MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE - 17

1.  Moneda de mai jos omagiază aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Karel Svolinsky. Pe aversul monedei este reprezentată o vază cu flori alături de inscripțiile:  “Karel Svolinsky” (numele personajului) și “1896  - 1996” (anul nașterii personajului și anul emiterii monedei). Pe revers sunt reprezentate un ornament decorativ, în cadrul unui pătrat, și un ornament decorativ floral circular, alături de inscripțiile: “200 KcC” (valoarea monedei) și “Ceska Republica” (denumirea țării în limba cehă).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 10.01.1996, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea –  BU (24500 buc) și proof (200 buc) și designer –  sculptor Vladimir Oppl.

Karel Svolinský a fost un pictor, grafician, ilustrator, scenograf și lector universitar ceh, care s-a născut la data de 14 ianurie 1896 și a decedat la data de 16 septembrie 1986. A studiat sculptura și apoi grafica și pictura în cadrul Școlii de Arte Aplicate din Praga. În anul 1924 a primit Premiul Național pentru Arte Plastice. În perioada 1945 – 1970 predă la Academia de Arte, Arhitectură și Design din Praga timp în care este recompensat cu ordinele: Artist meritat, Artist național și Ordinul Muncii. Opera sa este inspirată din folclor și natură. A ilustrat diferite timbre, bancnote și cărți. A creat tapiserii, a fost un dsigner de scenă de succes și, mai presus de toate, autorul unor realizări monumentale.

2.  Moneda de mai jos omagiază aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Jean-Baptiste Gaspard Deburau. Pe aversul monedei este reprezentată o imagine cu personajul în timpul interpretării unui rol alături de inscripțiile: “Jean Baptiste Deburau” (numele personajului) și “1796 - 1846” (anii între care a trăit personajul). Pe revers sunt reprezentări grafice din stema statului național ceh (leul ceh și vulturii Moraviei și Sileziei) și înscrisurile” 2500 Kc” (valoarea monedei), “Ceska Republica” (numele țării în limba cehă) și “1996” (anul emiterii monedei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 12.06.1996, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea –  BU (24500 buc) și proof (2000 buc) și designer –  sculptor Jiri Harcuba.

Jean-Gaspard Deburau, născut Jan Kašpar Dvořák, a fost un mim flamand boem, care s-a născut la data de 31 iulie 1796 și a decedat al data de 17 iunie 1846. Din anul 1816 și până în anul morții sale a jucat la Teatrul parizian Funambules. Personajul a fost imortalizat în filmul poetic- realist al lui Marcel Carne – Copii Paradisului (1945) unde Deburau apare în film (sub numele său de scenă, "Baptiste") ca personaj major. Cea mai faimoasă creație pantomimică a lui a fost Pierot -personaj care a fost jucat pe mai multe scene. Theophile Gautier scris despre talentul său cu entuziasm ("cel mai perfect actor care a trăit vreodată").

3.  Moneda de mai jos omagiază aniversarea a 1000 de ani de la moartea Sfântului Adalbert. Pe aversul monedei este reprezentat chipul personajului având în mâna stângă un toiag împreună cu inscripțiile “Sv. Vojtech” (al doilea nume al personajului) și “997 - 1997” (anul morții personajului și anul emiterii monedei). Pe revers sunt reprezentări grafice din stema statului național ceh (leul ceh și vulturii Moraviei și Sileziei) și înscrisurile” 200 Kc” (valoarea monedei) și “Ceska Republica” (numele țării în limba cehă).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 16.04.1997, valoarea – 200 coroane, forma – rotundă, diametrul – 31 milimetri, greutatea – 13 grame, compoziția – argint, calitatea –  BU (22500 buc) și proof (3000 buc) și designer –  sculptor Ladislav Kozak.

Sfântul Vojtech Adalbert, a fost un misionar ceh, al doilea episcop al orașului Praga care a trăit între anii 956 și 997 aprilie 23 și a fost canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. În anul 981 Dithmar, primul episcop al orașului Praga, l-a hirotonit preot. Mărturia vieții sale, pregătirea intelectuală, noblețea casei, totul îl pregătea pentru a-i deveni succesor. Acest lucru s-a petrecut în anul 982. La moartea episcopului, principele Boleslau al II-lea, clerul și poporul din Praga l-au ales ca păstor al lor. Împăratul Otto al II-lea a aprobat alegerea și mitropolitul l-a consacrat în ordinul episcopal, la 29 iunie a anului 983, în scaunul său din Mainz. Lui Adalbert nu i-a trebuit mult să-și dea seama că nu era ușor să-și evanghelizeze poporul. După șase ani de grea osteneală, nereușind să elimine poligamia, comerțul cu sclavi și vrăjitoriile, și neadaptându-se la intrigile familiilor nobile și la lipsa de ascultare a clerului, s-a considerat incapabil pentru misiunea de păstor și, în anul 988, a mers la Roma. I-a expus Papei Ioan al XV-lea dificultățile sale, a pus în mâinile sale misiunea de episcop și a obținut permisiunea să se retragă în viața monastică. După ce a rămas pentru un timp alături de Otto al III-lea în calitate de consilier al său, a acceptat invitația principelui Boleslav I să meargă să evanghelizeze Polonia. Aici, opera sa a fost încununată cu succes și el a ajuns să poarte evanghelia până în Prusia orientală, la Gdansk. În pelerinajele sale Adalbert a vorbit despre fenomenele incompatibile cu învățătura bisericească: păgânismul, traficul de sclavi creștini, căsătoriile preoțești, alcoolismul și încă altele. Pe când se afla cu călugării săi la Tenkitten, locuitorii de aici l-au arestat. El îi întărea pe însoțitorii săi în acest fel: “Fraților, nu vă întristați! Voi știți că suferim aceste lucruri pentru numele Domnului: puterea sa întrece orice putere, frumusețea sa, orice frumusețe, tăria sa este de nedescris, milostivirea sa este extraordinară. Ce este atunci mai interesant și mai frumos decât să ne consumăm viața pentru preaiubitul nostru Isus?".Cuvintele sale au trezit reacția șefului gărzii, care l-a zdruncinat cu o lovitură de lance. Adalbert a mai avut puterea atunci să ceară în rugăciune ca acele popoare să se regăsească împreună în iubirea față de adevăratul Dumnezeu. Era 23 aprilie a anului 997. Cei doi însoțitori ai sfântului au fost eliberați printr-o răscumpărare de mare preț. Principele polonez a răscumpărat, de asemenea, ceea ce a mai rămas din trupul martirului și a fost înmormântat în orașul Gniezno. 

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH 

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O PLACHETĂ, O MEDALIE
ȘI CÂTEVA INSIGNE
DIN JUDEȚUL BRAȘOV

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Insigna - Campionatele de sky pe Armată - Predeal

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Predeal este un oraș în județul Brașov care mai include și localitățile: Pârâul Rece, Timișul de Sus și Timișul de Jos. Orașul este stuat pe Valea Prahovei la o altitudine de 1030 – 1110 metri. Orașul este delimitat de 3 masive: Postăvarul, Piatra Mare și Bucegi. Până la Unirea din 1 decembrie 1918 Predeal a fost localitatea de frontieră a regatului României cu Imperiul Austro Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi. Până în anul 1852, punctul muntenesc de vamă între Țara Românească și Transilvania a fost la Breaza, în acel an mutându-se în comuna Predeal, impulsionând dezvoltarea turismului. Dacă la recensământul din anul 1930 Predealul număra doar 596 locuitori, la recensământul din anul 2011 orașul număra 4755 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 90,625, maghiari – 1,3% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Predeal, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 86,89%, romano catolici -3,8% și restul – nedeclarată sau altă religie. Orașul Predeal are statut de stațiune recomandată tratamentului neuroasteniei, pentru revigorarea organismelor slăbite, pentru recuperarea ulterioară suprasolicitărilor fizice sau intelectuale, pentru tratamentul tulburărilor endocrine și al problemelor de creștere ale copiilor. Principalii factori de cură sunt aerul curat, fără praf sau alți agenți alergici, bogat în ozon și radiații ultraviolete, atmosferă ionizată și presiunea relativ scăzută a aerului. Printre obiectivele turistice mai importante putem aminti: mânăstirea Predeal, cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mânăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu   (situată în zona Cioplea din Predeal), statuia eroului-poet Mihail Săulescu (situată la intrarea în Predeal dinspre Brașov), biserica Sf. Împărați Constantin și Elena (aflată în centrul orașului Predeal).

Insigna - T. C.F.R. - Tunele Brașov

S.C. Tunele S.A. este persoanã juridicã românã, fiind o societate pe acþiuni cu capital integral privat. Capitalul social al societãtii este constituit din 956087 actiuni nominative cu o valoare totalã de 23902175 mii lei. Activitatea principalã a S.C. Tunele S.A. se deruleazã în domeniul constructiilor, în special în cel al constructiilor subterane si al lucrãrilor de artã. Media cifrei de afaceri se situeazã la peste 8,5 milioane euro. Numãrul mediu de angajati este de aproximativ 1000. Societatea dispune de specialisti, multi cu experientã internationalã, structuri logistice si dotãri tehnice care pot concretiza cele mai dificile proiecte. Premizele înfiintarii societatii se regasesc, la mijlocul anilor '60, în cadrul Intreprinderii de Constructii Portile de Fier, odata cu atacarea lucrarilor legate de ridicarea caii ferate si a drumului national în zona Gura Vaii si Orsova. În 1970 preluând un nucleu de specialisti si echipele de mineri tunelisti formate la aceste lucrari, se înfiinteaza, Santierul 74 Tunele Ciceu. Santierul se extinde treptat la executia si reparatia tunelelor de pe întreaga retea de cale ferata a tarii. În anul 1975 șantierul se mută în Brașov, devenind Șantierul 18 Tunele Brașov în cadrul Centralei de Construcții Căi Ferate. Trecând succesiv prin diferite forme organizatorice, în anul 1984 prin decret șe înființează Antrepriza de Tunele Căi Ferate Brașov (ATCF Brașov). În anul 1991 prin hotîrâre de guvern ATCF Brașov se transformă în Societatea de Construcții “Tunele S.A.” Brașov. În 1995 se încheie procesul de privatizare prin MEBO si societatea devine în totalitate cu capital privat. Dupa anii 90 societatea s-a orientat spre adaptarea la mediul concurential, si-a aprofundat principalul domeniu de activitate, s-a extins si spre alte domenii, mentinându-se în topul firmelor de constructii din România. Sediul societății este situat pe Strada Hărmanului, la nr 14A.

Kronstadt - 1886 

(Principi ardeleni și ținuturi ardeleni)

Frumoasa piesă medalistică de mai sus a fost bătută la Brașov în anul 1886 și are o mare valoare istorică deoarece pe avers prezintă portretele unor principi transilvăneni, în miniatură, dispuse circular pe două rânduri în jurul stemei Ardealului, iar pe revers în centrul este dispusă stema orașului Brașov și de jur împrejur, pe un singur rând, stemele ținuturilor ardelene la acea vreme. Deasupra stemei Ardealului este aplicată inscripția circulară SIEBENBURGEN (Ardeal – orașul celor șapte cetăți) iar în jurul stemei orașului Brașov este aplicată inscripția KRONSTADT (Brașov)– 1886.

Multă vreme, deşi întotdeauna a deţinut o poziţie aparte în regatul ungar şi apoi în Imperiul Otoman, Transilvania nu a avut o reprezentare heraldică proprie care să o simbolizeze. Stema Transilvaniei a apărut abia spre sfîrşitul secolului al XVI-lea. Scutul heraldic al Transilvaniei era divizat la mijloc de un brâu orizontal. În jumătatea superioară a scutului se află o acvilă ieşindă neagră, cu aripile întinse, iar în cea inferioară şapte turnuri dispuse patru şi trei. Trebuie ştiut că Transilvania a fost colonizată (deşi locuită din totdeauna) de către unguri cu secui (neam turcoman care a însoţit pe unguri în migraţii) în secolul al X-lea şi cu germani veniţi din Saxonia în secolul al XII-lea, botezaţi saşi de către români. Germanii stabiliţi, aducînd cu ei organizarea pentru care sînt peste tot vestiţi şi arta de a construi, fie au durat lîngă aşezări anterioare, fie au ridicat tîrguri pămîntene la poziţia de cetăţi puternice, şapte de toate. Astfel a apărut numele german al Transilvaniei, Siebenbürgen, însemnînd nimic altceva decît Şapte Cetăţi (tîrguri). Deci, după cum reiese deja, cele şapte turnuri de pe stema Transilvaniei reprezintă cele şapte cetăţi durate de saşi. Mai apoi, similar stemelor celorlalte principate româneşti, elementul central al stemei a fost flancat de corpuri cereşti: un soare la dreapta şi o lună creştere la stînga (actualmente, pe stema României în scădere). (Din nou, vă rog să vă amintiţi că în heraldică ne raportăm la stînga sau dreapta scutului heraldic, stemei ori reprezentării heraldice, nu la stînga şi dreapta privitorului.) În anul 1659 Dieta Transilvaniei a divizat stema în trei câmpuri, împărţite între naţiunile privilegiate: acvila ieşindă s-a decis să simbolizeze pe unguri, cele şapte turnuri de cetate pe saşii din localitățile Bistrița, Brașov, Cluj, Mediaș, Orăștie, Sibiu și Sighișoara, iar elementele astrale pe secui. Propunerea românilor de a se include în stemă, ca alt cîmp, la mijloc între cele existente, o reprezentare a Daciei nu a fost acceptată. Mare ruşine, singurii aborigeni din Transilvania şi în acelaşi timp cea mai numeroasă populaţie a ei să nu aibă nici o corespondenţă în stema statului în care trăiau! Acvila fusese o reprezentare comună în heraldica transilvăneană şi anterior fixării stemei principatului, deci este întru totul rezonabil de presupus, dată fiind îndelunga staţionare a legiunilor romane în Dacia, că acvila este un simbol păstrat viu şi nu doar ales arbitrar la un moment dat. (Sursa – NET - Romanian Coins)

Originea stemei Braşovului are o vechime de peste 1000 de ani şi vine dintr-o legendă care a dăinuit peste secole. Se spune că Regele ungar Solomon (1063-1074) se lupta cu un popor de invadatori, Cumanii, care obişnuiau să cucerească teritorii şi să ucidă pe oricine le stătea în cale. Legenda spune că Regele Solom a fost urmărit de invadatori până la Braşov unde s-a ascunS în pădure. Ca să nu fie recunoscut, şi-a dat jos coroana de pe cap şi a aşezat-o pe tulpina unui arbore. Nu a mai mai fost recunoscut de cumani, aceştia crezând că regele a căzut în prăpastie şi a murit. Aşa a reuşit să scape şi să fugă cu bogăţiile pe care le avea s-a asupra lui. A fugit până la o peşteră unde s-a refugiat, în zona denumită astăzi Pietrele lui Solomon. Sute de ani mai târziu, un ţăran care a mers în pădure să adune lemne de foc a găsit coroana, pe locul unde acum se află Casa Sfatului şi a dus-o la Biserica Neagră spre păstrare. Aşa a ajuns Braşovul să ne numească în germană Kronstadt, oraşul Coroanei. „Interpretările stemei sunt multe. Se spune că acea coroană reprezintă regalitatea. Tulpina de copac reprezintă cetatea puternică, iar scoarţa zidurile fortificaţiei. De asemenea rădăcinile ar fi cele 13 comunităţi de saşi din ţinutul Bârsei, care susţin oraşul aşa cum rădăcinile susţin trunchiul unui copac. Se mai spune că rădăcinile reprezinta munca saşilor care au construit oraşului şi s-au dezvoltat“, a spus Radu Manolache, istoric. De-a lungul timpului stema s-a schimbat. În 1353 stema Braşovului era formată dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine un scut albastru pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi  ce reprezintă simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei Române.

Placheta - Concursul corurilor de cameră "Gh.Dima"

Ediția a VIII-a, Brașov, 1968 

Muzică de cameră se numește o compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente, care a apărut odată cu Renașterea, ca formă a muzicii culte, și se execută fără dirijor. Conceptul de muzică de cameră a evoluat de-alungul timpului. În secolul al XVI-lea, termenul cuprindea toate lucrările muzicale laice (da camera) spre a le deosebi de cele religioase (da chiesa). În secolul al XVII-lea, termenul "camera" însemna apartamentele personale ale regelui, iar muzica de cameră era muzica interpretată la curtea regelui. Muzica de cameră a evoluat apoi spre divertismentul marilor seniori, capabili să întrețină formații la curte, dar a fost interpretată și pentru desfătarea familiilor modeste, care practicau ele însele muzica. În accepțiunea actuală, muzica de cameră include lucrările scrise pentru formații al căror efectiv cuprinde între două (duo) și zece (dixtuor) instrumente. De exemplu, George Enescu a compus un Dixtuor pentru instrumente de suflat. În funcție de numărul interpreților, orchestra de cameră se numește duo, trio,cvartet, cvintet, sextet, septet, octet, nonet. De regulă, o astfel de orchestră constă din instrumente de coarte, la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet.La Conservatorul bucureștean, prima clasă de muzică de cameră a fost înființată în anul 1900.

Gheorghe Dima, cunoscut ca şi George Dima (28 septembrie 1847, Braşov - 4 iunie 1925, Cluj Napoca) - compozitor, dirijor, cântăreţ, pianist şi profesor. A fost cântăreţ de operă la Klagenfurt şi Zurich (1873-1874); profesor de muzică la Şcoala reală şi comercială din Braşov (1874-1878); dirijor la corul bisericii „Sf. Nicolae” (1873-1878), Reuniunea Română de Gimnastică şi Cântări din Braşov (1873-1878, 1899-1914), dirijor şi director muzical la Reuniunea română de muzică din Sibiu (1881-189?), dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Sibiu (1881-189?), profesor de muzică vocală şi instrumentală la Institutul Pedagogic-Teologic din Sibiu (1883-1889); dirijor al corului „Hermannstadler Mannergesang-Verein” din Sibiu (1885-1888); profesor de muzică la Şcoala civilă de fete „Astra” din Sibiu (1892-1899), profesor de ansamblu coral şi director la Conservatorul din Cluj Napoca (1919-1925), membru de onoare al Academiei Romîne din anul 1919 şi primul director al Conservatorului din Cluj (1919-1925), care mai târziu avea să-i poarte numele.

Insigna - Academia Forțelor Aeriene "Henri Coandă"

Academia Forțelor Aeriene “Henri Coandă” este o instituție militară de învățământ superior acreditată, parte integrantă a sistemului național de învățământ militar, situată în Brașov.Instituția are atribuții în domeniul învățământului superior și cercetării științifice, misiunea sa fundamentală fiind formarea ofițerilor licențiați pentru armele de bază ale Forțelor Aeriene și alți beneficiari. 

Sediul instituției de învățământ este situat pe Strada Mihai Viteazu, la nr.160. Instituția a luat ființă în anul 1995 prin Hotărârea de Guvern nr.616/11.08.1995. Sus am postat logo-ul Academiei Forțelor Aeriene "Henri Coandă" din Brașov. 

Academia este continuatoarea de drept a tradițiilor învățământului militar de formare a ofițerilor necesari Forțelor Aeriene, acumulând în acest domeniu o experiență de aproape un secol. În afară de misiunea sa fundamentală, academia mai îndeplinește și alte misiuni, astfel:

• aprofundarea cunoștințelor prin cursuri postuniversitare;
• efectuarea activităților de cercetare științifică universitară, consultanță, expertiză, elaborare și evaluare de standarde specifice militare;
• colaborarea cu universități din țară și străinătate, în scopul creșterii eficienței activității și prestigiului academiei;
• adaptarea învățământului universitar militar la specificul de țară membră NATO, prin însușirea terminologiei, standardelor și procedurilor NATO;
• pregătirea prin doctorat, după îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, pentru a deveni instituție organizatoare de doctorat (I.O.D).
• perfecționarea competenței lingvistice a personalului din Forțele Aeriene, prin cursuri desfășurate în cadrul Centrului Principal de Invățare a Limbilor Străine, potrivit standardelor stabilite în acest scop.

Organizarea învățământului și cercetării științifice universitare din Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” răspunde atât cerințelor sistemului național de învățământ superior cât și particularităților învățământului superior militar. In Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” învățământul este la nivel universitar. Studiile universitare de licență se desfășoară în domeniul „Stiințe militare, informații și ordine publică”. Sunt acreditate pentru funcționare două programe de studii: „Management în aviație”– cursuri de zi, 3 ani, 180 CST și „Managementul traficului aerian” – cursuri de zi, 3 ani, 180 CST și autorizate provizoriu două programe "Managementul sistemelor de rachete și artilerie antiaeriene" și "Managementul sistemelor de supraveghere aeriană". În academie funcționează două programe de studiu de master acreditate și un program de studii postuniversitar.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, din vremuri diferite, din Brașov, precum și alte frumoase locuri de vizitat.  

Biserica Sfântul Nicolae

Biserica evanghelică reformată

Biserica săsească din deal

Gimnaziul Honterus

Universitatea Transilvania

Hotelul "Vila Kertsch"

Biserica Neagră

Vile pe Dealul Străjii

Palatul de finanțe

Palatul poștal

Piața Unirii (Prund)

Pietrele lui Solomon

Poarta Ecaterina

Cafeneaua Transilvania

Casa Schutzen

Gimnaziul catolic

Gimnaziul ortodox

Cazarma de jandarmi

Cercul militar vechi

Școala de arte și meserii

Cercul militar nou

Banca națională săsească

Consiliul popular județean

Hotelul Carpați

Hotelul Continental

Gara nouă

Monumentul Arpad

Consiliul popular municipal

Școala germană Madchen

Statuia Honterus

Vedere - Cartierul Șchei

Gara veche

Cetatea

Vederi

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 km.p., numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaşi nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și aritectură precum și alte locuri de vizitat, din vremuri diferite, din acest județ.

Vedere - Hoghiz

Vedere - Zizin

Vedere - Apața

Biserica evanghelică Baciu - Săcele

Fabrica de zahăr - Bod

Vedere - Bran

Vedere - Budila

Biserica - Bunești

Vedere Cernatu - Săcele

Vederi - Codlea

Gara - Cristian

Gara Dârste - Săcele

Vedere - Dumbrăvița

Biserica Brâncoveanu - Făgăraș

Cetatea - Făgăraș

Liceul "Radu Negru" - Făgăraș

Palatul Prefecturii - Făgăraș

Parcul - Făgăraș

Podul vechi peste Olt - Făgăraș

Școala normală - Făgăraș

Vedere - Feldioara

Vedere - Ghimbav

Cazarma - Ghimbav

Cazarma - Hălchiu

Cimitirul - Hălchiu

Vedere - Homorod

Vedere - Jimbor

Vedere - Munții Bucegi

Cabana Cristianu Mare

Vedere - Mercheașa

Vedere - Măgura - Munții Bucegi

Gara - Noua

Vedere - Ormeniș

Biserica și Școala - Paloș

Cabana "Poiana" - Poiana Stalin

Cabana "Cristianul Mare"- Poiana Brașov

Școala greco ortodoxă - Poiana Mărului

Granița - Predeal

Serpentine spre Timișul de Sus - Predeal

Vederi - Predeal

Casa funcționarilor Ministerului de finanțe - Predeal

Gara - Predeal

Hotelul Palace - Predeal

Mănăstirea - Predeal

Primăria - Prejmer 

Vedere - Racoș

Vedere - Râșnov

Valea cetății - Râșnov

Vedere - Băile Rodbav

Cetatea - Rupea

Vedere spre cetate - Râșnov

Vedere - Săcele

Biserica nouă - Turcheș (Săcele)

Vedere - Sâmbăta de Jos

Vedere - Satulung (Săcele)

Castelul - Șercaia

Vedere - Teliu

Vedere - Timișul de Sus (Piatra Mare)

Vedere - Tohanul Vechi

Vedere - Voila

Vedere - Zărnești

Vedere - Șoarș

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Elisabeta II, nume real Elizabeth Alexandra Mary, 

născută 21 aprilie 1926, din 1952 regină a Angliei 

și a încă șaisprezece state suverane, 

cunoscute sub numele de Commonwealth

 (Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeeleandă, 

Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, 

Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, 

Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, 

Antigua și Barbuda,  Belize și Sfântul Kitts și Nevis

Două detalii vignetă de pe bancnote

fantezie slovace

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane spaniole 

de raționalizare a bunurilor de larg consum 

din timpul războiului civil

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 27.08.2019