vineri, 10 octombrie 2025

SOUZEL - PORTUGALIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea portugheză SOUZEL, districtul 
PORTALEGRE, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri 
poștale ilustrate.  
Biserica parohială
Turnul Alamo (Camoes)
Casa Calca e Pias
Piața Republicii
Monumentul
Trimiteri poștale
Vedere generală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR
O ZICERE DIN POPOR
- ION DIVIZA -
 REPUBLICA MOLDOVA
UN CAREU DE DEFINIȚII
REZOLVAT
O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ  ȘI 
CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Ștefan cel Mare și Sfânt 1457 - 1504
Omagiu lui Ștefan cel Mare
Domn al demnității și vitejiei românești.
Străjer la porțile Europei și
apărător al creștinătății 1504 - 2004
Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iar Ştefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus - fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş.
(Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea) 
Transylvanbia trail - 30 k - ediția VIII
Produsul medalistic de mai sus s-a realizat de către compania privată orădeană Alex Sztankovits, fiind destinat pentru a fi conferit participanților și / sau câștigătorilor competiție Transylvania 30 K trail. Această competiție constă în marș pe distanțe mici traversând înălțimi și denivelări de peste 500 metri, în teren denivelat. Este o competiție foarte bine organizată de către organismul sportiv Asociația Transilvania în colaborare cu trei co-organizatori - Andy Heading din Marea Britanie, Marius și Vlad Cornea din România care propun un set de cinci curse pentru a-i întâlni pe cei care doresc să combine plăcerea de a călători cu vizitarea unor peisaje deosebite. Obiectivele competiție sunt dezvoltarea fizică a participanților dar și totală siguranță pe timpul competiție. Traseul competiției trece prin păduri străvechi, podișuri montane și creste bătute de vânt. Participanții la competiție trebuie să achite suma de 70 euro. Redau mai jos câteva din materialele și serviciile oferite la înscriere, în contul acestor taxe:
  • tricou tehnic al cursei imprimat cu logo-ul cursei
  • medalie pentru toți finisheri in timpul limita;
  • harta traseu imprimata in punga resigilabilă;
  • număr de concurs cu CHIP;
  • asistenta Ambulanta;
  • puncte de realimentare cu gustări/băutură;
  • băuturi calde (cafea, ceai) la punctele de realimentare; 
  • pizza/ gustări la sosire;
  • combinație de marcaje ale cursei si marcaje existente ale traseului;
  • marcaj cu banda reflectorizanta si lampi cu lumina intermitenta pentru secțiunile de traseu parcurse noaptea;
  • trasee GPS pentru toate cursele;
  • cronometrare live;
  • clasament online;
  • transport pentru repatrieri la sosire;
  • puncte de control si de prim ajutor pe parcurs
  • premii la toate categoriile (primele trei locuri);
  • trofeu si inscriere gratuita la urmatoarea editie Transylvania  pentru toti castigatorii de categorie (locul I);
Transelectrica - Dispeceratul energetic național
Transelectrica - Dispeceratul energetic național
D.E.N. - 50 ani - 1955 - 2005
Transelectrica (Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A.) este operatorul național de transport de energie electrică în România. Compania a fost înființată în iulie 2000 prin reorganizarea CONEL, având ca obiect de activitate transportul energiei electrice, operator de sistem și dispecer. Compania gestionează, operează, întreține, modernizează și dezvoltă o rețea de transport formată din 79 de stații electrice de transformare, cu o capacitate de circa 35506 MVA, și 9028 kilometri de linii electrice aeriene de 110/220 kV, 400 kV și 750 kV, aflate în gestiunea a opt sucursale de transport. Este operatorul de transport si de sistem din Romania, cu un rol cheie pe piata de energie electrica din Romania. Transelectrica administreaza si opereaza sistemul electric de transport si asigura schimburile de electricitate intre tarile Europei Centrale si de Rasarit, ca membru al ENTSO-E (Reteaua Europeana a Operatorilor de Transport si Sistem pentru Energie Electrica). Este responsabila pentru transportul energiei electrice, functionarea sistemului si a pietei, asigurarea sigurantei Sistemului Electroenergetic National (SEN). De asemenea reprezinta principala legatura dintre cererea si oferta de electricitate, echilibrind permanent productia de energie cu cererea.
La data de 13 iunie 1955 a intrat in functiune operativa Dispecerul Energetic National (D.E.N.), care prin ordin al MEE fusese initial infiintat sub forma de "Serviciul dispecer national", in cadrul Directiei energiei electrice din MEE. Denumit de mai mulţi specialişti "creierul sistemului energetic national", acesta a avut o evoluţie impresionantă de-a lungul timpului. Principala functie a Dispecerului National era coordonarea activitatii de producere, transport si distributie a energiei electrice din Sistemul Energetic National interconectat, care cuprindea Muntenia si partea centrala si de est a Transilvaniei. Prin treapta imediat subordonata - dispecerii energotrusturilor Bucuresti, Sibiu si ai energocombinatelor Constanta, Galati, Bacau, Timisoara si IRE Oradea - se realizeaza coordonarea activitatii sistemelor din zonele respective. Principalele sarcini ale Dispecerului National erau legate de asigurarea alimentarii continue a consumatorilor, repartitia optima a sarcinii intre centralele electrice, reglarea frecventei si a tensiunii. In autoritatea sa de decizie se afla intreaga retea de 110 kV. Cresterea consumului de enerrgie electrica, datorita in principal dezvoltarii industriale, a impus realizarea de noi legaturi intre sursele si consumatorii de energie electrica sau intre sistemele zonale, atat pentru asigurarea consumatorilor din zonele deficitare ca surse, cat si pentru realizarea unei sigurante sporite in functionare. Astfel sistemul energetic national s-a dezvoltat impetuos, in anul 1960 fiind interconectate practic toate instalatiile electrice din tara. Rolul şi sarcinile DEN au crescut foarte mult în ultima perioadă şi tendinţa e ascendentă ţinând cont de evoluţiile în plan european și de integrarea prin cuplarea pieţelor de energie internaţionale. În calitate de Operator de Transport şi de Sistem (OTS), Transelectrica asigură siguranţa în funcţionare a Sistemului Electroenergetic Naţional (SEN) şi îmbunătăţirea permanentă a performanţei tehnologice a sistemului şi a adecvanţei Reţelei Electrice de Transport (RET), îndeplinind standardele impuse de calitate ridicată.
Plachetă - Centru tehnic de acțiuni psihologice - 1969 - 1994
Centrul de operații psihologice „Samoilă Mârza” este o structură specializată a Armatei Române, care este patronată de Sfântul Ștefan și este dislocată în garnizoana București, cazarma UM 02487, pe Șoseaua de Centură, nr.7, Fort Domnești, sector 6. Dacă existența sa se datorează necesității Armatei României de a integra această specialitate militară indispensabilă unei armate moderne, Centrul își datorează continuitatea și dezvoltarea oamenilor care au crezut și care cred în importanța misiunii sale și care au ales să-și dedice parcursul profesional și mai mult decât atât, resursele personale, în vederea îndeplinirii acesteia.
Samoilă Mârza a fost un fotograf român, cunoscut mai ales pentru realizarea singurelor clișee fotografice care surprind aspecte de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1998. El s-a născut la data de 18 septembrie 1886 în localitatea Galtiu, Alba și a decedat la data de 19 decembrie 1967.
Campion R.P.R. (Republica Populară Română)
Federația română de tenis
Federaţia română de tenis (de câmp), fosta Federeaţie sportivă română de tenis este forul tutelar românesc care se ocupă de organizarea competiţiilor sportive specifice jocului de tenis de câmp. Sus am postat logo-ul Federaţiei române de tenis. 
 
Tenisul de câmp modern a apărut inițial în Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea ca si “tenis de camp”. Dupa crearea sa,  tenisul s-a raspandit mai intai in clasa superioara a lumii engleze, apoi, incet-incet, in intreaga lume. Tenisul este acum un sport olimpic si este practicat de toate clasele sociale,  indiferent de bani si de varsta, inclusiv de persoanele aflate in scaun cu rotile. In mod remarcabil regulile sale de bază au ramas neschimbate din anul 1890. In 1874, maiorul Walter Wingfield a achizitionat drepturile de brevet pentru echipamente si reguli de joc. In acelasi an, primele instante judecatoresti de tenis au aparut in Statele Unite. Jocul s-a raspandit curand in diferite parti ale lumii cum ar fi Rusia, Canada, China si India. Terenurile de crochet au servit ca terenuri de tenis in acea perioada. Primul teren de tenis a fost conceput de Wingfield si a fost in forma de clepsidra. Acest a fost mai scurt decat terenul modern pe care il avem astazi. Cel mai vechi turneu de tenis a a vut loc în anul 1877 la Wimbledon-Anglia, câștigat de Spencer Gore. 
Campion - Campionatele universitare
Campionatele universitate sunt competiții sportive unde participă doar studenții. Ele se organizează la nivel național, județean, la nivelul instituțiilor de învățământ superior, ori pe domenii de activitate ale acestor instituții, în mediu civil cât și militar. Se demonstrează astfel că învățătura merge mână în mână cu sportul definind astfel modelul omului sănătos mental și psihic. 

__________ooOoo__________

O OBLIGAȚIUNE FINANCIARĂ
ROMÂNEASCĂ CU
CUPOANE DETAȘABILE
 
    Scris urban privilegiat 1000 lei 1931 - 10%
SOCIETATEA CREDITUL FUNCIAR URBAN - IAȘI
Detaliu vignetă de pe o felicitare englezească
Detaliu vignetă de pe o reclamă românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 10.10.2025

Niciun comentariu: