Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Casa ING a fost construită inițial ca sediu al ING Group și este situată în cartierul de afaceri Zuidas din orașul Amsterdam, Olanda. Edificiul este cunoscut de localnici sub unul din numele pantoful sau nava spațială. Designul postmodern al clădirii este realizat de arhitecții Meyer și Van Schooten din Amsterdam.Construcția clădirii s-a realizat între noiembrie 1999 și septembrie 2002, de către compania Heijmans.

Clădirea este construită ca o masă pe 16 picioare de oțel înclinate, cu înălțimi cuprinse între 9 și 12,5 metri. Picioarele sunt independente unul de celălat, se sprijină pe pini în blocuri de beton mari îngopate adânc în pământ, o tehnică găsită și în construcția de poduri. Pe sub clădire pot circula taxiuri, autocare și autoturismele personalului. Pe această platformă sunt construite planseele podelelor. Planșeul de la etajul doi este de fapt la înălțimea autostrăzii de centură – A10, deoarece clădirea a fost construită pe un teren mai jos decât autostrada. Abia de la trei se poate admira agitația autostrăzii. Majoritatea fațadelor clădirii sunt confecționate din sticlă, și în mod special două straturi de sticlă pentru amortizarea zgomotelor produse de autostradă cât și pentru echilibrului termic interior constant al clădirii Din 2014 clădirea a căpătat altă destinație printre care și una turistică.

2. City Container din Londra este un spațiu neconvențional de locuit, format din asamblarea și interconexiunea mai multor containere destinate transportului de mărfuri. Zona londoneză Trinity Buoy Wharf a fost degradată în termeni de arhitectură și abandonată la nivel social. Compania Nicholas Lacey & Partners și-a propus să experimenteze aici o alternativă la sistemele tradiționale de locuințe, mai ales din punctul de vedere al salvării și reutilizării resurselor. Astfel a rezultat alegerea componentelor de natură industrială, transformate în componente modulare, ușor de asamblat, după câteva trucuri, adăugiri și modificări. Costul unei astfel de construcții s-a ridicat la mai puțin de jumătate din prețul unei clădiri de aceiași mărime dar confecționată din materiale tradiționale, devenind foarte motivant pentru viitorii locatari (proprietari sau chiriași).

Edificiul City Container s-a construit în anul 2001 într-un interval de doar 5 luni de zile, fiind proiectat pe trei etaje, dar ulterior s-a mai adăugat un etaj la cererea clienților. Avantajele spațiilor de locuit containerizate pentru orașe pot fi văzute pe termen scurt și mediu, deoarece proiectele depuse pentru utilizarea terenului pe care se construiesc pot ajunge să aibă o viață scurtă, dacă este necesară dezmembrarea și mutarea sau pur și simplu depozitarea containerelor. Până în prezent această metodă alternativă de construcție a dat centre de tineret, săli de clasă, spații de birouri, studiouri de artiști, spațiu de lucru, locuințe, îngrijire de zi și spațiu comercial.

O astfel de construcție reprezintă un sistem modular, organizat într-un mod flexibil prin combinarea elementelor de diferite forme, dimensiuni și culori. Chiria într-un astfel de spațiu de locuit variază de la 100 la 240 dolari pe lună. Prin combinarea mai multor containere se poate compune o casă modernă, inteligentă și accesibilă. Containere de 13 metri pătrați se unesc pentru a crea configurații care acoperă suprafețe de la 90 la 270 metri pătrați. Specialiștii au calculat că astfel de spații de locuit sunt realizate în procent de 80% din materiale reciclate. Containere sunt transportate cu autocamioane mari, asamblate cu ajutorul unor puternice macarale și interconectate prin sisteme de cuplare rapidă și reversibile și, în final, sunt vopsite în culori strălucitoare și capabile să le apere de rugină. Unitățile au uși cu ferestre glisante cu balcoane (de asemenea, din recipiente), ferestre circulare, podele din lemn plutitoare, baie, bucătărie, apă, electricitate și încălzire, printre alte facilități. Din exterior, containerele par mari blocuri Lego care creează o fațadă de diferite culori.

3. Vila Kaufmann sau Fallingwater, în traducere - Casa de pe cascadă, este o locuință, capodoperă a arhitecturii organice din Mill Run, statul Pennsylvania – SUA. Casa a fost construită în anul 1935, în sud vestul rural al statului, la 69 kilometri sud est de orașul Pittsburg.

Clădirea a fost construită parțial pe o cascadă pe Bear Run în secțiunea Mill Run din orașul Stewart, Fayette County, Pennsylvania, situată în Munții Allegheny, fiind concepută ca o casă de weekend pentru familia lui Liliane Kaufmann și soțul ei, Edgar J. Kaufmann Sr., proprietar al magazinului Kaufmann. În anul 1966 casa a fost desemnată Reper istoric național, iar în anul 1991 membrii Institutului american de arhitectură au desemnat-o cea mai bună lucrare a arhitecturii americane din toate timpurile. La 18 decembrie 1934, Wright a vizitat Bear Run și a cerut un studiu asupra zonei din jurul cascadei. Compania Fayette Engineering din Uniontown a realizat studiu luând în calcul toți bolovanii și copacii dar și topografia în amănunt al locului. Wright a proiectat casa chiar deasupra cascadei, pentru a permite proprietarilor admirarea cât mai de aproape a acesteia și de a-i auzi permanent freamătul. Baza construcției a constituit-o structură pe console. Liniile orizontale și verticale puternice reprezintă o trăsătură distinctivă a clădirii Fallingwater. Pentru podelele cu caneluri, Wright și echipa sa au folosit grinzi în formă de T, cu capul în jos, integrate într-o placă de beton monolit care a format atât plafonul spațiului de dedesubt, cât și rezistența împotriva compresiei.

Casa principală a fost finalizată în 1938, iar casa de oaspeți a fost finalizată în anul următor. Costul inițial estimat pentru construirea Fallingwater a fost de 35000 de dolari, dar costul final pentru casă și casă de oaspeți a ajuns la 155000 de dolari. Costul total de 155000 dolari, adaptat la inflație, este echivalentul a aproximativ 2,8 milioane dolari la nivelul anului 2018. Numai costul restaurării casei în anul 2001 a fost estimat la aproximativ 16,3 milioane dolari – 2018. Fallingwater a fost casa de weekend a familiei din 1937 până în 1963, când Edgar Kaufmann Jr. a donat proprietatea către Societatea de Conservarea a Vestului. Fallingwater a înregistrat semne de deteriorare în ultimii 80 de ani, datorată în mare măsură expunerii la umiditate și la lumina soarelui. Condițiile severe de îngheț-dezgheț din sud-vestul Pennsylvania și infiltrarea apei afectează, de asemenea, materialele structurale. Datorită acestor condiții, se efectuează periodic o curățare temeinică a pereților exteriori de piatră. Cu toate acestea casa atrage peste 160000 de vizitatori anual iar un model-copie al acesteia este expus, începând cu anul 2009, în cadrul Muzeului American de Artă Modernă.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE DIN JUDEȚUL ARAD

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

(Franz Joseph) - În amintirea

manevrelor militare de la Radna, Lipova (Arad)

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1903 în amintirea manevrelor militare de la Radna, Lipova (Arad). Este o medalie cu și fără toartă, din perioada austro-ungară, confecționată din două tipuri de metal-compoziție, de formă rotundă, cu diametrul de 29 milimetri și greutatea de aproximativ 12 grame. Pe avers este redată efigia împăratului spre dreapta având dedesupt niște steaguri orientate în ambele părți. Efigia împăratului este încadrată de inscripția cu numele său: “FRANZ JOSEF”. Pe revers este reprezentat un grup de călăreți ce îl însoțesc pe împărat și la partea superioară, periferic, circular, pe două rânduri este aplicată inscripția: ”ZUR ERINNERUNG A D. GROSSE KONIGSMANOVER / BEI LIPPA U.M. RADNA SEPTEMBER 1903“ (traducere aproximativă “În amintirea marilor manevre militare regale de lângă Lipova – Radna – septembrie 1903”).

Franz Joseph I al Austriei (în română Francisc Iosif I, în germană

Franz Josef I, în maghairă I. Ferenc József, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I, în italiană Francesco Giuseppe I), (născut 18 august 1830 la Viena și decedat 21 noiembrie 1916 tot la Viena) a fost împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemie, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

În amintirea reuniunii medicilor și naturaliștilor - Arad 1870

Medalia de mai sus s-a bătut în anul 1870 în amintirea Reuniunii medicilor și naturaliștilor maghiari din orașul Arad. Este o medalie confecționată din alamă, de formă rotundă cu diametrul de 44 milimetri, fiind opera gravorului W. SEIDAN. Pe avers este reprezentată Natura, sub forma unei femei drapate șezând, ținând mâna dreaptă pe un vas din care curge apă, în timp ce cu stânga ține o cunună de laur; în jur snop de grâu, arac cu viță de vie, locomotivă cu abur, vas cu pânze pe Mureș și o fântână sub un șir de dealuri. În exergă este realizată o inscripție pe trei rînduri: “A TERMESZET / A MUVESZENTEK / MESTERE” (Natura este meșterul artei.) Pe revers în câmp sunt reprezentate două scuturi apropiate care se sprijină reciproc – dextra (cel din dreapta) încărcat cu stema orașului Arad și senstra (cel din stânga) încărcat cu stema comitatului Arad, surmontate de o coroană cu cinci fleuroane. Circular, periferic, între două cercuri continue este aplicată inscripția: “A MAGYAR ORVOSOK ES TERMESZETVISZGALOC ARADON 1870” (Reuniunea medicilor și naturaliștilor maghiari, Arad, 1870).

Locul 3 ciclism 50 kilometri - Arad

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs.

Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Insigna - Clubul ciclist Lipova 1896

Lipova (în limbile maghiară și germană - Lippa) este un oraș din județul Arad care include și localitățile: Radna și Șoimoș. Prima atestare documentară a orașului Lipova datează din anul 1314 sub denumirea de Lipva. În anul 1324 așezarea este menționată sub denumirea de castellanus de Lypua, topic ce reflectă caracterul fortificat al așezării de la acea vreme. Orașul este situat pe ambele maluri ale râului Mureș, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munților Zarandului, în zona de contact a acestora cu Dealurile Lipovei, la o depărtare de 34 kilometri de municipiul Arad. La recensământul din anul 2011 orașul număra 10313 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 86,85%, maghiari – 2,71%, romi – 1,19%, germani – 1,19% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Lipova, astăzi se prezintă astfel: ortodocși – 70,71%, penticostali – 10,49%, romano catolici - 6,17%, baptiști – 2,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Orașul are multe atracții turistice dintre care enumăr:

Muzeul Orășenesc Lipova înființat în anul 1952 și adăpostit în Castelul Misici, construit în secolul al XIX-lea.
Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, la a cărei ridicare a contribuit, potrivit tradiției, și domnul Basarab I – domnul Țării Românești
Monumentul de piatră și marmură – La Ruga - ridicat în anul 1933 ce amintește de mișcările populare din anul 1744, îndreptate împotriva unirii cu Roma și împotriva stăpânirii habsburgice.
Vechea școală românească, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea; cuprinde elemente de stil baroc
Bazarul turcesc- datează din perioada celei de-a doua stăpâniri otomane și impresionează prin dimensiuni.
Stațiunea balneo-climaterică Lipova situată la o distanță de 3 km de centrul orașului, pe cursul pârâului Șistarovăț. Băile sunt recomandate pentru afecțiuni ale tubului digestiv și afecțiuni cardio-vasculare.
Mănăstirea și biserica de pelerinaj “Maria Radna” - ridicată în mai multe etape. Începuturile acestui lăcaș se leagă de ordinul călugărilor franciscani, care au întemeiat-o în jurul anului 1551.
Cimitirul Eroilor
Monumentul Eroilor Români și Francezi din Războiul pentru Reîntregire. Monumentul a fost înălțat în 1921 și se află la câțiva kilometri est de Radna, pe șoseaua către Deva. A fost restaurat în vara anului 2008
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Opera comemorativă este amplasată în incinta UM 01191, fiind dezvelită la 7 octombrie 1990. Autorul acesteia este Groza Alionti. Pe un postament din beton, realizat în două trepte, s-a montat o placă din marmură albă, care are următoarea inscripție: „GLORIE ETERNĂ EROILOR/ DETAȘAMENTULUI PĂULIȘ / - SEPTEMBRIE 1944”.
Cetatea Șoimoș - (în maghiară Solymos, în germană Schoimosch), atestată documentar pentru prima dată în anul 1278
Biserica Buna Vestire, ridicată în secolul al XVIII-lea, pictura murală fiind realizată de Nicolae Popescu.

Insigna - Concurs de basme Arad - 1956

Concursul de basme este o interesantă activitate culturală pentru copii. La Arad această activitate culturală are tradiție îndelungată, insigna postată mai sus fiind bătută în anul 1956. Acest gen de activități ajută la dezvoltarea multilaterală a copiilor, în sensul că le dezvoltă aptitudinile de a comunica, improviza, gesticula, intrând în pielea personajelor. Acest gen de activități se organizau sub egida inspectoratelor școlare județene și caselor de cultură ale copiilor (palatelor copiilor). Aflăm că frumosul Palat al copiilor din municipiul Arad este scos la vânzare de către municipalitate. Trist dar adevărat!

Insigna - Sindicatul liber ASTRA

Fabrica de vagoane călători

Fabrica de vagoane călători, denumire actuală S.C. ASTRA Vagoane Călători S.A. Arad are ca obiect de activitate principal construcţia şi reparaţia materialului rulant. ASTRA Vagoane Călători S.A. şi-a dezvoltat capabilitatea sa tehnică şi acoperă prin compartimentele sale toate domeniile necesare fabricării de material rulant.Centrul de Cercetare, Proiectre şi Tehnologie (CCPT) s-a dezvoltat ca un centru de excelenţă unde se efectuează studiile tehnice în conformitate cu strategia ASTRA, şi se elaborează documentaţia de execuţie a vagoanelor, tehnologiile de fabricaţie şi soluţiile la cheie pentru problemele ridicate de clienţii noştrii.În secţiile de producţie se fabrică şi se testează vagoanele de cale ferată, precum şi carcasele, boghiurile şi o gamă largă de componente. La ora actuală, S.C. ASTRA Vagoane Călători S.A. dispune de toate capacităţile pentru realizarea a toate tipurile de vagoane de călători de 200 km/h pentru traficul internaţional UIC, metrouri, tramvaie, şi servicii de mentenanţă, reconstrucţie şi modernizare vagoane călători, precum şi soluţii la cheie în conformitate cu nevoile clienţilor noştri. S.C. ASTRA Vagoane Călători S.A. este nucleul unui grup de firme din care mai fac parte ASTRA Vest, SIRV Titu, Marmura București, Tristar București, Arcons Security şi Trend- Invest Arad. Compania Astra Vagoane Calatori din Arad, unul dintre cei mai mari 20 de exportatori cu capital privat romanesc, a luat o finantare de 10 milioane euro de la EximBank, cu o durata de doi ani, potrivit informatiilor publicate in Monitorul Oficial. Producatorul de vagoane din Arad, controlat de omul de afaceri Valer Blidar, are aproape 800 de angajati si a castigat, in ultimii ani, contracte la export in Cehia sau Brazilia, fapt ce a readus pe crestere vanzarile companiei. Din momentul în care este tăiată tabla, până când este ansamblată în varianta dorită pentru a ieşi pe poarta fabricii, vagonul are nevoie de 45 de zile. La el lucrează 45 de oameni, iar compania are o capacitate de producţie de 6 vagoane pe lună. Din anul 2000 şi până în prezent compania a livrat aproape 800 de vagoane ce pot rula cu 200 kilometri pe oră dacă infrastructura este perfectă. Cele mai multe, aproape jumătate, au ajuns la CFR. Căile Ferate Române au în patrimoniu aproape 400 de vagoane făcute de Astra Călători. Cealaltă jumătate a ajuns în contracte internaţionale, în Brazilia, Egipt, Iran, Italia şi Cehia. În Brazilia aproape 100, iar în Egipt 200, iar compania negociază acum pentru un contract mare în Tunisia. Din anul 2010 aici se produc și tramvaie performante. Din 2015 societatea s-a orientat și spre producția de troleibuze și autobuze. Acum se testează și negociază producția de vagoane de metrou pentru România.

Municipiul Arad este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Arad, situat pe cursul inferior al râului Mureş, în vestul României. El numără aproximativ 150000 de locuitori. Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și aeroport. Istoria Aradului este una îndelungată care începe cu primele așezări umane pe actuala vatră a orașului, în nordul râului Mureș și mai apoi cu apariția primei cetăți de pământ situată la Vladimirescu, în jurul secolului al X-lea. Prima atestare documentară a zonei Aradului ne parvine din anul 1028. Deasupra am postat drapelul și stemele interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Arad iar mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură arădene din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat pe aceste meleaguri.

Gara

Banca Cenădana și Statuia lui Lajos Kossuth

Biserica franciscană

Biserica minoriților

Casa Barabaș

Casa Hirschmann

Cetatea

Vedere

Hotelul Crucea Albă

Hotelul Crucea Alba și Monumentul Sfânta Treime

Închisoarea

Farmacia Dr. Foldes - Str. Eminescu 21

Gara de motor

Liceul pedagogic "Dimitrie Țichindeal"

Academia de comerț

Cazinoul

Fabrica de automobile MARTA

Fosta Școală superioară de fete

azi Colegiul național "Elena Ghiba Birta"

Colegiul național "Ioan Slavici"

Obeliscul celor 13 generali

Pădurea Ceala

Palatul de justiție

Palatul Hermann

Palatul Neumann

Teatrul de vară

Templul masonic "Concordia"

Palatul culturii (Filarmonica)

Hotelul Astoria Continental

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a râurilor Mureș și Crișul Alb. Se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu statul Ungaria, la vest. Suprafața pe care se întinde este de 7754 km.p.. Din punct de vedere al organizării administrative cuprinde; 1 municipiu – Arad, 10 orașe; Pecica, Sântana, Vladimirescu, Lipova, Ineu, Chișinău-Cris, Nădlac, Pâncota, Curtici și Sebiș, 68 de comune și 270 de sate. Sus am postat drapelul și stema județului Arad și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și trimiteri poștale ilustrate din acest județ, din vremuri diferite.