ,,Podu Înalt”. În anul 2009 s-au stabilit semnele heraldice ale unității cât și denumirea completă, de astăzi, Batalionul 335 Artilerie Alexandru cel Bun Botoșani – indicativ numeric UM 01251.

Insigna - Nicolae Iorga

68 de ani de la moartea savantului Nicolae Iorga

28 noiembrie 1940 - 28 noiembrie 2008

Insignă realizată de numismatul Stelian Brînzei - Botoșani

Insigna de mai sus s-a realizat Botoșani în anul 2008 din tablă ambutisată, în forma care și calitatea care se vede, de către numismatul și colecționarul local Stelian Brânzei pentru a marca 68 de ani de moartea marelui savant și istoric român Nicolae Iorga.

Nicolae Iorga, nume real Nicu N. Iorga, a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, care s-a născut la data de 17 ianuarie 1871 la Botoșani și a decedat la data de 27 noiembrie 1940 la Strejnic, județul Prahova. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”. Strămoșii lui Nicolae Iorga se pare că erau de origine aromână, veniți din zona Pindului, deși istoricul nu s-a identificat niciodată explicit și fără echivoc cu această etnie. Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu și rar din mîna sa, fiind covîrșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. Absolvă Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. Iorga devine în 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Omul care se descurca fluent în 18 limbi de comunicare a absolvit Universitatea din Iași într-un singur an. În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începînd din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1250 de volume și 25000 de articole. Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Cîteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice
(Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii. În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul. Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici. Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris ("Fontenay-aux-Roses"). A editat și condus numeroase ziare și reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.). Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. Nicolae Iorga a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legionari, fiind considerat responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă. (Sursa NET – Vlada Aftene)

(Mihai Eminescu)

Gruparea colecționarilor "Mihai Eminescu" Botoșani

10 ani de activitatea 2003 - 2013

Gruparea Colecţionarilor ,,Mihai Eminescu” Botoşani, s-a înființat în anul 2003, la împlinirea a 120 de ani de la publicarea, în Almanahul României June din Viena, a capodoperei eminesciene, poemul Luceafărul.

Ideea a prins rădăcini şi a avut un puternic ecou în rândul colecţionarilor, astfel că în decurs de câteva luni gruparea a ajuns să numere peste 80 de membri. Trimestrial gruparea scoate un Buletin Informativ în care să apar diferite materiale despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, și se aduce la cunoştinţa colecţionarilor manifestările de omagiere şi comemorare a poetului, materialele filatelice, numismatice, carte nouă etc., dedicate lui Eminescu.

Înfiinţarea acestei grupări a contribuit la strângerea, în jurul unei idei, a tuturor celor ce-l iubesc pe Eminescu, la apariţia a unor adevărate ,,centre” unde Eminescu este sărbătorit şi cinstit, aşa cum se cuvine, şi la realizarea unor expoziţii şi materiale de colecţie dedicate poetului.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Botoșani este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Botoşani. La 20 februarie 2009 se estima că municipiul Botoşani ar avea o populație stabilă de 116110 locuitori. Oraşul este așezat în partea de sud-vest a județului şi este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sf. Maria ce datează din anul 1350. Amplasat la intersecția principalelor drumuri comerciale, de-a lungul vremii, Botoşaniul a fost un înfloritor târg al Moldovei și un centru al producției meșteșugărești româneşti. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria care datează din anul 1350. Sus am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din municipiul Botoșani, în vremuri diferite.

Teatrul Mihai Eminescu

Banca Națională

Cazarma Batalionului 8 Vânători

Biserica Sfântul Gheorghe

Bulevardul Mihai Eminescu

Calea națională

Casa Văsescu

Casele J. Ciolac

Cazarma de Infanterie

Cazarma Regimentului Infanterie 37

Externatul de fete (Casa Corpului didactic azi)

Gara

Grădina publică

Hala de carne

Hotelul Regal și Calea Națională

Institutul Sofian

Judecătoaria

Poșta

Prefectura

Primăria

Întreprinderea Electrocontact

Vedere

Județul Botoșani este situat în nordul regiunii Moldova din România, care face parte din regiunea de dezvoltare Nord-Est. Judeţul are suprafaţa de 4986 km.p., numără aproximativ 450000 de locuitori şi are capitala în municipiul cu acelaşi nume, Botoşani. Ca subunităţi administrative este compus din 2 municipii - Botoșani, Dorohoi, 5 oraşe - Bucecea, Darabani, Flămânzi, Săveni, Ștefănești 71 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, în vremuri diferite.