Epaminonda's Blog.....: JAROCIN

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea poloneză JAROCIN, denumire germană

JAROTSCHIN, voievodatul WIELKOPOLSKIE și câteva trimiteri

poștale ilustrate din vremuri diferite, dar și o bancnotă și o insignă

locale

Piața

Piața și Biserica

Intersecția străzilor Bismark cu Kaizer Friedrich

Mausoleul eroilor

Biserica evanghelică - Strada Breslau

Palatul Radolinscki

Piața Mare

Gimnaziul

Strada Bismarck

Hotel Polonia

Gara

Cazarma de infanterie

Poșta și Biserica catolică

Strada Kaizer Friedrich

Sinagoga

Trimiteri poștale ilustrate

Bancnotă locală (notgeld local)

Insignă locală

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O ZICERE DIN POPOR

- JANET NICĂ -

OSTROVENI / DOLJ

UN CAREU DE DEFINIȚII

REZOLVAT

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DIALOG EPIGRAMATIC

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informații generale despre medalistică și subiectul ei de studiu, MEDALIA, poți citi în articolul “Le Havre – Franța”.

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă și culoare, confecționat din materiale diverse, preponderent metalice, purtat la reverul hainei, la șapcă, pălărie sau bască și care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenența unei persoane la o organizație, la un club, la o asociație,etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenența la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizație politică, civică, religioasă, de identificare asociații, de nivel pregătire-calificare, de participant la unele manifestări sportive, culturale, artistice și de altă natură, etc.

General profesor universitar doctor Vasile Cândea

1932 - 2020 * 90 de ani de la naștere

Vasile Cândea a fost un medic cardiolog și general al armatei române care s-a născut la data de 24 mai 1932 în localitatea Lisa Vânători – Teleorman și a decedat la data 14 ianuarie 2020. În perioada 1996 – 2000 a fost deputat PDSR de Teleorman. A studiat la Liceul Teoretic din Turnu Măgurele, Facultatea de Medicină Generală din cadrul U.M.F. „Carol Davila" din București (1957), urmând apoi studii postuniversitare în chirurgie generală, chirurgie de urgență, traumatologie, chirurgie toracică și chirurgie cardiovasculară în perioada 1962–1976. A profesat ca medic de medicină generală în comunele Ungheni – Argeș și Bogdana – Teleorman (1957–1959), apoi ca medic militar la trupele de grăniceri din Constanța, cu grad de locotenent major (1959–1961). Timp de aproape 30 ani va lucra la Spitalul Militar Central din București, mai întâi ca medic de chirurgie generală (1961–1971) și apoi ca șef al Secției chirurgie cardio-vasculară (1976–1990). În paralel cu activitatea de medic, el a efectuat o serie de cercetări științifice – clinice și experimentale – în următoarele domenii: șocul traumatic; contribuția sistemului limfatic în soc (studii prioritare în România); explorarea limfografică a limfaticelor cervicale (primele studii în România); contribuții originale în afecțiunile miocardului, plămânului, ficatului, pancreasului și sistemului imunitar, în timpul și după circulația extracorporală. Între anii 1972-1974 este asistent universitar la UMF București.În anul 1975 a obținut titlul științific de doctor în științe medicale, cu teza: „Contribuții la participarea sistemului limfatic în șoc", studiu experimental, sub coordonarea științifică a prof. I. Teodorescu Exarcu. A efectuat apoi stagii de specializare în Franța (1979, 1980); Austria – Viena (1989, 1990); Israel (1992); S.U.A. (1993, 1995); Danemarca (1999) și Belgia (2001). În anul 1990, este numit în funcția de director al Centrului de Boli Cardiovasculare al Armatei, apoi în perioada 1995-2002 este director general al Institutului de Cardiologie „Prof.Dr.C.C. Iliescu" din Fundeni. În anul 1992 obține prin concurs postul de titlul de profesor suplinitor al Catedrei de Chirurgie cardiovasculară II (nou înființată) din cadrul U.M.F. București, fiind promovat în anul 1994 ca profesor titular. De asemenea, în anul 1993, devine conducător științific de doctorat în chirurgie cardiovasculară. Este autor al unot brevete de invenții cum ar fi „Banca de organe prin crioprezervare pentru transplant” sau medicamentul RUXABION (în terapia bolilor vasculare periferice, în special a celor venoase). În prezent, este profesor consultant la UMF „Carol Davila” din București. Vasile Cândea a parcurs toate treptele ierarhiei militare începând cu gradul de locotenent major (1959). A fost avansat pe rând la gradele de căpitan medic (1964), maior (1969), locotenent colonel (la excepțional, 1975), colonel (la excepțional, 1978). La data de 27 decembrie 1987 a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În anul 1995 primește gradul de general de divizie (cu 2 stele), fiind trecut în retragere. Ulterior, a fost înaintat în retragere la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) la 30 noiembrie 2000 și apoi la gradul de general de armată (cu 4 stele) începând cu data de 1 decembrie 2004. Vasile Cândea a fost căsătorit și a avut doi copii. A fost membru în multe asociații profesionale:

Academia de Științe Medicale - membru titular din 1989, apoi șeful secției de specialități chirurgicale;
Academia Oamenilor de Știință din România - membru fondator, membru titular și președinte din 1990;
Societatea Română de Chirurgie Cardiovasculară – vicepreședinte și membru fondator;
Societatea Română de Chirurgie Vasculară și Angiologie;
Societatea Română de Flebologie;
Societatea Română de Cardiologie;
Uniunea Medicală Balcanică - secretar general;
Societatea Internațională de Chirurgie Cardiovasculară;
Societatea Europeană de Chirurgie Cardiovasculară;
Colegiul francez de chirurgie vasculară;
Societatea Internațională de Chirurgie Cardiovasculară „Michael Debakey";
Academia de Științe din New York.

De asemenea, a fost membru fondator al fundațiilor: „Emil Palade"; „ProPatria"; „FOBAC"; „Cordis" a Centrului de boli cardiovasculare al armatei (președinte). Vasile Cândea a beneficiat de recunoașteri naționale și internaționale, primind următoarele distincții:

Premiul „Dr. Gh. Marinescu” al Academiei Române pentru monografia „Șocul: fiziopatologie clinică, tratament” (1975)
Titlul de „Omul anului 2000 al American Biographical Inst.
Premiul „Nicolae Teodorescu” al Academiei Oamenilor de Știință din România (2004)
Doctor Honoris Causa al UMF Timișoara (2000), UMF Chișinău (2001), UMF Constanța (2002), UMF Oradea (2004) și al Universității Bioterra (2005)
Ordinul „Meritul Militar” clasele 3, 2, 1
Ordinul Național „Steaua României” – clasa V (1983)
Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2002)

Profesorul Vasile Cândea este autorul a peste 750 de lucrări științifice, comunicate și publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare sau la congrese, simpozioane naționale sau internaționale. El a publicat, ca autor sau coautor, mai multe monografii și tratate medicale. De asemenea, a participat la peste 150 manifestări științifice naționale și internaționale, desfășurate în țări cum ar fi: Cehoslovacia, Grecia, Turcia, Franța, Germania, Canada, Albania, Austria, Bulgaria, Rusia, Anglia, Italia, Israel, Suedia, S.U.A., Brazilia, Australia ș.a.

Serviciul Credincios - placa de Mare Ofițer

Ordinul Național „Serviciul Credincios” este un ordin onorific al României. A fost creat inițial în 1878 ca Medalia națională “Serviciu Credincios” în timpul domniei lui Carol I. În timp produsul medalistic a cunoscut diverse transformari. În 1906 la medalie a fost adăugată Crucea Națională “Serviciu Credincios”. În timpul regelui Carol al II-lea, în 1932, ordinul a fost înființat, inițial doar cu trei grade: mare cruce, mare ofițer și comandor și a fost plasat ierarhic deasupra “Stelei României”. Pe 18 februarie 1937 Ordinului i s-a adăugat gradul de colan și cel de ofițer. Crucea și medalia cu același nume și-au modificat forma, fiind organizate fiecare pe câte trei clase. Între 1940 și 1948, fără a fi desființat ordinul, a fost decernată doar medalia. În 1948 ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, împreună cu celelalte

decorații ale Casei Regale. Ordinul „Serviciul Credincios” a fost reînființat pe 31 martie 2000, alături de Medalia națională “Serviciul Credincios” și Crucea Națională “Serviciul Credincios”. Decorația actuală are mici diferențe față de versiunea din 1932: ordinul este plasat ierarhic sub „Steaua României”; el are cele cinci grade „clasice” (mare cruce, mare ofițer, comandor, ofițer și cavaler), lipsindu-i gradul de colan și având în plus gradul de cavaler. Are însemne deosebite pentru civili și militari, precum și de război. Ordinul are cinci grade: mare cruce, mare ofițer, comandor, ofițer și cavaler. Numărul cetățenilor români care pot primi acest ordin este fixat la 5.550, fiind repartizați astfel:

mari cruci: 120 pentru civili și 30 pentru militari;
mari ofițeri: 240 pentru civili și 60 pentru militari;
comandori: 480 pentru civili și 120 pentru militari;
ofițeri: 1.200 pentru civili și 300 pentru militari;
cavaleri: 2.400 pentru civili și 600 pentru militari.

Toți cavalerii Ordinului “Serviciul Credincios” sunt asimilați gradelor din armată și primesc onorurile militare cuvenite, astfel:

gradul de cavaler al Ordinului este asimilat gradului de locotenent;
gradul de ofițer al Ordinului este asimilat gradului de căpitan;
gradul de comandor al Ordinului este asimilat gradului de colonel;
gradul de mare ofițer al Ordinului este asimilat gradului de general de brigadă;
gradul de mare cruce al Ordinului este asimilat gradului de general de divizie.

Marea Neagră

Marea Neagră este întinderea de ape din bazinul geomorfologic denumit pontic, unul din bazinele complexului tectonic tethysian, el însuși parte a orogenezei alpino-himalayene, din care fac parte și munții care o mărginesc. Din punct de vedere hidrologic ea este un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume:

ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în alte mări și oceane),
stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism),
limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve.

Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 kilometri pătrați. Cel mai adânc punct se află la circa 2212 metri sub nivelul mării în apropiere de Yalta. Mareele Mării Negre sunt în general de mică amplitudine (circa 12 cm). Marea Neagră reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii, cu biotopuri variate și cu o faună ce a fost supusă unor transformări continue datorate puternicelor influențe contrarii exercitate de apele dulci și de Marea Mediterană. De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât în cantități neglijabile Există totuși microorganisme care folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. Ele formează un biosistem anaerob care se apropie tot mai mult de suprafață. Biologii se tem că Marea Neagră ar putea deveni o mare moartă, sulfuroasă. Numărul delfinilor a scăzut de la 1,5 milioane de exemplare, în anii 1950, până la câteva zeci de mii de exemplare, în 2006.

Regia autonomă Loto-Prono * România

Compania națională Loteria Română este o companie a statului roman, care deține monopolul privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, jocuri loto, pariuri mutuale, jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor, precum și jocurile de tip slot-machine și cele de tip bingo în România. Este una din instituțiile cu tradiție ale societății românești, fiind înființată la data de 14 septembrie 1906. Actul de naștere al Loteriei de Stat este Legea pentru constituirea unui fond al asistenței sanitare a sătenilor, care a fost promulgată în 29 mai 1906 de către regele Carol I. Această lege a fost modificată în anul 1931 prin Legea pentru înființarea și organizarea Loteriei de Stat pe clase. Inițial, jocurile erau organizate de biserici, iar banii nu mergeau la un singur câștigător. Cea mai mare sumă câștigată la loto în România este de aproximativ 11 milioane de euro, în data de 7 iunie 2009.

Pronosport-ul este un joc de pronosticuri sportive privind rezultatele meciurilor cuprinse în programul de concurs stabilit de fiecare dată de Loteria Română, meciuri care fac parte, de obicei, din campionatele de fotbal ale Italiei, României sau jocuri din cupele europene de fotbal. Programul de concurs cuprinde 13 meciuri. Participanților la acest joc li se solicită să indice pronosticul (1 – victoria echipei gazdă, x – meci egal și 2 – înfrângerea echipei gazdă) la fiecare dintre meciurile cuprinse in programul concursului PRONOSPORT. La concursurile PRONOSPORT se atribuie, de regula, câștiguri pe trei categorii variabile ca numar de pronosticuri exacte: Categoria 1 - pentru variantele cu cel mai mare număr de pronosticuri exacte; Categoria 2 - pentru variantele cu număr imediat inferior celei de la categoria 1 și Categoria 3 - pentru variantele cu număr imediat inferior celei de la categoria 2.

Liga Campionilor - 2008

Piesa de mai sus este o medalie realizată de compania privată orădeană Medals Alex Sztankovits în anul 2018 ca omagiu adus grandioasei competiții de fotbal Liga Campionilor la fotbal.

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?! Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!

Liga Campionilor UEFA (în engleză - UEFA Champions League; cunoscută inițial drept Cupa Europei, apoi numită Cupa Campionilor Europeni până în 1992), abreviată deseori UCL, este prima competiție fotbalistică inter-cluburi europeană fiind organizată de UEFA, fiind una dintre cele mai prestigioase trofee de cluburi în sport. Cunoscută inițial sub numele de Cupa Campionilor Europeni sau mai simplu Cupa Europei în primii ani după apariția sa, competiția a început în sezonul 1955/1956 cu un format de fază eliminatorie în tur-retur unde echipele disputau două meciuri, unul acasă și unul în deplasare, iar echipa cu cel mai mare scor per total se califica pentru următoarea fază a competiției. Participarea era posibilă doar echipelor câștigătoare ale titlului de campioană în ligile naționale și deținătoarei curente a cupei. Formatul și numele au fost schimbate în sezonul 1992 – 1993, sistemul de disputare al partidelor modificându-se radical de-a lungul anilor, de asemenea.Finala se dispută într-un singur joc de 90 de minute între cele două echipe rămase în competiție. Dacă la finalul celor 90 de minute, scorul se află la egalitate, meciul va fi prelungit cu încă 30 de minute. Dacă și la finalul prelungirilor, meciul se află la egalitate, se vor executa lovituri de departajare. După încheierea jocului, echipa câștigătoare este încununată campioană și primește Trofeul Ligii Campionilor.

Trofeul Ligii Campionilor, (Champions League) de asemenea cunoscut și ca Cupa Campionilor Europeni, se acordă anual de către UEFA clubului de fotbal care câștigă Liga Campionilor UEFA. Trofeul este transferabil, la finele sezonului următor de UEFA Champions League, deținătoarea lui actuală îl returnează forului UEFA, ca aceasta la rândul său să-l înmâneze noii campioane europene inter-cluburi. Aceasta este a 6-a cupă la număr. Conform unei reguli introduse de UEFA în sezonul 1968-1969, clubul care câștigă Liga Campionilor de 5 ori, sau 3 ori consecutiv, poate să-și păstreze trofeul pentru totdeauna. Până în prezent doar șase cluburi dețin în posesie permanentă trofeul Ligii Campionilor:

Real Madrid - după cinci câștiguri consecutive între 1956 – 1960
Ajax Amsterdam - după cel de-al treilea câștig consecutiv în 1973
Bayern Munchen - după cel de-al treilea lor câștig consecutiv în 1976
A C Milan - după obținerea a cinci titluri - 1994
F C Liverpool - după obținerea a cinci titluri - 2005
F C Barcelona – după obținerea a cinci titluri – 2011

Trofeul Champions League costă aproximativ 9700 euro, cântărește 7,5 kilograme și are o înălțime de 73,5 centimetri.El a fost modelat de elvețianul Jorg Stadelmann, în anul 1967, după o muncă aproximativă de 340 de ore.

Ziua Marinei Române - 15 august 2010

În fiecare an la data de 15 august, de sarbatoarea ortodoxa Sfanta Marie, Romania serbează Ziua Marinei Nationale. Cu aceasta ocazie, in toate porturile de la mare si de pe Dunare au loc grandioase spectacole si concursuri cu specific marinaresc. Ziua Marinei a fost oficializată ca onomastică a marinarilor militari români la data de 15 august 1902, de Sfanta Marie Mare, patroana Marinei Române. Serbarea oficială a avut loc pe crucisatorul Elisabeta, primul crucisator al marinei romane, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. Marina Română desemnează patru categorii de nave navigând sub pavilion românesc: