Epaminonda's Blog.....: ARMES

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din vremuri diferite, dar și vechi trimiteri poștale din

localitatea franceză ARMES, departamentul NIEVRE, regiunea

BOURGOGNE FRANCHE COMPTE.

Gara

Hanul

Monumentul eroilor locali din primul război mondial

Capela Saint Lazare

Castelul Terrasses

Piața

Puntea

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Vedere generală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

____________xxx____________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Gheorghe Gheorghiu Dej - Republica Populară Română

Gheorghe Gheorghiu-Dej (nume original: Gheorghe Gheorghiu, născut la data de 8 noiembrie 1901 la Bârlad şi decedat la data de 19 martie 1965 la Bucureşti) a fost liderul comunist al României din anul 1948 şi până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965.

Pe reversul medaliei este reprezentată stema Republicii Populare Române din perioada 1952 – 1966. Se precizează că stema anterioară a statului român, adică cea din perioada 1948 – 1952, era identică doar că lipsea steaua roșie din vârf, iar cea ulterioară, adică cea din perioada 1966 – 1989 avea înscrisă pe eșarfa tricoloră, de la partea inferioară, noua denumire a țării, adică REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA, în loc de R.P.R. (Republica Populară Română).

Set 2 insigne - Crucea Roșie din România

România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din anul 1864 și a ratificat-o în anul 1874. Doi ani mai târziu, la data de 4 iulie 1876, a luat ființă Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București.

Printre semnatarii actului de înființare a Crucii Roșii Române, se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila. Sus am postat logo-ul Societății de Cruce roșie din România precum și un Carnet de membru elev al Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1963.

Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897.

La nici trei săptămâni de la înființare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre.

Pe baza solidarității ce unește Societățile Naționale surori, prima misiune a Crucii Roșii Române avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte. Sus am postat poza lui Dimitrie Ghica și un Brevet de soră infirmieră voluntară din anul 1942.

Deasupra am postat o Diplomă de Post școlar fruntaș de Cruce roșie, din anul 1960.

Sus am postat o Diplomă "Gata pentru apărarea sanitară" a Crucii roșii a Republicii Populare Române din anul 1958.

Sus am postat un Carnet de Medic evidențiat în munca medico-sanitară din anul 1960.

Insigna - Fruntaș în cultura grâului

Dezvoltarea agriculturii, ca ramură a economiei naționale, a fost unul dintre obiective principale ale regimului comunist din România. Se instituiseră fel de fel de concursuri și fel de fel de titluri, ordine, medalii, decorații, distincții și insigne pentru a-i mobiliza pe cetățeni în obținerea de producții din ce în ce mai mari în toate sectoarele agriculturii. S-a ajuns până acolo încât se raportau cifre false de realizare a planurilor în toate sectoarele agriculturii.

Am ilustrat acest set de insigne cu imagini sugestive din agricultura perioadei de început a comunismului în România.

Deasupra am postat sloganul comunist "Citiți și răspândiți revista Agricultura socialistă!" aplicat pe capacul unei cutii de chibrituri.

Insigna - Batalionul 610 Operații Speciale "Vulturii"

10 ani de la înființare 2003 - 2013 - 1 martie

Batalionul 610 Operații Speciale "Vulturii" este o unitate militară a armatei române, din Târgu Mureș, subordonată Brigăzii 6 Operații Speciale cu comandamentul tot în municipiul Târgu Mureș. Este cunoscut sub această denumire din data de 25 octombrie 2011, prin restructurarea Batalionului 1 Operații Speciale “Vulturii” – înființat în data de 1 martie 2003. Batalionul a devenit operațional la sfârșitul anului 2005, după ce au fost deja selectate mai multe serii de personal.

Ecuson - Batalionul 610 Operații Speciale "Vulturii"

Personalul batalionului au beneficiat de cursuri importante de specializare în străinătate, precum: cursul forțelor speciale ale armatei americane, cursul Force Recon (USMC). Forțele Speciale ale Armatei SUA au trimis, de asemenea, câțiva instructori care au fost staționați în România pentru perioade de până la 6 luni la un moment dat. Unitatea a desfășurat multiple exerciții complexe comune cu structuri militare similare din Turcia, Israel și Marea Britanie. Militari ai acestui batalion au participat la misiuni de luptă pe teatrul de operațiuni din Afganistan, unde a căzut la datorie căpitanul Petre Tiberius-Marcel.

Insigna - Balcaniada - 77 - România - Ediția X

Insigna Balcaniada – 77 – România – X a fost bătută în amintirea participării țării noastre la ediția a X-a a competiției sportive Balcaniada, care a avut loc în anul 1977 în capitala Greciei – Atena (deși pe ea scrie ed.XI -???). După cum reiese din medalia greacă atașată aici, la competiție au participat doar o parte dintre statele balcanice și anume: Grecia, România, Serbia, Bulgaria și Turcia.

Insigna - Cabana Baleia - Retezat

Cabana Baleia a fost cândva principala atracție turistică a Retezatului. Acum mai amintește de ea doar un indicator nou, de pe DN 66, Petroșani – Simeria, amplasat lângă satul Pui. Atât. Nimeni nu mai urcă la cabana Baleia din două cauze care se reclamă, oarecum, una pe cealaltă: cabana este închisă, iar drumul cu caracter rutier este aproape imposibil de parcurs. Proprietarul dă vina pe drum, autoritățile dau vina pe soartă. In ultimii ani, turiști experimentați, mari amatori ai muntelui, au mai urcat la Cabana Baleia, dar au fost dezamagiți. Vechea cabană este închisă și în paragină, iar noua cabană de aici nu e terminată. Cândva Baleia, situata in jumătatea estica a masivului, era principalul punct de atracție al Retezatului pentru turiști. In fiecare sfârșit de săptămână, la Baleia urcau atât hunedoreni cat si turiști din țară. Nu lipseau nici localnicii din comuna Pui care, mai ales vara, organizau aici fel și fel de sărbători și întreceri sportive. O vreme, la Cabana Baleia, sus, la 1400 de metri altitudine, se organiza chiar și un turneu de fotbal între echipele satelor din Pui și Baru. Se zice că declinul cabanei Baleia a început la sfarsitul lui 1963, începutul lui 1964, când s-a dat in folosință viaductul de pe Valea Nucșoarei. Datorita acestui viaduct, drumul spre cabana Pietrele devenise mult mai ușor decât înainte. Traseele de la Pietrele spre principalele vârfuri ale Retezatului sunt mult mai scurte, asa ca lumea a preferat acest loc, in detrimentul cabanei Baleia. Asta cu toate ca, pe vremuri, imi amintesc ca erau aproape in fiecare sfârșit de săptămână peste 100 de turiști care înnoptau la Baleia. Uneori apărea chiar o situație hazlie: unii dormeau pe jos in sala de mese, in timp ce alții luau cina acolo, atât era de aglomerat. Urcam la Baleia cu mașini cu coviltir. Drumul era bunicel, pentru că în principal sindicatele aduceau muncitorii aici pentru distracție si relaxare. Primarul comunei Pui, spune ca, încă din anii ‘80, au început sa se rărească turiștii de la Baleia, fără să dea și o explicație a fenomenului. La începutul anilor 90 cabana s-a închis. Ea a fost apoi cumpărată de la fostul Oficiu Județean de Turism de către un anume Mihai Bărăscu, in 1993, cel care deține si Cabana Gura Zlata si care nu a mai reușit sa o repună in circuit.

Nicolae Timaru are acum 86 de ani și încă mai urcă în Retezat, din când în când. A fost cel mai longeviv cabanier de la Baleia și știe prea bine începuturile fostei atracții turistice. “Cabana Baleia a fost inaugurată în 1937 și a fost construită, ca și cea de la Pietrele, la inițiativa Turing Clubului României – filiala Deva. A funcționat până în 1940. Pe perioada războiului, tot cazarmamentul a fost coborât in satul Râu Bărbat. Cabana Baleia s-a redeschis în 1946. Eu am preluat-o în 1949 și am activat acolo cabanier până în 1956. In 1962 s-a închis oficial, dar ea a mai funcționat multă vreme după aceea, neoficial, ca unitate de cazare.